Am postat acum cîţiva ani un text în care se putea vedea, clar ca lumina zilei, că unul dintre demnitarii României a comis un fals în acte publice. Între timp, aici, la acest tip de fals, intră şi Voiculescu. A zis că nu a fost turnător, iar realitatea a demonstrat şi parafat faptul că a fost. Iată textul despre Micki Şpagă de acum nişte ani :

“Scena care-mi place mie cel mai mult din ultimii cinci ani: Micki Şpagă chemat la CNSAS dă declaraţii ziariştilor înainte de a intra: “Nu, nu am colaborat cu Securitatea, nu ştiu ce vor ăştia cu mine”. Peste cîtva timp, la ieşire, cu figura lui de ursuleţ contrariat zice: “M-au găsit maior!” Nu vi se pare tare scena? De fapt, nu a colaborat cu Securitatea, a avut carte de muncă şi grad! Acum, Şerban Mihăilescu, zis Micki Şpagă este senator. Nu ştiu dacă mai e valabilă prevederea asta, dar aleşii neamului declarau pe propria lor răspundere că nu au colaborat cu Securitatea. Era o cerinţă pentru a accede în Parlament. Micki Şpagă a susţinut că nu a colaborat şi l-au găsit maior. L-a tras cineva la răspundere pentru fals în declaraţii? S-a legat cineva de el? Ar trebui sesizat Parchetul? E  îndeajuns postarea asta pentru o sesizare?

Sigur, procesul cu Păvălache se va lungi, poate Micki aduce o mie de oameni care nu l-au văzut luînd şpagă, contra doi-trei care l-au văzut, acţiunea va trena. Dar asta e clar ca bună ziua: a declarat ceva total fals. Nu mai există prezumţie de nevinovăţie, nu mai există circumstanţe atenuante. A încălcat legea. Hai să vedem colegii ziarişti dacă pot să-l trimită pe Micki la tribunal pentru fals în declaraţii. Hai că se poate!

M-am decis să reiau unele din textele mele mai vechi și să le ofer unei generații de cititori mai noi. O mare parte din textele de pe vechiul meu blog nu mai există, așa că recuperez și eu de pe unde pot. Textul de mai jos a apărut în 2009, pe Vox Publica, înainte ca aceasta să fie năpădită de maneliștii ideologici de stînga.

„Aşa, iubitule, ia-mă aşa, aici, chiar aici, acum, aşa, e foarte bine, dacă poţi mai repede! Aşa, acum, dragule, pisoiaş, stai să mă iei şi din altă poziţie, aşa, acum, apasă!” – Nu, nu e un dialog de film pentru adulţi, ci o presupusă conversaţie între o piţipoancă tînără şi „iubitul” ei, un bătrîn trecut şi de prima, şi de a doua tinereţe, care, cu aparatul de fotografia în mînă, o imortaliza.

Continue reading →