Citesc pe site-ul Reporter Virtual, la finele unei postări, o scrisoare pe care Tiberiu Lovin spune că o avea din ianuarie. E o scrisoare ce pare scrisă de cineva din Jilava. Nu pare a fi o făcătură, că prea e plină de amănunte de “insider”. Aceste lucruri trebuie cunoscute de toată lumea. De aceea public, aici, acest document foarte important. Năstase ș clica lui și-au bătut joc de noi și în timpul așa zisei sale detenții. Citiți și vă minunați.

 

Cum nu se respectă legea la Jilava– exista o legenda la sfarsitul scrisorii.

Noi PPL si cei 16 Favorizati avem parte de vizite cu programari anticipate cu 48 de ore iar timpul de asteptare este o ora plus/minus. Pentru Restul masinile vizitatorilor stau in afara barierei. Masinile familiei Nastase B-222-WNA si B-111-WNA au access in parcarea angajatilor penitencdiarului, dupa bariera, cu motorul pornit ca in procedurile standard) PPL Adrian Nastase are parte de vizite zilnice la orice ora. PPL Adrian Nastase are voie la vizite cu intreaga familie chiar daca limita este de 2 adulti pentru plebe. PPL si cei 16 favorizati iau pachet si vizita prin circuitul standard ce prevede monitorizare video si control. Adrian Nastase are dreptul la vizita in locatie nesupravegheta si in afara controalelor specifice – laptopul nici nu se mai ascunde el vine in geanta standard spre mirarea tuturor celor care stau cuminti la intrarea pentru “normali si favorizati” Restul merg la vizita prin P.C.2 (detector de metale si control amanuntit)

Adrian Nastase merge, catre vizita sau la instanta, prin curtea de aer si PC3 unde nu exista cele de mai sus. Exista un cicuit creat in penitenciar dedicat Omului, circuitul, mascat si delimitat clar, a fost dezvoltat pentru Om. Vizitatorii trebuie sa treaca prin contyrol amanunutit si nu au access cu o lista de obiecte conform regulamentului Vizitatorii Omului au dreptul de a intra cu orice: telefoane, laptop, bani, sucuri. Dovada acestora sunt inregistrarile camerei de la PC1. si celei de la detectorul de metale ale P.C.1. Pachetul standard lunar este de 10kg alimente, 6kg de legume/fructe, 20kg sucuri si apa. Pachetele PPL Adrian Nastase sunt in afara regulilor, a legii, a oricarui control sau a bunului simt. Exista pentru Om si vizitele zilnice ale avocatului pe inserat dupa ora 18 cand apare al doilea pachet cu carti, alimente, haine, reviste etc. si pachetul de retur cu carti, reviste, haine etc.

Dovezi: inregistrari ale camerei video PC1 si camerei de la curtea de aer si de pe sectia 4 precum si si declaratiile informale ale supraveghetorilor ale posturilor 14 si 15, PC1 si PC2. Durata de access la audienta pentru Restul populatie este de aproximativ 2 saptamani. Omul primeste in audienta zilnic pe Stroe si Voichila care stau cat o ora-doua. Usile camerelor pentru cei de la sistem semideschis se inchid la 17.00, in penitenciar, desi legea 175/2006 spune ca se face la Stingere. Asta pentru Populatia Standard pentru Om si chiar pentru cei favorizati nu se aplica pentru ca la ei nu se inchid usile.

Noi cei normali nu putem iesi la aer sau la clubul Penitenciarului dupa apel. Celor favorizati au un club special in capul sectiei de unde pot iesi si la aer cand vor. Tot ei au pe sectie si: birouri, aeroterme si 2 calorifere electrice, cantar, minibiblioteca, banca de parc, bicicleta medicinala.

320 de PPL au 2 frigidere. 16 PPL favorizati au 2 frigidere. Norma Penitenciarului pare sa fie de 1 televizor la 10 P.P.L. Adrian Nastase are 2 televizoare in camera sa unde mai exista doar un alt P.P.L. Apa curge la chiuveta si este murdara pentru noi; polulatia standard. Sectia Favorizata are dozator de apa calda si rece. Camerele standard au paturile suprapuse pe 3 niveluri si nu au scari de urcare. Camerele favorizatilor au 2 niveluri si au scara de acces la patul de sus.

Si acum sa va spun cine sunt cei favorizati. Cei care merita tratament preferential si, in cazul lui Adrian Nastase, ilegal sunt fosti politist, procurori, oameni de afaceri excroci. Cei care distrug din interior sistemul care ar trebui sa curete societatea sunt premiati in caz ca incalca legea.

Istoria scurta a acestei miscari de discriminare pozitiva urmeaza.

pentru PPL Adrian Nastase a fost pregatitia o echipa de 16 oameni pe criteriile cuminti, facultate muncitori. acestia esraqu anterior imprastiati prin toate sectiile. pentru PPL Adrian Nastase s-a asfaltat curtea de plimbare a sectiilor 3 si 4. pentru PPL Adrian nastase s-au instalat geamuri termopane si s-a costruit un pasaj inchis intre pavilioane.

PPL Adrian Nastase are un singur coleg de camera. PPL favorizati stau cate 3-4 in camere. PPL standard stau cate 6-9 in acelasi tip de camera. Asta in conditiile in care un sindicalist vorbea, la televizor si fara pic rusine, de tratamentul standard al PPL Adrian Nastase. Toata favorizarea unora se face in paralel cu defavorizarea celorlalti. Asta pentru a clarifica profilul conducerii penitenciarului si pentru a elimina posibilele neintelegeri. Clar nu este cazul unei conduceri cu o minte deschisa ce construieste ceva este chiar pe dos. Exemple: Legea prevede (OMJ 2714) ca PPL au voie sa primeasc Oua, Salata de Boeuf, paine, icre, carne prajita, torturi, prajituri, sarmale si cozonaci facute in casa. Ce au decis Domnii Catalin STROE si Cristian VELICEA? Nu este posibil decat daca se videaza mancarea inaintea aducerii. Asta in conditiile in care sectia spital, care are alti directori, poate primi hrana conform precederilor legale. Bineinteles pentru Adrian Nastase regula absurda nu se aplica, dovada inregistrarile postului de control si masa festiva din periaoda sarbatorilor.

Pana acum comisia de eliberare PPL se intalnea joi dar pentru ca PPL Adrian Nastase are comisia pe 04.01.2013 s-a modificat data organizarii comisiei pnetru Vineri ca sa nu se mai astepte inc 5 zile. Ca un exemplu al comportamentului slugarnic al angajatilor penitenciarului Jilava este Directorul Adjunct Cristian VELICEA care in data de 12.08.2012 cara bagajul de la vizita pentru PPL Probe Supraveghetorii Post 14 si 15, Supraveghetorul care a deschis portile, PPL care erau la geamuri pe partea cu traseul lui Adrian Nastase respectiv curtea de aer sectia 3 si camera video a curtii de aer sectia 4 unde iese PPL Adrian Nastase la aer Aceste ilegalitati prin favorizarea unora si discriminari ale celorlalti PPL trebuie sa inceteze. Abuzuriele Driectorului Catalin STROE si Directorului adjunct Cristian VELICEA trebuie pedepsite.

DNA ar trebui sa se sesizeze. Legea 275/2006 Art.5 interzice orice forma de discriminare si rele tratamente. Codul Deontologic al personalului angajat in PNT interzice Discriminarea si Relele Tratamentele. Mentionez ca Doamna Judecatoare Delegat stie despre aceste abuzuri si favorizari dar prefera sa nu priveasca in alta parte datorita relatiei bune cu conducereqa penitenciarului.

Nota. PPL = persoana privata de libertate PC = punct de control Favorizati = PPL din sectia speciala a lui Adrian Nastase Noi = restul de PPL ROI = regulament de ordine interioara”.

50 thoughts on “Pentru că trebuie să se știe! Tratamentul lui Năstase la Jilava

    • Sunt total de acord. Societatea românească este exclusiv opera noastră (a intereselor sau indiferenţei noastre).

    • Domnilor, hai sa fim realisti: acest tip de societate nu l-am construit noi, ci l-am mostenit de la parinti si din mosi-stramosi. Citit cartea lui Boia si o sa intelegeti mai bine cine suntem si de unde venim cu tipul asta de societate. “Noi” nu facem decat sa-l perpetuam cu glorie, zi de zi 🙂

  1. imi este greata! dar nu ma mai mira nimic. pana la urma, ai lui sunt la putere, nu? chiar credea cineva ca nastase a avut parte de tratament obisnuit????? iar cine a crezut o asemenea anormitate este un mare naiv. pentru a folosi un eufemism.

    ceea ce ma infricoseaza pe mine este urgia care se va abate asupra celor care au glasuit impotriva Marelui Puscarias. cu imensa majoritate pe care o au in parlament, cu toate structurile statului la dispozitia celor din usl, vreau sa-i vad eu pe politistul, judecatorul si/sau procurorul care vor indrazni sa li se opuna!!!!!

  2. Dar sincer acum, ne-am asteptat la altceva? Omul a luat milioane de euro, a stat 300 de zile la un sanatoriu si acum isi vede linistit de viata sa..

  3. Ce societate de nimic! Sa-i rasplatim, chiar si la parnaie, pe cei care au devalizat tara si ne-au facut sa ne fie rusine de ceea ce suntem. Sunt convinsa ca majoritatea vor considera cele descrise mai sus drept ceva normal, nu ceva strigator la cer. Asa ca, sa ne bucuram ca traim in Romania. Sa ne bucuram ca avem penali care, in puscarie fiind, o duc regeste si ca oamenii cinstiti, care mai au demnitate si onoare, mor de foame sau se sfarsesc cu zile din cauza nedreptatilor. Sa ne bucuram, asadar!

  4. sper din tot sufletul ca scursura asta a societatii sa incerce sa plateasca niste polite ,acum dupa ce a iesit din puscarie !!!!!…….poate in felul asta se va trezi si SOCIETATEA CIVILA si va lua atitudine la ceea ce se intampla in tara asta !!!! nu vedeti ca ne-au facut sa fim un popor de milogi si de “adormiti”,ca nu mai avem puterea sa iesim in strada sa ne strigam ofurile !!!!!

  5. Nu sunt absolut deloc surprinsa.
    In Romania orice “magarie” este posibila atat timp cat esti “cineva”! Asa ca, analiza detaliata si/sau argumentata a acestei scrisori nu-si are rostul, doar n-o sa ne prefacem ca ne minunam acum!
    Oricum, cum am putea noi, oamenii simpli, sa ne razvratim cand prostimea este majoritara?!…

  6. Ascris cineva mai sus ca acest tip de societate am reusit sa construim noi .Nu noi .,,Mereu s-a incercat culpabilizarea tuturor .Chiar s-a spus ca avem conducerea pe care o meritam .Da poate o meritati voi ,dar eu ,dar noi cilalti ,putinii ,noi de ce sa suferim cu VOI ceilalti ,care acum injurati prin tramvaie ,acum nici unul nu ati votat intr-un anume fel .De peste 20 de ani nu va asumati nimic .Nici din-nainte de 89 nu va asumati nimic .Ati tradat o generatie intreaga care nu mai crede in nimic nici macar in respect ,se vede peste tot in jur .Acum suferiti cu placere !

    • îmi pare rău, dar nu ai înţeles nimic, m-am referit la societate nu la indivizi, iar societatea, în cazul în care nu ştiai, nu e totuna cu suma aritmetică a indivizilor care o compun – mai departe… scrie în carte, găseşti bibliografie prin librării…

  7. Una peste alta, chiar si asa chioara, stramba cum e … ar fi bine daca justitia ar trimite mai multi de “Nastase” dupa gratii. Cu regim preferential, cu eliberare conditionata … Nu mai conteaza.
    Ce conteaza este ca Nastase sa nu fie ultimul politician care ajunge acolo unde este locul majoritatii politicienilor.
    Cred ca puscaria este singura amenintare care i-ar putea determina sa nu mai deraieze asa mult de la lege. Animalul politic poate fi strunit doar cu forta, cu “biciul” anilor de inchisoare.

    • Nu stiu ce sa zic…pentru cateva milioane de euro cred ca am sta cu totii cat a stat el la puscarie…biciul pe care-l pomenesti mi se pare un bici cam mic…

  8. macar sa ajutam la raspandirea acestei scrisori, si sa speram ca vor fi asa de multi acesti ppl favorizati ca Jilava nu-si mai poate permite alei asfaltate si cite 2 televizoare…erau smart tv? oare avea internet la ele? si puii aia de vipere care spun ca au ca exemplu hotul nastase, sa ajunga si ei sa beneficieze…chiar si pentru tupeu.

  9. […] P.S. Salon du Livre reprezintă cea mai importantă manifestare a pieţei editoriale din Franţa : 180 de mii de vizitatori în medie, peste o mie de expozanţi, zeci de mii de autori şi de profesionişti ai scrisului. România a fost „invitata de onoare” a acestei ediţii !… Bravo, Gogule ! (cât despre mentorul lui – luaţi de-aici : http://blog.itmorar.ro/pentru-ca-trebuie-sa-se-stie-tratamentul-lui-nastase-la-jilava/ )… […]

  10. Poate cineva din tara aceasta a lui “Papura Voda”,ar trebui sa se sesizeze din oficiu si cei din conducerea penitenciarului sa ajunga in celule ,dar nu cele preferentiale(excrocii si in inchisoare si-au creat conditii confortabile),sa raspunda si colegii de partid care s-au”ingrijit”de toate acestea.Nu vreau sa-mi arog nu stiu ce ,calitati ,insa va rog sa ma credeti ca nici macar o clipa n-am crezu ca A.N.a fost tratat in detentie ca un puscarias comun.Oricat de prosti om fi considerati noi romanii de catre clasa politica,este foarte mic numarul celor care au inghitit acesta gogoasa.In acest moment diagnosticul Romaniei este “metastaza de coruptie”,nu cred ca mai poate cineva sa trateze aceasta boala.

  11. Pai e foarte bine!
    Asta dovedeste ca e bine sa intre la parnaie toti politicienii si smecherii.
    Sa se asfalteze si termopaneze toate pârnăile.

  12. si de ce se spune doar acum ? de ce media nu a oferit bani celor care erau inauntru sa procure poze si alte chestii care sa demonstreze ceea ce toata lumea stie. chiar scria nastase pe blog prin biletele ? ce dreacu’ e clar, avea si computer si net 🙁 cata silaaaaaa, il revedem repejor in politica pe sarlatanu’ cu fatza de vitzel

  13. Nu am simpatie ptr. A.N., dar trebuie facute cateva observati. Aceasta scrisoare este densa in amanunte ,,insider,, mai degraba ca un raport al unuia dintre gardieni penitenciarului, dar si aceasta este pare facuta deliberat, ptr. derutare. ,,Ciudatenia,, scrisorici, atentie, de acum mai bine de doua luni, este ca vrea sa fie analitica, sa fie cuprinzatoare. Foarte probabil ca mai multe relatari, secventiale, erau mai convingatoare, venite de la PPL, cunoscut fiind ca Jilava, are o ridicata rata de transferuri/eliberari/etc. Ce este adevarat, este ca in inchisori, lagare, cazarmi miltare, in general in mediile cu inalt nivel de autoritanism, exsista un specific interesant, pe langa ierarhia oficiala, este o alta operanta, data si de statutul anterior si ciudat chiar de eruditie.

  14. suntem un popor de rahat , trebuie sa ne impinga cineva de la spate ca sa schimbam ceva sau sa fim stimulati material ……

  15. de la năstase cel mai mult îmi place codrin ștefănescu. Acest codrin ștefănescu pe care dzeu cred că l-a creat cu un singur țel. Să vadă cât se poate întinde pielea omului pe obraz.

  16. Pai nu ne mai mira nimic , mai ales cand il vezi pe premierul in functie , afirmand pe toate posturile tv, ,(la intrebarea cu privire la parerea pe care o are despre eliberarea PPL Adrian Nastase) ca asteapta sa vada cand este dispus sa l primeasca in vizita ,,Domnia sa” Adrian Nastase. Degradant! Unii dintre noi chiar am crezut in Revolutie , in nou , in curat si bun ! O Doamne!

  17. Is curios de o chestie: care e motivatia din spatele faptului ca masina din parcarea angajatilor penitenciarului tre sa stea cu motoru pornit (procedura standard)?

  18. Am citit doar primul paragraf dupa cum nu se respecta legea la Jilava si pot sa zic ca dintr-o perspectiva occidentala mi se pare normal ca un fost prim ministru sa aiba niste drepturi in plus fata de un infractor de drept comun. E drept ca din perspectiva umana si data fiind situatia reala din Romania poate e un pic cam mare prăpastia.

  19. Originile tiganesti ale lui Adrian Nastase si orgiile sale homosexuale (I)
    Aciduzzul | 11 septembrie, 2010 | 8 comentarii | 5331 vizualizari | (19 voturi )Imi permit sa public un articol scris in 2004 in Curentul International de catre Aurel Sergiu Marinescu (odihneasca-se in pace), un unchi al lui Adrian Nastase. Articolul vine sa descrie cu un exponential lux de amanunte, viata picanta, originile de tigan, orgiile gay, prefacatoria, parvenitismul sau simtul furtului la Adrian Nastase inca din anii de pruncie. Mentionez ca autorul il denumeste generic pe Nastase sau pe cei din neamul lui, “Scatii” (adica parveniti)

    Tărtăşeşti, începutul secolului XX

    La o distanţă egală între Bucureşti şi Târgovişte există un sat din negura vremurilor numit Tărtăşeşti. A fost şi este o aşezare de tip Bărăgan, cu toate aspectele pozitive şi negative ale satului românesc de câmpie. La marginea lui trăia o ţigancă, mai focoasă decât alte ţigănci din sat. Şi tot în acele vremuri, în acelaşi Tărtăşeşti, trăia un ţăran necăjit, având doar câteva pogoane de pământ, pe numele de familie Dumitru. Acest ţăran a prins drag de ţigancă şi – prin legătura lor nelegitimă – oacheşa, pe numele de familie Năstase, a născut un băiat, căruia i-a pus numele Marin. Cum în vremurile acelea la declararea naşterii unui copil trebuia prezentat actul de căsătorie, în lipsa acestuia, ofiţerul Stării Civile a trecut în certificatul de naştere “copil din flori”, în locul numelui tatălui. Deci Marin Năstase era copil din flori, crescut de o mamă săracă, probabil ajutată cumva şi de tatăl biologic. Ţiganca Năstase nu avea pământ, se întreţinea muncind cu ziua pe la alţii, mai înstăriţi.
    Tot în acele vremuri exista un obicei care a continuat până la instaurarea comuniştilor la putere: acela al copiilor de trupă. Pentru a ajuta familiile sărace cu mulţi copii, orfanii, văduvele cu copii sau copiii din flori, unităţile militare primeau fiecare câţiva asemenea copii. Din hainele militare reformate li se confecţionau şi lor mici uniforme, iar la cazan se găsea mereu o lingură în plus şi pentru ei. Erau un fel de soldaţi în miniatură, care respectau regulamentele militare, disciplina, regimul cazon. Dacă mergeau la şcoală, tot regimentul le asigura cele necesare (cărţi, caiete, rechizite). Unii erau trimişi la şcoli de muzică şi rămâneau în Armată, la fanfara regimentelor; alţii, la vârsta de 21 de ani, se angajau şi deveneau cu timpul subofiţeri, iar cei mai dotaţi erau trimişi la liceu şi, mai departe, la studii militare superioare. Aşa s-a întâmplat şI cu puradelul Marin Năstase, care, fiind copil din flori, fără tată legal, a fost acceptat copil de trupă la un regiment. Deoarece puradelul s-a dovedit foarte bun la învăţătură, deştept, inteligent şi disciplinat, comandantul a hotărât să-l trimită la Liceul Militar “Mănăstirea Dealu”, pe cheltuiala regimentului.
    Marin Năstase nu i-a dezamăgit pe cei care au investit în el, terminând în fiecare an de studiu primul şi, ca şef de promoţie, ciclul. Comandantul regimentului a hotărât să-l mai trimită şi la Şcoala de Ofiţeri de Artilerie, pe care Marin Năstase a absolvit-o, tot ca şef de promoţie, după ce an de an a fost primul, dovedind a fi foarte inteligent, cu memorie bună şi extrem de disciplinat. Este promoţia anului 1943 şi, ca proaspăt sublocotenent, a fost invitat, împreună cu toţi ceilalţi şefi de promoţie ai celorlalte arme din promoţia 1943, la un dejun oferit de Regele Mihai, care a dăruit fiecăruia, cu această ocazie, câte o sabie şi tresele cuvenite.
    După regulamentele atunci în vigoare, primii trei (şeful de promoţie şi următorii doi) de la fiecare şcoală militară aveau dreptul să-şi aleagă garnizoana. Sublocotenentul Marin Năstase a dat prima mare lovitură a vieţii sale; în loc să meargă pe front, ca ofiţer de artilerie, el a ales artileria antiaeriană şi garnizoana Braşov, unde domneau pacea, liniştea şi nici un pericol. La Braşov, sublocotenentul Marin Năstase a devenit afacerist, având timp mult liber, şi această nouă preocupare a fost a doua mare lovitură a vieţii sale: a “românizat” două magazine evreieşti. Aici suntem obligaţi să dăm câteva explicaţii: în regimul Mareşalului Ion Antonescu, una din legile cu caracter antisemit a fost interzicerea evreilor de a avea magazine. Şi cum românii, ca şi evreii, au simţul dezvoltat al “şmecheriei” s-a găsit şi soluţia: un român (de încredere) devenea legal proprietarul magazinului, cu numele său trecut pe firmă, ca proprietar de drept, dar, în fapt, magazinul aparţinea tot vechiului proprietar, nimic nu se schimba, noul proprietar-paravan nu se amesteca în comerţ, dar primea lunar o cotă de 25-40% din veniturile realizate. De la cele două magazine de încălţăminte, Marin Năstase încasa, ca proprietar-fantomă, sume frumoase, lunar, afacerea fiind înfloritoare, şi devenind, cu încetul, foarte bogat. Trebuie spus că, între timp, ţăranul Dumitru din Tărtăşeşti s-a căsătorit oficial cu ţiganca Năstase – mama sublocotenentului Marin Năstase. Din căsătoria celor doi, au mai rezultat doi copii: un băiat, Constantin (Costel) şi o fată, ambii cu numele de familie al tatălui – Dumitru. Sublocotenentul Marin Năstase a cumpărat câteva zeci de hectare de pământ agricol în Tărtăşeşti, zeci de stupi de albine şi oi, două autoturisme, toate asigurându-i o viaţă trăită din plin, ceea ce un ofiţer tânăr nu-şi prea putea permite doar din soldă. El a dovedit un apetit de îmbogăţire greu de egalat.
    Năstase Scatiu are o cădere
    A venit 23 August 1944, cu toate nenorocirile aduse de armata roşie. Slt. Marin Năstase, zis Titi, într-o zi, în Bucureşti, şi-a parcat maşina pe o stradă oarecare şi, când s-a întors, maşina ia-o de unde nu-i! După câteva zile, a văzut-o, cu un sovietic la volan. A ţipat, a strigat “hoţu”, a fugit după maşină şi chiar s-a aruncat pe botul ei. A fost arestat de poliţişti români şi anchetat, sub stare de arest, în subsolul blocului Dragomir Niculescu (Romarta) de pe Calea Victoriei, bloc devenit al MAI. Nu a fost reţinut mai mult decât durata anchetei, l-au eliberat, dar maşina sa a trecut, pentru totdeauna, la sovietici. A doua maşină şi-a ascuns-o, de frică, în ograda părintească, sub o şiră de coceni de porumb, dar în urma unui denunţ i-a fost şi ea confiscată. Pământul l-a împărţit formal între membrii familiei, ca şi stupii, oile sau animalele de povară, aşa, ca să nu mai poată fi acuzat de moşier ori chiabur. Şi, cum o nenorocire nu vine niciodată singură, în 1946 a fost epurat din rândurile Armatei (încă regale), devenind şomer prin voinţa generalului Walter Neuländer, zis mai apoi Roman.
    Conform legilor de atunci, ofiţerii deblocaţi se mai bucurau de unele avantaje. Li se echivalau în majoritate examenele din şcolile militare, urmând a susţine un număr mic de examene de diferenţă, plus înţelegerea profesorilor universitari faţă de aceşti studenţi tomnatici. Şi astfel, foştii ofiţeri de infanterie, jandarmi ş. a. deveneau licenţiaţI în drept, iar foştii ofiţeri de artilerie, geniu, aviaţie, marină se transformau în ingineri. Astfel a devenit în 1947-48 şi fostul slt. Marin Năstase (Titi) inginer.
    Inginer Năstase Scatiu , necazuri, bucurii, succese
    Inginer ca inginer, dar sărac, Marin Năstase primise o grea lovitură din partea regimului comunist chiar în trăsătura lui esenţială: aviditatea faţă de puterea banului. A început o viaţă precară, cu un salariu modest, în urma averii pierdute, căsătorit şi repede divorţat, avea de ce să se considere un visceral anticomunist şi antisovietic. Când discuta cu cei mai apropiaţi, sub impresia pierderilor suferite, devenea nervos, vânăt la faţă de ură şi profera cele mai grave acuzaţii împotriva comuniştilor locali şi sovietici.
    În 1949, a cunoscut-o, întâmplător, pe aceea care îi va fi soţie până la moarte, domnişoara Elena Dragomirescu, din Bucureşti, fiica lui Gheorghe Dragomirescu, salariat la “Griviţa Roşie”, şi a Amaliei, născută Gush, de origine germană, din Bucovina. Elena Dragomirescu era forte frumoasă. S-au întâlnit-văzut-plăcut-iubit, căsătorindu-se în acelaşi an. Elena Năstase, fină, delicată, orăşeancă, nu cunoscuse muncile agricole, a fost repede transformată în mână de lucru, ea, sclavă, şi el, Titi, tiranul. Încă de la începutul căsătoriei s-a purtat abuziv; vara o ducea la Tărtăşeşti, la muncile casnice şi ale câmpului, să facă mămăligă într-un ceaun uriaş pentru lucrătorii zilieri ai pământurilor împărţite formal între rude, sub supravegherea de cerber a soacrei tuciurii, din cale-afară de rea. În 1950, la un an de la căsătorie, s-a născut primul copil, Adrian, alintat Ady de către părinţi. Apoi, după alţi doi ani. |n 1952 s-a născut sora lui, Dana.
    Desigur, se ştie cât de greu se trăia în acei ani. O mamă cu doi copii mici nu putea obţine un serviciu, iar soţul, deşi inginer, primea un salariu care nu îi asigura o viaţă prosperă. Noroc cu ceva zarzavaturi şi alte alimente venite de la Tărtăşeşti. Iniţial, au locuit pe Colentina, în casa cumpărată de Năstase când activa ca ofiţer la Braşov, pe numele surorii sale, după legalizarea relaţiei tatălui său cu ţiganca Năstase, dar sora lui Marin a decedat, tânără şi nemăritată, după care proprietarul real a intrat în posesia imobilului. Comportarea lui ca soţ a fost mizerabilă. Dimineaţa, toată viaţa sa, lăsa o infimă sumă de bani pentru hrana din acea zi, încât copiii au crescut cu cartofi prăjiţi şi ciorbă de fasole. Frumoasa lui consoartă a purtat o haină de iarnă timp de 20 de ani, îmbrăcămintea ei fiind de-a dreptul sărăcăcioasă. Niciodată nu au intrat împreună la vreun restaurant sau spectacol. Chiar mai târziu, când a devenit cadru universitar la nou înfiinţatul Institut de Petrol şi Gaze Bucureşti, financiar sau material, nu s-a schimbat nimic în viaţa de familie, decât că Marin Năstase, care era fumător, a trecut de la ţigara “Carpaţi” la “Kent” şi a continuat să ia prânzul la cantina institutului, la “Coş“ sau la vreun restaurant întâmplător. Aproape a uitat că are o soţie, pe care o neglija total. Dacă aceasta încerca să-l mângâie cumva sau măcar să-l atingă, el o lovea. Foarte violentă această corcitură ţigănească, mereu irascibilă faţă de soţie. A lovit-o şi a bătut-o, de zeci de ori, pentru motive născute din firea lui agresivă. Când se enerva, mai din nimic, se îngălbenea şi tremura de furie. Rar, la câte 6 luni, ba chiar un an, îşi mai aducea aminte că trebuie să fie şi bărbatul soţiei sale. Atât! Ciudat! Niciodată Elena Năstase nu şi-a explicat de ce Titi al ei este aşa de rece cu ea şi de ce timpul liber şi-l petrece cu “prietenul” său bun, prezentat familiei ca un fost ofiţer, camarad şi amic de-al său. Întâmplător, odată, un cumnat, căutându-l la “prieten” acasă, l-a surprins pe Titi în pat cu amicul său bun, însă nimeni nu-şi putea închipui în naivitatea şi în necunoaşterea de atunci sau în lipsa de educaţie sexuală crasă că ar putea exista relaţii amoroase între bărbaţi. Deci Marin Năstase – Titi, zis Ţapu, de către unii cunoscuţi sau cunoscători, era… BISEXUAL.
    Şi-a mai făcut un pas: a vândut casa din Colentina, s-a mutat cu chirie într-o locuinţă pe strada 7 Scaune şi şi-a cumpărat o maşină. Şi încă un pas: după puţini ani, s-a mutat iar într-un apartament confortabil, dintr-un bloc cu 4 etaje care, naţionalizat acum, aparţinu-se Fundaţiei “Elias”, bloc situat pe o stradă perpendiculară pe Calea Moşilor, foarte aproape de aceasta, cât şi de Piaţa Moşilor.
    Fiul lui, Adrian, a urmat cursurile Liceului “Sfântul Sava” (devenit Nr.1) din Bucureşti şi a fost un elev mediocru în primele clase. Vacanţele de vară şi le petrecea la Tărtăşeşti, unde Marin Năstase îşi ducea întreaga familie, an de an. Acolo îl chema casa părintească, renovată şi mărită, acolo îi erau părinţii, unchii, mătuşile, verişorii. Doamna Elena Năstase muncea din greu, Ady zburda împreună cu alţi copii din sat, adică prietenii copilăriei sale: Toma Zaharia (devenit general în regimul Iliescu-Năstase); Gabriel Bivolaru (gangsterul deputat PDSR, care, împreună cu escroaca Mona de Frejes, originară din Bacău şi devenită cetăţean englez, au furat statului 2300 miliarde lei); Marin Bucur (noul proprietar de formă al faimosului restaurant CAPŞA, fost naţionalizat). Ady se juca voios cu prietenii lui, vară de vară, printre tot felul de nebunii copilăreşti, păşteau vitele împreună, furau fructe din livezile oamenilor şi toate celelalte. Când a ajuns mare om politic, Ady nu şi-a uitat prietenii: pe Toma Zaharia, poliţaiul corupt, care şi-a construit o vilă de miliarde la Tărtăşeşti l-a făcut general, mai marele poliţiştilor pe capitală; pe Marin Bucur, rudă cu familiile Năstase şi Zaharia, l-a folosit drept paravan la cumpărarea restaurantului CAPŞA. Această metodă de camuflare a proprietarului adevărat a utilizat-o şi Marin Năstase, folosindu-şi rudele când a divizat suprafaţa de teren agricol, stupii de albine şi oile cumpărate din biata lui soldă de sublocotenent, ca să nu fie trecut la “chiaburi”.
    Metoda aceasta de camuflare a adevăratului proprietar va fi perfecţionată de Ady în cariera sa financiară şi politică. În cazul lui Grigore Bivolaru, când a fost descoperit ca “inginer financiar” păgubind statul cu 2300 miliarde lei şi a fost invitat la Procuratură, deşi era deputat PDSR, în opoziţie, Ady, prietenul din copilărie ajuns preşedinte de partid şi senator, a organizat la repezeală un marş la Procuratură, cu circa 40 de deputaţi şi senatori PDSR, unde a protestat, considerând actul ca persecuţie politică. După ani de tergiversări şi dispariţii de probe din dosare, în domnia bunului plac a lui Ady, Gabriel Bivolaru s-a ales cu o condamnare de 5 ani închisoare, în vreme ce un hoţ de găini primeşte 2 ani.
    Ce naşte din pisică şoareci mănâncă sau aşchia nu sare departe de trunchi
    Anii au trecut în goana lor nebună, Ady a crescut şi a ajuns elev în cursul superior al aceluiaşi liceu, Nr.1, fost Colegiul Naţional “Sfântul Sava”. Viaţa familiei Năstase a mers în acelaşi fel până prin 1963-64, când Marin Năstase, anticomunistul convins şi antisovieticul şi mai convins, a hotărât să se înscrie în rândurile PCR, spunând celor apropiaţi chiar aşa: “Îmi dau seama că viitorul este al comunismului, mă înscriu în PCR şi la fel îmi voi înscrie şi copiii în partid”. Marin Năstase s-a ţinut de cuvânt, s-a înscris şi a devenit membru PCR. Din acel moment, viaţa lui şi a copiilor săi a luat o nouă direcţie, aceea a imposturii, deoarece el nu a urmărit decât avantajele materiale imediate, nici vorbă de vreo motivare ideologică!
    Alesul Românilor pentru Preşedintele lor
    Pe măsură ce creştea, Adrian (Ady) afişa evident caracteristicile rasei bunicii lui de la Tărtăşeşti: viclean şi hoţ ; în schimb, sora lui, Dana, semăna cu mama ei: blândă, naivă, chiar prostuţă. La 12 ani, Ady şi-a descoperit, subit, bucuria de a se juca la vărul său mai mic cu 6 ani, şi de aceea îl vizita aproape zilnic, după şcoală. Dar nu ca să se distreze altfel decât cu timbrele poştale din cele trei clasoare ale unchiului său. Şi astfel, zi de zi, cum apărea, după ce mătuşa sa îl trata cu sandvişuri, el cerea clasoarele cu timbre, “ca să se joace”. După câteva săptămâni, matuşa a observat că nu mai exista nici un timbru în cele trei clasoare. Aşa a început, cu furtişagul, să colectioneze mărci poştale. Şi, de atunci, i s-a dezvoltat dorinţa de a colecta, mai ales prin acaparare şi furt. Odată cu noua poziţie privilegiată a lui Marin Năstase (Titi), nu numai de membru de partid, cât şi de colaborator al securităţii, sunt indicii că şi Ady a fost, încă de pe atunci, din ultimele clase de liceu, “adoptat” de Securitate. Deodată a devenit elev fruntaş, iar atunci când la liceu venea vreo delegaţie de străini din ţările capitaliste, întotdeauna cuvântul de “bun-venit”, în limbile engleză sau franceză, era rostit de elevul Năstase M. Adrian.
    Când era în ultima clasă de liceu, în revista “Magazin istoric” au apărut, sub semnătura lui, unele comunicări sau precizări privind evenimente ori conducători din istoria medievală a României, în special din zonele Banatului şi Transilvaniei. Unele comunicări erau inedite, rodul “cercetărilor” elevului Năstase M. Adrian, uneori precise puneri la punct. Probabil că atunci mulţi s-au mirat sau l-au lăudat pe autorul unor asemenea studii serioase, cu toată vârsta sa adolescentină. Nimeni însă nu a ştiut că de fapt contribuţia lui Adrian – elevul minune – nu era decât semnătura, căci autorul adevărat era “iubitul” lui, fostul profesor de istorie Ion D. Suciu, de la Universitatea din Bucureşti, epurat din cadrele universitare în 1946, condamnat politic de trei ori şi binecunoscut ca homosexual, dar şi ca un specialist în istoria medievală a Banatului şi Transilvaniei.
    Aşchia nu sare departe de trunchi
    Legătura lor a fost de lungă durată, ba chiar au purtat şi verighete. Deşi Ionică Suciu era mult mai în vârstă, legătura a fost pasională, şi astfel a apărut şi această moştenire de la tatăl său – bisexualitatea. Într-o seară, Adrian a plecat, beat de amor şi de alcool, de la Suciu. Aproape de casă a cazut pe trotuar, poziţie în care l-a găsit taică-său. Acesta, în loc să reclame cazul la miliţie sau să-l confrunte pe Suciu, i-a dat doar un telefon, rugându-l să-i lase băiatul în pace. Ştia el ce ştia!
    Adrian a intrat apoi la Facultatea de Drept şi, ca student, şi-a continuat viaţa sexuală dublă. Deseori, invita la el acasă studenţi negri, cu care se închidea în cameră, spunându-i mamei sale să nu-i deranjeze, că studiază. Şi biata mamă, în naivitatea femeilor generaţiilor trecute, nu avea decât cuvinte de laudă pentru fiul ei aşa de studios.
    Încă de pe la 14-15 ani, Marin-tatăl l-a format pe Adrian prin “spălarea creierului”, în mod constructiv, spunându-i de o mie de ori că este superinteligent şi că va ajunge mare, dar că trebuie să se căsătorească cu o fată din înalta nomenclatură comunistă. Probabil că aşa sunau indicaţiile de sus. La rândul său, Marin a mai dat o lovitură importantă a vieţii sale – a încercat, mai întâi la Timişoara, să-şi ia un doctorat, dar nu a reuşit. Atunci a pus în mişcare toată mierea stupilor din Tărtăşeşti, pe care a vândut-o, alături de alte produse agricole şi – cu banii adunaţi, plus “o vorbă bună” de la “Secu” – şi-a luat titlul de doctor în “izotopi radioactivi”, la Bucureşti. Aşa că a devenit Doctor Inginer Marin Năstase, fără să ştie ceva despre izotopii radioactivi. Nu că i-ar fi fost foarte necesar acest titlu în cariera sa de cercetător ştiintific sau în cariera universitară – el habar n-avea de fizică atomică. A procurat doar o carte din străinătate, pe care a tradus-o. Titlul i-a trebuit să justifice că nu-i un oarecare ingineraş, ci un om de ştiinţă, adică un doctor-inginer sadea. Şi în această calitate a făcut, ulterior, parte din mai multe delegaţii de oameni de ştiinţă români, care au mers în străinătate, ca invitaţi la diferite ocazii. Iar Marin Titi Năstase participa ca “ochiul şi urechea” vigilentei Securităţi, fără teama ca un ditamai doctor-inginer să fie bănuit de turnător. A fost în delegaţii în Cehoslovacia, China, Franţa, Suedia (6 luni), şi alte ţări; ca rezultat al acestor plecări, situaţia familiei nu s-a schimbat cu nimic; banii primiţi pentru deplasări în străinătate, în valută, i-a cheltuit pentru sufletul său, pentru tabieturile sale: maşina, ţigările “Kent”, mesele la restaurant. Soţia, biata lui consoartă, a purtat acelaşi palton (făcut dintr-o manta militărească transformată şi vopsită) peste 20 de ani. Şi tot cartofii şi fasolea au fost hrana ei şI a copiilor. În toţi aceşti ani de urcuş vertiginos al semi-ţiganului Marin Năstase, el şi-a mai pregătit o lovitură de “imagine”, care i-a adus bani, glorie, grade militare succesive de rezervist (până la cel de general) şi a fost înmormântat, cu onoruri militare, la Cimitirul Ghencea-militar. Cum comuniştii au căutat cu insistentă să-şi aibă eroii lor antifascişti, Marin Năstase şi-a ticluit o poveste mincinoasă, pe care nimeni n-a verificat-o; dealtfel era şi greu de verificat, după aproape 40 de ani de la sfârşitul războiului. Basmul bulibaşei suna cam aşa: a fost odată, ca niciodată, în Braşov, şi se făcea că un tânăr ofiţer de antiaeriană, care şoma, din lipsă de activitate militară, rătăcea de unul singur, a doua zi imediat după 23 August 1944, pe una din străzile oraşului; deodată a apărut o coloană germană de camioane cu soldaţi şi armament, care se retrăgea de undeva, în confuzie şi mare grăbire. Comandantul coloanei, un ofiţer superior, văzând un chipeş ofiţer român, fost camarad de luptă (teoretic), a oprit coloana şi, politicos, l-a întrebat pe ofiţerul român, care s-a întâmplat să fie chiar Marin Năstase, care e direcţia spre vest, spre Cluj. Proastă inspiraţie a ofiţerului german, care, în loc să aleagă un locuitor al Braşovului, oraş care avea pe atunci o bună populatie săsească, l-a preferat pe ofiţerul român ce nutrea în ascuns sentimente de ură faţă de fascişti şi de mare admiraţie faţă de armata şi poporul rus “libertate ne-a adus”. Ca urmare, ofiţerul român i-a indicat o direcţie contrarie, care mergea spre Moldova, şi care ducea, de altfel, spre o fundătură, drum bine ştiut de bulibaşa artileristă. Deci coloana germană a plecat în direcţia indicată de ofiţerul Năstase şi s-a înfundat undeva, unde a fost pe de-a-ntregul capturată de Armata Roşie, biruitoare.
    Prin anii 80, după această poveste, s-a turnat un film, inspirat din lupta contra fascismului. Năstase a fost consilierul regizorului şi a încasat nu numai onorariul pentru munca sa, dar şi o primă suplimentară şi decoraţii. Nimeni nu s-a întrebat în anii turnării acestui film fantezist dacă sublocotenentul Năstase chiar a săvârşit asemenea faptă şi, dacă a făcut-o, atunci de ce în anul 1946 totuşi a fost epurat din armată – fiind în asemenea grad devotat de timpuriu partidului şi comunismului – sau, dacă a făptuit acest lucru, de ce l-a ţinut secret circa 40 de ani? Sfânta impostură! În acei ani s-a considerat el oare curat ca lacrima faţă de partid şi devotat instituţiei cu care colabora? Într-adevăr, a avut grija ca, după izgonirea Regelui, în 1947, să arunce în Dâmboviţa sabia pe care a primit-o în 1942 din mâna Regelui, şi cu asta a considerat că nu a mai ascuns nimic tovarăşilor, nici măcar averea de la Tărtăşeşti.
    După terminarea Facultăţii de Drept şi obţinerea licenţei, Adrian Năstase (Ady) a lucrat undeva, la Preşedinţia Consiliului de Miniştri, repartizat… ştiţi de cine. Dar a mai deţinut o funcţie: a fost cooptat ca membru al Asociaţiei de Strângere a Relaţiilor cu Străinătatea, respectiv al Asociaţiei de Prietenie Româno-Americană, Româno-Engleză, Româno-Franceză, etc., etc. Astfel, el avea avantajul privilegiat al pătrunderii fără frică (în misiune) în ambasadele acelor ţări, cu ocazia sărbătorilor lor naţionale sau la alte manifestări social-culturale. Acolo se bucura de dublu avantaj, datorită pătrunderii şi cunoştinţelor sale în limbile engleză şi franceză, învăţate cu meditatori, avea posibilitatea să vâneze victime, atât pentru securitate cât şi pentru el. Atunci el a lucrat pentru DIE, serviciul străinilor în trecere prin teritoriul român, adică pe un american, de exemplu, îl cunoştea la Ambasada SUA, unde Ady era invitat cu ocazia sărbătoririi Independenţei SUA, 4 Iulie. Adrian, amabil şi serviabil, americanul, fericit că a întâlnit un localnic cu care se putea înţelege. Adrian îl invita la Operă, la Athenée Palace, şi în alte locuri frumoase, pentru ca, în acest fel, sub masca amiciţiei, să afle scopul precis al vizitei americanului la Bucureşti; putea constata orice din întrebările puse, ce-l interesa. Afla dacă intenţiona să întâlnească o anumită persoană, cetăţean român şi, în acelaşI timp, găsea şi partenere ori parteneri pentru relaţiile sale bisexuale. La un moment dat, s-a pricopsit cu o suedeză, pe care chiar a găzduit-o acasă, în familie; cum putea oare mama lui, în această situaţie, să-l bănuiască pe Adişor al ei că făcea ceva împotriva firii, mai ales că ea nu statea decât acasă şi cunoştea doar drumul spre piaţă. Nu avea prietene, nimeni nu o vizita. Relaţiile cu familia ei erau rupte, la cererea soţului, ca fiind neconforme cu noua lui linie de impostor-colaboraţionist.
    Tot pe la ambasade, la cea a Franţei de data aceasta, a cunoscut un francez distins, partener homosexual, care l-a invitat la Paris (individul fiind o personalitate), aşa că Adişor, pe post de fetiţă, a primit imediat paşaportul şi a plecat pe malurile Senei, unde a avut o “lună de miere” de toată frumuseţea; franţuzul amorezat l-a plimbat prin toată Franţa şi l-a făcut pe deplin fericit. Întors în ţară, el a intrat într-o altă aventură, de data asta ca băiat. La Ambasada USA a întâlnit o tânără naivă, americancă, ai cărei părinţi, evrei, părăsiseră România în 1951, stabilindu-se la New York, unde tatăl profesa medicina. Tânăra, studentă, pregătea o lucrare despre România, iar Ady s-a oferit imediat să o ajute, fapt pentru care a găzduit-o mai multe luni şi cu care a întreţinut nu numai relaţii sexuale normale, dar a şi întocmit planuri serioase de căsătorie. Pe vremea aceea, Adrian Năstase nu nutrea încă dorinţe de a fi conducător al României, i-ar fi plăcut să trăiască în America, sub capitalişti. Tânăra newyorkeză era atât de prostuţă încât a citit notele informative despre ea, făcute de iubitul ei, care, din neglijenţă, le-a uitat în cameră. Când l-a întrebat despre ele, el a liniştit-o că aşa trebuie procedat prin lege când găzduieşti cetăţeni străini şi a convins-o să nu se alarmeze. Între timp, fata s-a îndrăgostit cu adevărat de el, dar tatăl ei a aflat motivul prelungitei sale şederi în ţară şi cine este cel care voia să-i fie ginere, şi şi-a chemat fata urgent la New York, i-a spus totul şi a trimis-o în Franţa, la studii, aşa că ţesătura lui Ady s-a destrămat. Ea a apucat să-i comunice ceea ce ştia tatăl ei. Reacţia imediată a lui Adrian faţă de un prieten a fost: “De unde ştie el? A fost la c… meu?”.
    Probabil că au mai apărut şi alte asemenea “iubiri”. Iar despre cei descusuţi informativ se va afla doar dacă vreodată vor fi date publicităţii dosarele şi dacă vor mai exista aceste dosare ale lui Năstase (de activitate asiduă în cadrul DIE şi ale procesului Suciu).
    Când, cu câţiva ani în urmă, a izbucnit scandalul Priboi, presa întreagă a înregistrat acţiunile furioase de apărare a lui Priboi de către primul ministru al României, Adrian Năstase. Ce legătură poate fi (că de rudenie nu este) între un pretins intelectual de rasă, doctor în drept, profesor universitar şi un ofiţer torţionar, dovedit semidoct şi semianalfabet original, recrutat din drojdia societăţii şi instruit în şcolile poliţiei politice, unde a învăţat ura de clasă, ura de oameni, deci o brută? Priboi i-a botezat lui Năstase primul copil. Priboi a fost ridicat de Năstase în ritmul urcuşului său politic: purtător de cuvânt, deputat PSD, consilier personal. Şi nimeni nu s-a întrebat de ce Năstase urăşte ideea deconspirării securităţii şi s-a opus cu vehemenţă ca dosarul lui Priboi să fie făcut public. Explicaţia este simplă: Priboi a fost legătura lui Năstase cu Securitatea, a fost îndrumătorul lui. Dacă Priboi este descoperit şi, eventual, adus în faţa justiţiei, atunci el va vorbi şi de Adrian Năstase şi de colaborarea lor. Or, în acest caz, urmează prăbuşirea de pe înaltul soclu pe care şi l-a construit.
    Presa din ţară a anunţat că la examenul de bacalaureat părinţii au fost de acord să se facă publice rezultatele obţinute de elevi, cu o singură excepţie: părinţii elevului Andrei A. Năstase (Adrian şi Dana) de la Liceul “Jean Monet”. Iniţial s-ar putea aprecia modestia şi dorinţa de a păstra un secret familial. Dar n-a fost să fie aşa! La finalul examenului de bacalaureat s-a anunţat, de data asta, că odrasla premierului a obţinut cea mai mare notă şi pe liceu, şi pe Bucureşti. Şi atunci unde ar fi modestia? Faptul a reamintit celor ce cunosc amănuntele o altă asemenea situaţie, petrecută cu câteva decade înainte, dar cu alţi actori pe scenă. Dana, sora lui Adrian, a dat examen de admitere la Facultatea de Filologie (secţia engleză) şi a căzut la examen, fapt pentru care plângea acasă în hohote, cu toate consolările mamei sale. Tatăl, Marin Năstase, nu era acasă. Când a venit, el şi-a găsit fiica în lacrimi. A aflat cauza, şi-a îmbrăcat pardesiul imediat şi a ieşit în răcoarea serii de toamnă. După o oră s-a întors şi vesel i-a spus fetei: ai reuşit! A doua zi, pe listele celor reuşiţi la admiterea la limba engleză a apărut şi numele Năstase M. Dana. Este de bănuit că tăticul a făcut un târg acolo unde s-a dus, fiindcă la absolvirea facultăţii Dana nu a fost angajată ca profesoară, ci ca salariată a unei firme de comerţ exterior. Or, se ştie de cine aparţineau Comerţul Exterior, Externele, Turismul, ş.a. Dana a fost trimisă imediat în Siria, apoi în Norvegia şi Olanda (în coasta NATO). După 1989, a avut servicii numai în contact cu străinii, la Sofitel, Soros şi la mulţi alţii, la fel de importanţi. Aşa că istoria s-a repetat, între două examene: tatăl a avut timpul să aranjeze ca fiul său să cunoască subiectele (sau altă metodă) pentru evitarea oricărei surprize.”

    Sursa: Curentul International

  20. E foarte clar ca iesea afara(casa secreta) dupa stingere, asa e in fiecare tara nu doar in Romania pentru astea mari. Intrebarea e, care camera vede cand il transporta Anonimul :))
    Cat despre articol nu e nimic nou se practica de cand e lumea pentru ca noi mergem la vot 🙂 atunci ni se fac buletine in 2 ore 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *