Acum un an şi ceva, participînd la o sărbătoare dintr-o comună franceză înfrăţită cu o comună din România, am primit o medalie de la “Confrérie des Manges Tripes” din oraşul Alès. A fost vorba de o ceremonie în toată regula. Medalia are gravat numele meu. Aş fi îndreptăţit să trec asta în CV. E cît se poate de adevărată, iar dacă aş adăuga “medaliat de prestigioasa Confrerie des Manges Tripes”, aş creşte în ochiul cititorului. Numai că Această Confrerie, tradusă în româneşte, ar fi “Frăţia Măncătorilor de Măruntaie”. Şi e un fel de glumă, deşi “confraţii” sînt foarte serioşi în ritualurile lor.

Ştiu zeci de persoane care şi-ar trece, cu mîndrie, aşa ceva în CV. Una dintre aceste persoane ar fi Niels Schnecker, şeful de campanie a lui Crin Antonescu. Doar şi-a trecut faptul că a fost consilier economic la Casa Albă. Doar un an, e drept. Dacă aş fi jurnalist de investigaţie, acum, aş scrie o adresă la secretariatul Casei Albe şi aş cere confirmarea. La fel aş face cu alte puncte din stufosul CV al proaspătului şef de campanie. Aşa s-a întîmplat cu CV-ul lui Ponta, cînd masteratul din Catania a devenit ceea ce era, o banală participare la nişte cursuri. Şi CV-ul doamnei Dumitrescu, propusă ca ministru al Învăţămîntului în Guvernul Ponta 1, a fost purecat şi s-a văzut că e înţesat de minciuni, exagerări, deformări. Cînd devine public, CV-ul are picioare scurte.

M-a amuzat declaraţia lui Crin Antonescu “Desi nu este un membru al PNL, convingerile lui Niels Schnecker coincid cu valorile Uniunii Social Liberale. Si in acest sens, cred ca, pentru elaborarea unei strategii puternice si eficiente, avem nevoie de viziunea externa si experienta vasta a domnului Schnecker in problemele critice si cronice ale sistemului politic si economic. In plus, avem nevoie de viziunea sa occidentala si de experienta si succesele sale, mai putin stiute publicului larg, inregistrate in cadrul campaniilor electorale din SUA” (de aici). Vă daţi seama ce le spune Niels, la masă, unora, la un pahar de vorbă, despre succesele sale neştiute de marele public şi neverificate? Sînt prea gogonate chiar şi pentru CV-ul lui!

Sursă foto evz.ro

Dacă o piţipoancă româncă ar fi făcut ultima figuraţie în Man of Steel  sau ar fi petrecut o noapte în patul vreunui actor din echipă,  presa de la noi s-ar fi bătut să-i smulgă banalităţile exclusive despre ce înseamnă pentru cariera ei acest moment cruciale etc.: “Mă simt împlinită, simt că am ajuns la apogeul carierei mele!”  La fel, dacă ar fi trecut pe lîngă platoul de filmare, undeva, cîndva, Cătălin Botezatu, normal, presa din România se umplea de chiloţii designerului şi de declaraţiile lui nesărate. “Cum a trecut Botezatu pelîngă plaoul Man of Steel. Nu o să-ţi vină să crezi ce a văzut!”. Nu s-a întîmplat nimic din toate astea. Dacă s-ar fi întîmplat, deja le-aţi fi aflat.

S-a întîmplat altceva: Vlad Bina, unul dintre cei mai cunoscuţi designeri de decor digital (şi nu numai), apare pe genericul de la Man Of Steel în calitatea de Art Director pentru filările din Vancouver. Am avut privilegiul să-l cunosc pe Vlad Bina, un om de o modestie nefirească pentru ceea ce face. Priviţi filmografia lui aici. E ceva, nu?! De ce nu am aflat nimic despre realizările lui, despre prezenţa pe genericul de la Man of Steel? Pentru că Vlad Bina nu trimite mailuri la fătucele din presă, nu se auto-paparazziază (am numit aşa acţiunea de a trimite poze despre sine la ziare ca şi cum ar fi fost suprinse de paparazzi). Nu, Vlad Bina îşi vede de treabă, munceşte, face performanţă în domeniul lui. Ceea ce e absolut neinteresant pentru o presă plină de chiloţi, silicoane şi botox.