Pucistul Crin Antonescu a căzut mai repede decît mă aşteptam, dar mai tîrziu decît ar fi fost normal. Ultimele lui piruete, cu Dreapta care trebuie salvată şi PSD-ul care trebuie învins, chiar şi prin înscrierea PNL în PPE, sînt praf în ochi, o cortină înşelătoare de fum menită să-i mai şteargă din vină. Bărbatul de sacrificiu Crin Antonescu nu există. El a ieşit din luptă sau în urma unui şantaj, sau în urma unei crize de nervi. Ambele ipoteze sînt la fel  de grave. Dar mai grav era dacă acest “cel mai bun candidat al Dreptei” cum cu emfază s-a autointitulat Crin ar fi rămas pe poziţie, se distrugea orice credibilitate a luptei anti-PSD.

Dincolo de evenimentele ultimelor zile, sînt fapte care nu se pot uita. Crin Antonescu a defilat în văzul lumii cu securistul turnător Dan Voiculescu şi a folosit Antena 3 pentru luptele personale. Tot el l-a făcut posibil pe Ponta şi lovitura de stat. Oricît ar fi frecat Crin clanţele cancelariilor occidentale, nu ar fi reuşit să-şi şteargă din fişa de personaj rolul de pucist. Amintiţi-vă de marea farsă de pe stadion exact cînd la Bucureşti se derula o importantă întîlnire a Popularilor Europeni. Nu mai vorbesc de tupeul cu care Crin îi spunea Angelei Merkel să şi-l ia pe Traian Băsescu la ea. În plan internaţional, dacă, prin absurd, Crin devenea preşedintele României, era un ciumat, un personaj de evitat.

Crin Antonescu l-a făcut posibil pe Marga, şi la MAE, unde a făcut nişte prostii cu iz penal, şi la ICR, unde a distrus absolut totul. Repetentul şi chiulangiul Crin  i-au dat mînă liberă celui care a distrus PNŢCD-ul să-şi continue opera de demolator autorizat. Elogiul caloriferului şi ICR-urile judeţene stau mărturie despre activitatea unui ipochimen umflat în pene, cu o gîndire bolnavă. Tot Crin a adus în PNL un jurnalist şantajist şi un gunoi moral pe care l-a promovat încălcînd cutumele şi regulile scrise ale partidului său. Penali şi incompatibili au alcătuit curtea prezidenţiabilului Crin.

De notat ceva mai grav: Crin Antonescu, spre deosebire de alţi oameni politici, a avut drept motor un singur sentiment: ura. O ură patologică. Ura faţă de intelectuali, ura faţă de cei care nu-i cîntau în strună şi, evident, ura faţă de Băsescu. În numele acestei uri a călcat tot în picioare, s-a înhăitat cu securişti, mincinoşi, bandiţi. Totuşi, nimic nu s-a construit numai şi numai cu ură.

Acum, s-a dus. Despre morţi, chiar şi despre cei politici, de acum, numai de bine! Somn uşor Crin! Odihneşte-te în pace, somnorosule, dar reţine: nu vom uita niciodată răul pe care l-ai făcut.

UPDATE Uitasem de promovarea lui Gigi Becali în PNL, şi de aici în Parlament, chiar în Comisia Juridică, promovare făcută personal de Crin. Mi-a adus aminte comentatorul Ciufutozaurus pe site-ul În linie dreaptă

 

Acum un an şi ceva, participînd la o sărbătoare dintr-o comună franceză înfrăţită cu o comună din România, am primit o medalie de la “Confrérie des Manges Tripes” din oraşul Alès. A fost vorba de o ceremonie în toată regula. Medalia are gravat numele meu. Aş fi îndreptăţit să trec asta în CV. E cît se poate de adevărată, iar dacă aş adăuga “medaliat de prestigioasa Confrerie des Manges Tripes”, aş creşte în ochiul cititorului. Numai că Această Confrerie, tradusă în româneşte, ar fi “Frăţia Măncătorilor de Măruntaie”. Şi e un fel de glumă, deşi “confraţii” sînt foarte serioşi în ritualurile lor.

Ştiu zeci de persoane care şi-ar trece, cu mîndrie, aşa ceva în CV. Una dintre aceste persoane ar fi Niels Schnecker, şeful de campanie a lui Crin Antonescu. Doar şi-a trecut faptul că a fost consilier economic la Casa Albă. Doar un an, e drept. Dacă aş fi jurnalist de investigaţie, acum, aş scrie o adresă la secretariatul Casei Albe şi aş cere confirmarea. La fel aş face cu alte puncte din stufosul CV al proaspătului şef de campanie. Aşa s-a întîmplat cu CV-ul lui Ponta, cînd masteratul din Catania a devenit ceea ce era, o banală participare la nişte cursuri. Şi CV-ul doamnei Dumitrescu, propusă ca ministru al Învăţămîntului în Guvernul Ponta 1, a fost purecat şi s-a văzut că e înţesat de minciuni, exagerări, deformări. Cînd devine public, CV-ul are picioare scurte.

M-a amuzat declaraţia lui Crin Antonescu “Desi nu este un membru al PNL, convingerile lui Niels Schnecker coincid cu valorile Uniunii Social Liberale. Si in acest sens, cred ca, pentru elaborarea unei strategii puternice si eficiente, avem nevoie de viziunea externa si experienta vasta a domnului Schnecker in problemele critice si cronice ale sistemului politic si economic. In plus, avem nevoie de viziunea sa occidentala si de experienta si succesele sale, mai putin stiute publicului larg, inregistrate in cadrul campaniilor electorale din SUA” (de aici). Vă daţi seama ce le spune Niels, la masă, unora, la un pahar de vorbă, despre succesele sale neştiute de marele public şi neverificate? Sînt prea gogonate chiar şi pentru CV-ul lui!

Sursă foto evz.ro

Pentru că a vrut să se lipească şi el de Moş Crăciun, să-şi ia un pic de strălucire, Crin Antonescu a venit cu o urare pentru toţi cei  care se numesc Cristian. Dar nu a lăsat lucrurile aşa, a inventat şi un Sfînt Cristian care, culmea, nu există în calendarul Ortodox pe 25 decembrie. Acolo, în calendar, este marcată doar Naşterea Domnului. Dar, ignorantul, leneşul repetent de la Istorie, a vrut să se dea mai catolic decît Patriarhia, inventînd un sfînt. După ce a luat 300 de like-uri, postarea a dispărut de pe net. dar o găsiţi aici! Păi, cu astfel de gafe, Crin va ajunge la Cotroceni cînd comemorăm un alt sfînt: Sfîntul Aşteaptă!

Viaţa bate filmul şi-n reluare! Mai ţineţi minte cînd Marean Vanghelie o garanta, printre alţii, pe Ecaterina Andronescu? Da, asta a fost în altă campanie electorală. În cea de acum, Vanghelie urcă în pretenţii. Azi, spre seară, ieşind pe străzi, l-am văzut cu un slogan nou (semnalat de Novac într-un comentariu pe acest blog!): Să facem istorie! Da’ puţină limba şi literatura română crezi că ţi-ar strica, Mareane? Să facem şi geogra, că se cere la Bac! Să facem chimie, să facem şi desemn! Să facem şi nişte matematică  să putem şi noi să numerim neşte bangnote. Nea Vanghelie, bre Mareane, Vanghelionule, ăştia te-au păcălit cu făcutul istoriei. Cel mai bine e să stai în banca lu’matale şi să faci bani, aşa cum te pricepi. Şi să-i dai lu’ cui trebuie. Că istoria se face singură. Şi, uneori, se repetă. Despre asta întreabă-l pe Crin!