De-o vreme trăiesc în Franța. Citesc presa (am chiar un abonament la cel mai important cotidian francez), încerc să înțeleg țara și locuitorii ei. Am citit de puține ori Charlie Hebdo. Mi s-a părut că le lipsește ceea ce aș numi bunăvoința umorului. Nu m-au făcut să rîd sănătos, mi s-au părut încrîncenați.  Am citit de mult mai multe ori Le Canard Echainé, unde am văzut și umor mai mult, și o luptă mai clară și mai determinată împotriva lumii strîmbe în care trăim. Dezvăluirile făcute de “rățoi” au provocat acțiuni de corecție a lumii politice franceze, au generat anchete penale, reacții sociale etc. (cumva cum, zic eu, a făcut și Academia Cațavencu în cea mai bună perioadă a sa).Charlie Hebdo a avut un curaj unidimensional, mai ales. A atacat mai ales convingerile religioase. Așa au înțeles ei că funcționează umorul. Eu, unul, i-am penalizat în singurul mod în care poate fi penalizată o publicație: nu i-am cumpărat și, deci, nu i-am citit. Dacă, însă, ar fi fost amenințați, într-un fel, cu interdicția, aș fi semnat orice pețiie în favoarea lor.

Barbaria de astăzi mi se pare, așa cum s-a spus deja, cel mai mare atentat împotriva presei, împotrivaa libertății de expresie, care a avut loc vreodată în Franța. caricaturiști opriți cu kalașnicovul, o barbarie fără seamăn. Șiu eu sînt Charlie, o spun cum au spus-o sute de mii de francezi!

Sînt multe lucruri greșite în țara asta, sau care mi se par mie greșite. Este greșit ca o țară care se consideră tatăl și mama laicității, să aibă un președinte care nu spune majoritarilor nici o urare de, să zicem, Crăciun, dar se deplasează la o moschee să ureze cele cuvenite minorității arabe. Prin astfel de gesturi discutabile, se descurajează o parte a populației și se încurajează o altă parte, mai mică și mai activă religios. Recent, o instituție administrativă din Franța a fost admonestată pentru că a expus, într-un spațiu public, o iesle de Crăciun (tradiție puternică în lumea catolică franceză). S-a invocat laicitatea statului, deși, același stat, prin primarul general al Parisului organiza o mare sărbătoare la început de Ramadam. Nu sînt eu chemat să rezolv problemele Franței, dar nu pot să nu observ dubla măsură în comportamentul public al forței politice care conduce această țară. Mi-e teamă că scenariul din cartea lansată astăzi (ce coincidență) și scrisă de Houellebeq, acela cu un președinte musulman al Franței, va încinge spiritele și va distruge lumea valorilor an care cred (și nu numai eu).

Pe de altăparte, mi-e milă de arabii care au venit în Franța atunci cînd țările lor și-au luat independența, iar ei erau văzuți ca niște trădători. Da, arabii care au fost alături de ocupantul francez și care au văzut că el, ocupantul, vine dintr-o lumea mai avanasată, mai confortabilă, mai îndestulată. Pe care ei, “colaboraționiștii” harkis, și-au dorit-o și au servit-o. Da, de acești bătrîni pe care-i văd zilnic în La Ciotat, privind peste marea albasatră, spre Marocul și Algeria și Tunisia lor , din care au fugit, de ei mi-e milă.

După cum merg lucrurile, FN, extrema dreaptă franceză a cîștigat puncte serioase în sondaje. Mi-e greață și mi-e teamă.

Și eu sînt Charlie.

Mi-e milă de o Franță în care valorile europene sînt ascunse pentru că nu sînt corecte politic. Și în care își fac loc focare ale urii pentru că li se face loc. În care respectăm prea mult valorile celuilalt, în vreme ce sîntem obligați să renunțăm la valorile noastre.Nu spunem Crăciun, că-i jignim pe cei care nu-l sărbătoresc.

Europa are o problemă. Și problema nu se va rezolva printr-o toleranță unilaterală.

Și eu sînt Charlie. Mai aveți gloanțe?

 

34 thoughts on “Mi-e greață, mi-e teamă, mi-e milă. Pe marginea atentatului Charlie Hebdo

  1. Vezi, prietene, aici am o opinie poate diferita, si e bazata pe o supozitie simpla:
    Fiecarui om normal, mama ii este sfinta.
    Daca un ins oarecare (nu prieten, evident, ca prietenii nu imi insulta mama) imi zice ceva de mama mea, poate il pasuiesc prima data si doar il atentionez sa nu o mai faca. Daca tipul recidiveaza, chiar daca e illegal, ii trag o palma sa se invirta pe loc. La a doua recidiva il bat de-l ia Salvarea, iar la urmatoarea, paraseste lumea asta.
    Revenind la postare, acei “caricaturisti” (si aici sint 100% de accord ca erau foarte slabi), si-au permis cu tupeul tipic frantuzului impertinent sa ia peste picior (si cu o calitate ridicol de slaba a caricaturilor si infantilitate a textelor), ani de-a rindul, un personaj sfint al unei largi comunitati de pe Pamint, au fost “atentionati” ceva vreme in urma. Cu bomba.
    Tipic frantuzului arrogant si cretin, au ignorant avertismentul. “Mai bem un Beaujolais, mai fumam o Gitane, da-I in ma-sa pe aia”.

    Si, a venit “ultimatum”-ul. Si pac, zece bucati de “caricaturisti” (slabi, precum am zis mai sus), la cosciug cu ei!

    Nu sint un apologet al rezolvarii problemelor prin impuscari, dar sincer, de data asta, cred ca si-au cautat-o si meritat-o cu virf si dublu indesat!

    Cit priveste pe “caricaturisti”, ca simpatizant al lui Lombroso, ce figuri de cretini aveau, inclusive acel “Charb”. Sa nu vorbesc de Wolinski, Cabu sau Francois Cavanna

    Mi-a mila insa sincer de cei doi politisti cazuti la datorie. Dumnezeu sa-I aiba in paza!

          • strici orzu’, gastere!
            Dom Morar a zis deja ca-i e frica si greata. Inclusiv de aia care-si apara mumele cu bomba, pare-se.

        • cam agresiva remarca dvs dle morar- retrospective, nu credeti si dvs?. as putea spune ca este chiar defazata, lovind in cine nu trebuie, aproape ca o paguba colaterala, ca un glont ratacit.

      • Da D-le Gaster Says.Unul din”cretini” sunt si eu.Citesc tot ce scrie D-l Biju cu o placere uriasa. Pentru D-l Biju:va doresc la multi ani,multa sanatate si spor la lucru!! Va imbratisez cu multa prietenie !!

      • Sorin Costina Si Dl Morar:
        Cred ca gaster la mine s-a referit. Dar, neavind argumente civilizate, a folosit tactica romaneasca a injuriilor. Nu-mi pasa.
        Observ ca nu sint singurul care considera ca activitatea “Caricaturistilor” e provocare.
        Citat din declaratia D-lui Cristian Tudor Popescu, despre Charlie Hebdo: „Unele dintre acele caricaturi nu au nicio legătură cu umorul. Astea sunt de-a dreptul provocări pe care Charlie Hebdo și le-a asumat într-un scop după părerea mea foarte clar, mărirea tirajului, audiență și în ultimă instanță bani.

          • gaster,
            Observ la tine lasitatea caracteristica omului de nimic. Nu esti in stare sa iti dai numele.
            Oricum, desi se spune ca se nu te pui cu prostii, ca au mintea odihnita, uite, fac un gest umanitar si ma cobor la nivelul tau pentru a-ti mai da un punct de vedere al unui intelectual de marca: Dl. Andrei Plesu. Domnia sa a declarat azi:
            “Este un gest absolut incalificabil, dar libertatea de expresie nu este libertatea să-ţi baţi joc de alţii”

            Iar pentru ca in nimicnicia ta ai fost si nesimtit legindu-te de mama mea care e moarta, eu nu intorc si celalalt obraz, insa te intreb: Dar a ta, tot pe centura????
            Vezi ce AI IESIT daca nu a folosit un prezervativ???

    • ce fascist găzduiţi pe pagină, dle Morar! lăsaţi să intre pe oricine? asta da lecţie de toleranţă. mai ales că, implicit, vă promite un glonţ dacă îi căşună. oricum pe cei 12 de la charlie i-ar fi împuşcat, cel puţin aşa scrie…

      • Aveți posibilitatea să combateți o astfel de atitudine.E mai bine să ne confruntăm în vorbe decît în gloanțe.

      • Stimate Domn,
        Imi permit un sfat: Incercati sa faceti exercitii de citire in limba romana.
        In postarea mea (banuiesc ca la mine v-ati referit cu adjectivul “fascist”) nu promit D-lu Morar nici un glont. Promit insa oricui, in conditiile scrise (daca stiti a citi).

        Cit despre “cei 12 de la crarlie”, va recomand din nou exercitii de citire:
        In primul rind, “de la charlie” au fost 10. Doi au fost politisti. Nu gasesc in textul meu afirmatia ca i-as fi impuscat. Rvin cu recomandarea de a invata citirea.
        Sau o fi alcoolul de vina?

        • copilas, ai dat sau ai luat, vreodata, o palma? Ca jocuri de-a mama si dusmanul vad ca stii sa faci. Chiar, ce lucreaza mama? Nu cred ca e caricaturista.

        • dle Jerca,
          sinteti deplorabil: “Nu sint un apologet al rezolvarii problemelor prin impuscari, dar sincer, de data asta, cred ca si-au cautat-o si meritat-o cu virf si dublu indesat!”
          Nu sint, da traaaagg, foc! Ordinarilor 😛

    • Domnule Jerca, folositi in comentariu o gramada de argumente usor demontabile de catre oricine cu minime notiuni de “gindire critica”. Nu ma chinui sa va combat, meciul e pierdut din start.
      Cred ca nu sinteti deloc obisnuit cu caricaturile lui Charb, Wolinski, Cabu, Honoré si ceilalti. Dar va intreb altceva: ce vina au avut profesorul de economie, psihiatra, corectorul sau menajerul ucisi?
      Cit priveste referinta la Lombroso…argumentele “ad hominem” nu vor invinge niciodata ratiunea sau adevarul.

      • Domnule DOC04, o sa fiti surprins, dar sint obisnuit cu “caricaturile” din Charlie. Personal, le-am considerat dintotdeauna ofensatoare si provocatoare. Si, (iar, dupa parerea mea), slabe de tot. Vreti un caricaturist excelent? Octav Mardale de la Catavencii.
        Cit despre intrebarea Dvs referitoare la profesorul de economie, psihiatra, corectorul sau menajer, poate va amintiti sintagma scoasa de Madeline Allbright (secretar de Stat in timpul lui Clinton): victime colaterale. Sintagma a fost furtunos aplaudata la vremea aia, atita timp cit era vorba de “ne-americani” ucisi. Nu au avut saracii nici o vina, au fost doar (din nefericire) prezenti in locul si la timpul nepotrivite.

    • mama e una, prietenul invizibil, analfabet, agressiv al cuiva este alta…si oricum, chiar mama fiind insultata nu vii cu kalasnikovul sa il impusti pe insultator, ca nu te lasa legea, in schimb il lasa pe el sa insulte cat vrea…nu esti obligat sa citesti glumele lui proaste. (sau bune, depinde pe cine intrebam, nu sunteti arbitru absolut de glume)

    • io zic sa emigrati. Intr-o tara musulmana serioasa. Sa stiti ca si aia au o sensibilitate exagerata in legatura cu temele cu mama si niciun pic de umor sau toleranta. Ce v-ar satisface grozav acolo, e ca au mijloace mult mai rafinate de trimis ofensatorul pe lumea cealalta: lapidarea cu pietre mari, cu pietre mici, spanzuratul de jos in sus, cu macaraua, sa dureze mai mult, sa vezi cum se zbate victima. Basca se-ntampla cu public, adica puteti impartasi euforia momentului. Important e sa va aveti bine cu liderul spiritual local, ca ala decide pedeapsa (e si preot, si jude, si toate alea).

      Altfel, sa stiti, deloc nu ne-ati surpins. Valuri, valuri de prostie irezistibila si de cretini se exhiba zilele astea. Sunteti banal.

    • Tu nu intelegi(…) ca nu e vb de calitatea umorului ci de faptul ca libertatea de expresie E libertate de expresie!!!
      Si nu te mai da de acord cu ITMorar ca nu ai nici legatura cu ce spune el.

  2. Da, Bijule, ai dreptate. Poate ar fi bine sa mai citim si cartea lui Traian Ungureanu- “Razboiul timpurilor. Declin occidental si asediu islamic”, aparuta prin 2006!

  3. Declar sfanta tuica fiarta dupa o fasole cu ciolan – tocmai am servit o portie. Daca cineva mai indrazneste sa zica ca nu-i buna, scot kalasnikovu din beci si bag cateva gloante-n el.
    Amin!
    P.S. As fi desenat, dar n-am creion la tastatura. Cei care-au inteles poanta sa le deseneze prietenilor care inca n-au inteles, cum sta chestia cu trestia. Pen’ ca si prietenia-i sfanta, ce mama dracului, nu? Altfel, iese cu omor!

  4. Mie îmi pare că chestia cu “je suis…” se înscrie în tendinţa maselor de a se confunda cu turma, doar ca să nu fii împotriva curentului care brusc devine trendy şi-ţi dă senzaţia că participi la ceva Mega. Ieri a fost “Ice Bucket”, azi e “Je suis Charlie”, mâine, vedem noi, tre’ să apară ceva nou. Oricum ţin Facebook-ul deschis să nu cumva să scap momentul.
    Nu văd nicio diferenţă între atacul din Paris şi o crimă din fundul satului, în care unii le-au dat topoare în cap la alţii că nu le-a convenit ce au zis ăştia căsăpiţi despre ei la birt. În opinia mea, cazul de azi n-a fost un atac la nimereală şi e despre o reglare de conturi în stil mafiot, în care cineva omoară pe altcineva, cu ţintă precisă pentru o acţiune anume. Punct.
    Victimele sunt acum eroi? De ce? Doar pentru că au râs liber de şi jignit pe alţii?! Doar pentru că erau nişte figuri oarecum publice şi făceau caricaturi? Ciudat mod de apreciere a eroismului…
    Liberatea expresiei? Bla, bla, bla… Ştim cu toţii cazuri în care “libertatea” asta ţi-o poate lua patronul sau redactorul şef al ziarului unde scrii cât ai zice “charlie” şi ai de ales ca jurnalist două variante: pleci în altă parte în căutarea “libertăţii” tale sau stai fără, dar cu niscaiva bani prin pungă. Hai să văd eu ce jurnalist de la noi sau de aiurea, aflat cu pistolul la cap, va rămâne “în picioare” dacă atacatorul îi cere să renunţe la “libertatea lui de exprimare”. Cel care a zis că are curajul ăsta, sigur se gândea atunci la amendă usturătoare, cenzura statului, eventual la puşcărie pentru ofensă, nu la faptul că şi-ar da viaţa la propriu pentru nişte desene. Omenirea n-a avut nimic de cîştigat de pe moartea stupidă a unor caricaturişti. Iar singurii care au pierdut ceva sunt cei ucişi. Şi au pierdut ceva preţios. Prea preţios pentru astfel de ambiţii.
    Nu au dreptul să ia viaţa pentru aşa ceva…Altă zicere şablon. Legal, aşa e, dar criminalii nici nu-l cer cumva de la cineva. Ei nu se supun legilor. Vin şi şi-l iau singuri. Mâine dacă ieşim în stradă 7 miliarde minus 2 şi ne frecăm unii de alţii în înghesuiala lozincilor, ăia 2 care au stat în casă, vin a doua zi şi fac ciur pe cine vrea puşca lor.
    Deci unde-i până la urmă rezolvarea cu ieşitul, rezonarea, turma şi lozincăritul ? Întreb şi eu că poate aflu un răspuns. Dar unul lucid şi logic, fără vorbe goale şi ţipând prin toţi porii de “politically correctnes”.

    • Libertatea de expresie merge mana in mana cu liberalismul.Insa belea, in liberalism, daca ziarul tau nu se vinde, dai faliment ! Ce te faci insa cand incepe statul sa te subventioneze ? hopa ! si , mai rau, cand dupa tragedie (ca dincolo de orice, ramane o tragedie moartea a 12 oameni si moartea lor nu poate fi justificata de nimic! lasa ca 1 francez mort e mai greu decat 1 non ocidental mort, asta deja e “alta” poveste) reprezentantii statului recupereaza evenimentul si D-na V Pecresse sare repede pe ocazie si propune un Patricot Act à la francaise? iar d-nul MRU ne spune clar ca trebuie sa alegem intre securiatate si restrangerea unor drepturi cetatenesti ? pot sa ma gandesc ac u fost “idioti utili” ? da’ ne intreaba si pe noi ce alegem, cineva ? unde mai este poporul suveran ? care democratie? cum sa spun ? ce intrebarea trebuie sa imi pun ? cui prodest ? follow the money ? KrantzRo mi-e teama ca ramanem cu intrebarile 🙂

  5. Ma intreb daca atunci cand s-au dus in Algeria (sau Indochina) francezii nu au incercat sa-i “frantuzeasca” e cei de acolo, inclusive prin stricarea obiceiurilor si institutiilor locale (fie ele si aiurea, rudimentare, arhaice, etc). Sau mai nou prin Libia,Siria, Irak.
    Daca a fost ok (si probabil ca a fost ca vad peste tot busturi/ statui ale lui napoleon III, de gaulle, etc) de ce nu ar putea si algerienii sa-i “magrebizeze” pe francezi (y compris institutiile, obiceiurile, moravurile, atitudinea lor).
    nu ar fi echitabil?
    Fiecare cu obiceiurile lui, care castiga la puncte ala este…

  6. Stimate domn, avem cu totii o problema. Mintile noastre nu sunt deloc igienizate, individual sau global, confundam totul, suntem sclavii melanjului total si ai zicalei “las-o asa ca merge”. Amestecam religia cu credinta si zeii cu dumnezeii, bunatatea ce trebuie sa iasa din fiecare o asteptam sa cada din barba mosului din cer. Si nu mai e de mult asa. Suntem totusi in plin secol XXI.

Leave a Reply to Vasile Jerca Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *