sursă foto aici

Priviţi cu atenţie fotografia de mai sus. Mucosul care stă pe scaun e Kim Jung un, fiul lui Kim Jung Il, nepotul lui Kim Ir Sen (amicul lui Ceauşescu). Bunicul marţafoiului aşezat este Preşedinele Nemuritor al Coreei de Nord, chiar dacă a murit. Tatăl obrăznicăturii avea “cunoştinţe nelimitate în toate domeniile” . Ăsta micu’ şi arogant din poză conduce un popor spre foametea finală. Priviţi cu cît dispreţ le vorbeşte, cumîinile în buzunare, unor amărîţi. Dintre care, totuşi, după cum vedeţi, unii nu iau notiţe! Vă asigur că dacă nepotul Nemuritorului Tovarăş s-ar ridica şi le-ar da cîte un şut în fund celor din faţa sa, nimeni nu ar zice nici pîs.

Ei, bine, cam aici voia să ne aducă tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Ăsta era idealul  lui de democraţie. Şi tot aşa, avea nişte băgători de seamă la fel de umili ca ăia cu carnetele de notiţe din poză. Din această lume am scăpat, acum 23 de ani, prin sacrificiul unor tineri.

Dacă nu-l mutau pe Marga de la Externe, probail că acum România era pe picior de război cu te miri ce țară, ca urmare a gefelor făcute de Diplomatul șef. Sau măcar aveam niște ambasade noi bugetivore în Africa. Așa, în fruntea ICR fiind, Marga nu mai distruge relațiile externe ale României, îi distruge doar imaginea și prezența culturală în străinătate. Totul pornește de la faptul că  A.M. nu înțelege rostul instituției pe care o conduce.  În viziunea lui (de inspirație buzuriană), ICR trebuie să fie o rețea de mustării culturale unde să meargă, în vizită, diverși clienți de pe listă și să prezinte “un moment cultural” unui public alcătuit din românii diasporeni veniți pentru mizilicul de după (paharul de vin vrac și fursecurile venite cu valiza diplomatică). Și, cu asta, am răspîndit cultura în lume, ne-am făcut cunoscuți. Nu trebuie să scrie presa de acolo, pentru că e greu de găsit un ziarist care să înțeleagă românește și, apoi, să scrie în limba lui, în ziarul care l-a trimis, despre o chestiune fără relevanță pentru cititori. Eventual scrie presa culturală de la noi despre succesele internaționale. Și pentru că lumea largă  i se părea prea mică pentru răspîndirea culturii române de mustărie, Marga s-a întors cu privirea spre România! De ce să nu deschidă el ICR-uri în România, căci există clientelă și pentru călătorii culturale interne. Așa că, deși poate nu sînteți la curent, Andrei Marga a numit deja cîțiva directori de ICR. Printe aceste noi filiale, e de reținut comicul involuntar al unora: ICR Craiova cu sediul în Tîrgu Jiu și ICR Timișoara cu sediul în Arad.

Dacă Andrei Marga ar face asta pe banii lui, chiar ar putea fi amuzant. Dar o face pe bani de la buget. Și, în plis, o face încălcînd dispozițiile legale care prevăd, și pentru 2013, blocarea tuturor noilor angajări în aparatul administrativ. Deocamdată, aceste ICR-uri din România există numai pe hîrtie, directori lor fiind asigurați de Marga că, din 15 ianuarie vor intra pe salariu. Un salariu în consecință, de șef. E de văzut pe unde va scoate cămașa promotorul caloriferului românesc în istoria civilizației mondiale.

PS Chiar aș fi vrut să văd cum, dacă mai rămînea la MAE, Marga ar fi deschis niște ambasade ale României în orașele din România!