Joi, 23 iulie 2015, la ora șase după-amiaza mi s-a îndeplinit un vis (care cred că a fost visul multor copii și, de ce nu, al multor adulți): am urcat la bordul Bricului Mircea, acostat la Marsilia, pe cheiul din fața MUCEM, adică într-un loc extrem de vizibil. Invitația a venit de la Comandorul Dan Ciontoiu, comandantul misiunii și de la comandorul Gabriel Moise, comandantul navei-școală “Mircea”. Pe lîngă cei doi ofițeri superiori, am avut bucuria de a schimba cîteva vorbe cu domnul comandor dr. ing. Ghoerghe Ichimoaiei, președintele Fundației Gheorghe Balaban (mulțumesc pentru albumul despre Bricul Mircea  și pentru fotografii). O fundație care are legătură foarte strînsă cu ambarcațiunea pe care ne aflam. Invitația a venit pe neașteptate, prin Consulatul General al României și m-a bucurat. În fine, în Marsilia se întâmpla ceva pozitiv în legătură cu România!

Am avut privilegiul să fac o tură ghidată a punților Bricului Mircea și să aflu date ale istoriei sale și cîteva caracteristici tehnice. Puteți avea acces la ele aici. Am aflat acolo de dorința celor de pe navă de a face Turul Lumii, un vis pe cît de legitim, pe atît de dificil de realizat. Motivul, același, nu sînt fonduri. Mie, personal, mi se pare că un astfel de tur, cu popasuri în marile porturi ale lumii, face cît sute de acțiuni destinate construirii unei imagini a României în lume. pînă ne vom fixa brandul de țară, cu savante și costisitoare campanii, Bricul Mircea ar putea  să trezească deja curiozitatea pe cheiurile lumii. Am văzut chiar la Marsilia (unde vin tot felul de vase, corăbii, pacheboturi etc) cum Bricul Mircea a adunat pe țărm  mulți pasionați de călătoriile pe mare. Un tur al lumii bine pregătit, cu mediatizare profesionistă, cu un jurnal de bord live, pe internet, cu posibilitatea unor vizite la bord, prin diversele porturi, ar avea dimensiunile unui eveniment de anvergură. Potențialul de imagine este amplu. Sînt convins că mulți români care locuiesc peste mări și țări, s-ar bucura, și ei, să ajungă pe Bricul Mircea, atunci cînd vasul va acosta aproape de ei.

Mă bucur că, acolo, pe vas, l-am reîntîlnit pe Radu Spătaru, comandantul portului Marsilia , profesionist (școlit la Constanța, cu stagii chiar pe Bricul Mircea) cu un parcurs profesional impecabil (printre altele a fost comandant al porturilor Nisa și Bastia). Voiam să scriu de mai multă vreme despre el, dar luat cu ale vieții și ale literaturii, am tot amînat. Acum s-a ivit prilejul. Poate că presa de la noi (și televiziunea, și cea scrisă) se va interesa de Radu Spătaru, măcar pentru amănuntul că a fost coleg de an cu Traian Băsescu.

Am trăit două ore de reîntoarcere în copilărie şi, cum spuneam, mi-am împlinit un vis. Drept pentru care sînt solidar cu visul celor de pe Bricul Mircea de a face înconjurul lumii (cel mai departe, nava-şcoală românească a fost pînă în Mexic). Să mergeţi pe mările şi oceanele Pămîntului cu toate pînzele sus!

Am citit acum cîteva zile, în Paris Match, un amplu articol documentar despre Omar Sharif. Sigur sînt multe lucruri interesante în viața lui. Am reținut că numele cu care s-a născut actorul este Michel Chalhoub. Libanez catolic din Egipt, tînărul Michel a absolvit facultatea de Matematică a Universității din Cairo. A ajuns să joace într-un film și, pentru a nu afla părinții ce face, și-a luat un nume musulman, Omar Sharif. Pe platoul de filmare s-a îndrăgostit de actrița principală și a cerut-o în căsătorie, trecînd la islam, religia ei. Doi pași spre islam: numele și, apoi, chiar posesorul numelui. Nu insist asupra multiplelor sale cuceriri feminine. Din toate legăturile lui a avut un singur fiu, Khaleb. Care a fost căsătorit de trei ori: cu o musulmancă, o catolică și o evreică. Pe nepotul lui Omar Sharif îl cheamă chiar Omar Sharif, junior. E frumos și, ca bunicul său, e actor. Dar, spre deosebire de bunicul său musulman și afemeiat, el e evreu și gay.

Dacă ai scrie într-un roman povestea asta, lumea ar zice că e ceva forțat. Pentru că viața, iată, e din alt film.

UPDATE: În data de 24 februarie 2016 am aflat că a apărut decizia CEDO și în Monitorul Oficial

 

Astăzi s-a încheiat micul meu calvar judiciar care mi-a mîncat bani şi nervi. E vorba de procesul intentat mie de Victor Gaetan, un aşa-zis consultant politic american de origine de română. E cel despre care Eugen Ionescu era de părere că ar fi spion. Vă reamintesc de acest caz publicînd scrisoarea marelui scriitor (care a apărut în Academia Catavencu şi a declanşat procesul contra mea)

 

Mulţumesc din toată inima avocatei Iulia Mălăescu pentru modul exemplar şi pentru solidaritatea cu care s-a implicat alcătuind şi susţinînd dosarul de la Strasbourg!

aveţi mai jos şi decizia CEDO de azi, 7iulie 2015

Morar v. Romania (no. 25217/06)*

The applicant, Ioan T. Morar, is a Romanian national who was born in 1956 and lives in Bucharest. The case concerned the criminal conviction and civil liability of a journalist working for a satirical weekly for defamation against the political adviser to an electoral candidate. In February and March 2004 Mr Morar, who is a professional journalist, published several articles in the Academia Caţavencu satirical weekly magazine in the context of the 2004 presidential elections. The articles concerned, among others, V.G., who was political adviser to a potential candidate at the time. On 26 April 2004 V.G. lodged a criminal complaint with the court against three journalists from the satirical weekly, including Mr Morar, for defamation. The court acquitted Mr Morar. On 23 December 2005 the County Court upheld V.G.’s appeal on points of law and sentenced Mr Morar to a criminal fine, suspended. The court further sentenced the journalist to pay civil damages to V.G. for the non-pecuniary damage he had suffered, totalling 10,000 US dollars (USD), plus USD 16,000 in costs and expenses. The company publishing the Academia Caţavencu satirical weekly was declared civilly liable jointly and severally with Mr Morar. The County Court held that the journalist had committed defamation by “indirect intention”. Relying in particular on Article 10 (freedom of expression), Mr Morar alleged that his freedom of expression had been impeded.

Violation of Article 10

Just satisfaction: EUR 18,445 (pecuniary damage) and EUR 6,000 (non-pecuniary damage)