Posted on
by

“Prin actele de-o extremă gravitate, incompatibile cu exigenţele vieţii politice şi a mandatelor publice, posesiunea unor conturi în străinătate pentru a frauda Fiscul, prin punerea la adăpost a cîtorva sute de mii de euro, şi prin minciunile intolerabile faţă de preşedintele Republicii, faţă de reprezentanţii naţionali ai francezilor. Jerome Cahuzac a fost exclus din Partidul Socialist” sînt cuvintele lui Harlem Desir, primul secretar al Partidului Socialist Francez, reproduse de Le Figaro . Jerome Cahuzac a fost ministru în guvernul lui Hollande şi a fost descoperit (de către Le Canard Enchaine de către Mediapart şi subiectul a fost dus mai departe de Canard Enchaine)) că ar avea nişte conturi în Elveţia. Ministrul a tot negat, pînă şi-a dat demisia ca să se apere. Apoi a recunscut. Reacţia partidului său a fost imediată şi dură.

La noi, un fost premier socialist a furat cu milioanele, a fost judecat în mai multe dosare, a fost condamnat şi, cu toate acestea, este aşteptat cu braţele deschise în partidul lui. Nu a fost exclus în mod ferm niciodată!

Să ne mai mirăm că nu ne primesc în Schengen?

 

Posted on
by

Doamne iartă-mă, dar nu pot să nu mă mir de cîteva ore de cînd am citit că pe unul dintre şefii lui Felix, la ICE Dunărea, îl chema Epifanie Amohnoaie şi era general. Acum e general de brigadă (r). Să te cheme Epifanie şi să fii faţă bisericească, s-a mai văzut, de unde şi Epifanie Norocel, un episcop trecut de curînd la cele veşnice.

Dacă un scriitor dă nume  unui personaj Epifanie Amohnoaie, orice editură îi spune “E prea de tot, cum să dai un astfel de nume personajului, nu te crede nimeni, te rugăm să-l schimbi”

Probabil că, atunci cînd a fost botezat, cineva s-a gîndit că micuţul Epifanie se va face preot, poate chiar mai mult. Dar iată că viaţa a vrut să fie astfel, iar tov. General Epifanie a servit la Mînăstirea Secu unde l-a spovedit pe alde Felix!

Posted on
by

Astăzi a apărut o veste tristă pentru media franceză. N-a fost păcăleală. Medicul emisiunii Koh-Lanta de pe TF1 s-a sinucis. A lăsat în urma lui o scrisoare în care îşi justifică gestul prin faptul că nu a mai suportat atacurile la care a fost supus după ce un concurent al emisiunii a murit. Emisiunea, care făcea cifre bune în prime-time, nu se va mai difuza. Reality-show-ul  Koh Lanta va înceta. Nu mă îndoiesc totuşi că imaginile cu moartea concurentului vor ajunge la public. Cineva le va pune pe facebook. Şi mii de oameni vor da like! Audienţa se hrăneşte cu noi înşine!

Posted on
by

Citesc aici că Adrian Năstase, zis Bombonel (poate că tovarăşii lui de la mititica i-au găsit între timp o poreclă şi mai apetisantă) l-a făcut pe un jurnalist ‘un fel de boschetar al jurnalismului”. Băi, Bombonel, sinucigaş ratat, nu ţi-e ruşine? Tu vorbeşti, un boschetar al politicii, ajuns la puşcărie pentru furt?! Vezi că dosarul tău, ăla de care te temi cel mai tare, cu istoricul Suciu, nu a fost ars. Stai la locul tău, neruşinatule!

Posted on
by

Vă propun să ascultați un cîntec minunat. Un cîntec amplu, care durează aproape nouă minute. Dacă nu sînteți pregătiți, nu apăsați play. E un cîntec inițiatic, pot spune. Vom rămîne doar noi, cîțiva, să iubim acest mare, mare cîntăreț. Nu trebuie să fim mulți, nu încăpem toți!


Posted on
by

Sigur, cu o rîndunică nu se face primăvară! Dar dacă am avea astfel de întîmplări ceva mai des, viaţa ar fi mai frumoasă!

 

Posted on
by

Vi-l mai amintiţi pe Ristea Priboi? E cel căutat de DNA o vreme, timp în care se pare că plecase din România, la adăpost, în ţările calde. Ristea Priboi, omul lui Năstase, consilierul prezent în mai multe dosare. Aţi mai auzit ceva de el? Nimic? Şi eu tot aia am auzit. Se vede că experienţa lui de securist l-a ajutat în ceea ce aş numi un impecabil camuflaj social. Omul s-a pus la adăpost şi, probabil, se bazează pe informaţii care-l fac de neatins. Deci, se poate!

(foto Mediafax)

Posted on
by

Domnul Cristi Corobana s-a oferit să citească pentru noi cartea Irinei Pavlovici, Cu dragoste despre un popor de cuci. Citiţi părerea lui despre această carte mai jos

“Occidentalii cu care vorbesc imi tot spun ca de la Nadia Comaneci incoace, femeia romanca este mult mai cunocuta si apreciata in lume decat barbatul roman. Nu mai mult decat zilele trecute o romanca , Delia Velculescu , a fost sefa delegatiei FMI care a reusit sa salveze Cipru de la colaps.
Tot in sistemul bancar lucreaza si Irina Pavlovici, o matemaciana romanca stabilita de 20 ani la Paris si al carei debut la editura Vremea , “cu dragoste despre un popor de cuci’, este scrisa la persoana intaia, ca sa para o carte autobiografica , desi nu este.
Cartea este alerta , cu o actiune aproape cinematografica, de la Paris la Bucuresti si inapoi la Paris.Irina Pavlovici acopera cu multa atentie detaliile pitoresti ale unei cuplu mixt (o romanca si un olandez) care plonjeaza in grupul de prieteni romani parizieni.
Asa cum spune Silvia Colfescu in prefata cartii , ‘ Romanii din Franta , remarcati mai ales prin poncife si prin articole de scandal in ziare , mal connus, mal aimes, nu-si gasisesera cronicarul , se pare ca acest moment a sosit’.
Nu puteau sa lipseasca romii cantareti din metrou, explicatiile pe care trebuie sa le dea Irina colegilor fracezi din acest motiv ( c’est quoi le difference entre un roumain et un rom) si raspunsul Irinei Pavlovici: ‘Adevarul este ca nu avem nimic cu ei daca voi n-ati avea ceva cu noi din cauza lor. Spectacolul asta deplorabil iti afecteaza imaginea si-ti coboara in cinci minute cota de popularitate la niveluri negative. De ce nu aud in metrou (cersetori) in poloneza, spaniola, olandeza?\
Mai sunt scene pitoresti cu discutiile de la ‘asociatia culturala a romanilor din Paris ‘ dar si cu ‘sarmalele , ghiudemul si salamul de sibiu’ si explicatiile pe care le ofera amicilor francezi invitati la masa.Nu intru indetaliile actiunii ca sa nu rapesc din savoarea cititului, dar mi-a placut declaratia autoarei la RFI: am inceput sa scriu intr-o noapte cand sotul meu sforaia ingrozitor si nu puteam sa dorm!
The last , but not the least , nu sunt deloc de neglijat aventurile erotice corporatiste ale personajului principal Oana Popa, cu doi colegi de serviciu dar si cercul de amici gay , atat romani , cat si straini.
Irina Pavlovici continua seria romancelor care descriu cu umor , talent si facand haz de necaz aventurile romanilor in exil . Am mai citit recent si recomand din Italia pe Alina Nedelea (are si un blog bun) , (Soseaua Catelu nr 42) , din Anglia, Ioana Baetica ( Imigrantii ) si din Statele Unite Alexandra Ares ,( My life on Craiglist ).”

Posted on
by

Am intrat în posesia unei fotografii care arată cîtă dreptate avea Andrei Marga atunci cînd afirma că, prin participarea ţării noastre la Salonul de Carte de la Paris, relaţiile româno -franceze au cîştigat în lărgime şi în adîncime. În imaginea de mai jos îl vedeţi pe soţii Marga, în centrul mesei semi-rotunde, bucurîndu-se de toată atenţia suitei. Cum fotografia primită din surse care îşi păstrează anonimatul (şi, deci, şi slujba) era însoţită şi de un text, vi-l ofer între ghilimelele de rigoare:

“Tovarășul Andrei Marga si tovarășa Felicia Delia Marga (foto centru) prezidînd una dintre șezătorile literare organizate la Salon du Livre, 2013. Casa maramureșană din fundal, taburetele amintind de Coloana brâncușiană, masa rotunda ca semn al binecunoscutei ospitalități românești, dar mai ales pomul cunoașterii, roșu și avîntat, care domină standul cu ramurile sale, au contribuit și ele la momentele de deplină afirmare a spiritualității neamului în chiar inima citadelei culturale europene care este Parisul.”

Posted on
by

Am mai spus-o și am mai fost apostrofat pentru părerea mea. La care nu am dreptul, în opinia Oengiștilor de tot felul. Nu-mi  place de nici un fel de Oprescu și nu-l apăr. Spun doar că, în fine, s-a terminat circul și Hala Matache s-a dat la o parte pentru a ajuta Bucureștiul să-și decongestioneze circulația. Și, prin asta, se mai reduce din poluare. dar ăsta o fi alt oengeu, care nu s-a băgat la demolare. Halei Matache i s-au găsit valențe de monument cînd s-a auzit că se va demola. Pînă atunci nimeni au a încercat să o pună în valoare, să alunge șobolanii, să repare pereții cu hectolitrii de urină scurși pe ei. Pentru mine, am mai spus-o, Hala Matache era un loc de evitat, un focar amenințător pentru sănătate și un loc de adunare pentru dubioși. Da’, nene, dar e monument! Bun, ce monument e? O hală murdară și puturoasă! Nu o catedrală, nu o piramidă, nu un sanctuar roman. O hală de negoț veche. Era pe harta turistică a Bucureștiului? Cădeau pe spate turiștii străini în fața ei? Nu. Și, atunci? Bucureștiul avea nevoie vitală de o arteră de circulație. care nu se putea face fără demolarea acestui “monument” de insalubritate. Nu va plînge nimeni după Hala Matache, vă asigur!

E ca și cum, pentru că sînt autentice și “adevărate monumente ale civilizației rurale”, oengeurile ar protesta împotriva electrificării ultimelor sate din România. Sub motiv că electricitatea le distruge autenticitatea.

E greu pentru unele  oengeuri, cred. Ca să-și justifice finanțările,  trebuie să trimită fotografii de pe la proteste, filmulețe cu cîțiva ciudați legați de garduri etc. Așa că, demolarea Halei Matache a căzut mănușă. Am înțeles, acum hai să lăsm Bucureștiul să se dezvolte și să se modernizeze.

Sursă foto aici