Devine tot mai agasantă citarea necontenită a “patrioților” din Petre Țuțea. Vreo două-trei citate. Luate pe nemestecate. L-am cunoscut pe Țuțea, am stat de cîteva ori la aceeași masă la Restaurantul Scriitorilor, înainte de 89. Nu m-a impresionat cu nimic. Repeta aceleași banalități. Sigur, e scuza că era bătrîn, că pusese boala stăpînire pe el.

Nici cînd a fost tînăr, Țuțea nu a fost o lumină, a trecut de la o ideologie la alta ca și cum ți-ai schimba basca. A fost comunist: Cioran povestea cum a cumpărat Țuțea ziarul Pravda, deși nu știa rusește, și, ca să-și arate convingerile, a pupat prima pagină. Apoi a fost legionar. Făcea pe legionarul convins. O parte din ideile Mișcării i-au străbătut “opera” ulterioară. Mie, unul, mi se pare de necitit.

Astăzi, cînd vrei să arăți cît de bun român ești, repede arunci unul din cele cîteva citate ale lui Țuțea. Vă las mai jos unul de-o prostie inegalabilă.