Recent, istoricul de artă și consilierul de prerședinți Daniel Barbu, ajuns Ministrul Culturii, mărturisește că este cam incapabil să organizeze Festivalul Enescu, o gură de oxigen pentru imaginea culturii noastre naționale. Da, România nu e numai o belea pentru europa, ea a produs valori culturale și e în stare să organizeze un Festival muzical de primă mărime în lume. Acesta ar fi mesajul Festivalului Enescu. Pe care toate guvernele de pînă acum l-au organizat. Domnul Daniel Barbu nu s-ar mai băga: se plînge de costuri și spune că Festivalul ar costa cam cît un kilometru de autostradă. Și că onorariile i se par cam mari. (Nu la fel i s-au părut onorariile pe care el însuși le-a luat în diverse proiecte europene, de s-a ajuns pînă-n prag de scandal pe tema asta.) Ministrul Culturii, un liberal din aripa Petrică Roman,  le-ar cere artiștilor de primă mărime să lucreze gratis, ca la un fel de Cîntarea României. Că cîr, că mîr, că noi nu sîntem America sau Franța, că nu ne permitem etc. În bătălia pentru buget, domnul Barbu s-a bătut pentru cultură ca un leu. ba chiar ca un leu cinzeci. Nu vor mai fi investiții, nu mai e nimic de făcut, susține ministrul Barbu (deloc lăutarul!).

Dacă nu mai sînt bani de un festival muzical de amploare, poate va participa și Ministerul Culturii la Festivalul Reabilitarea termică a locuințelor. Iar acolo nu trebuie cine șttie ce fonduri,  poate să dea o mînă de ajutor omul de cultură Andrei Marga, susținînd o c0onferință despre calorifer!

UPDATE Dacă Andrei Marga si Daniel Barbu ar semna un tratat, atunci el s-ar numi Tratatul Marga Barbu!

Prostia are în ea ceva curat, o simplitate vizibilă,  limitele ei sînt clare. Proștii sînt, îndeobște, sinceri. Pe teritoriul prostiei nu e loc mare de manevră, minciunile au picioare foarte scurte (o minciună mai complicată e, totuși, o construcție intelectuală) și, prin asta, prostia este ușor de gestionat, este previzibilă. Asta e o părere mai generală. Cînd mă gîndewc, însă, la prostia din ultimii ani manifestată în spațiul public românesc, lucrurile nu mai stau așa, ce am spus la început nu mai e tocmai valabil. Pentru că, prostul fiind sensibil la modele umane, a început să-i copieze pe ticăloși, pe mincinoși, Ticăloșii, mincinoșii, leprele, trădătorii fac prim-planul vieții noastre, sînt dați la televizor, li se ridică osanale. Așa că prostul a început să-și pună întrebarea “Da’ce, eu sînt prost? Ia să fiu și eu ticălos, ia să fur și eu, ia să mă bag în politică”. Sigur că realitatea va demonstra că prostul e prost și afacerile lui necurate sînt demantelate primele, minciunile lui spuse la jurnalul de prînz sînt demontate la jurnalul de seară. Pentru că e prost, desigur. Dar prostul nu mai e un prost sincer, trăind în limitele lui  clare. E un prost în pas cu vremea, contaminat de ticăloșie, de parvenitism.Nici prostia nu mai e ce a fost! Exemplele sînt pentru proști, spunea cineva. Nu vă ofer, așadar, nici un exemplu de neo-prostie, o găsiți relativ ușor.

Vă ofer, în completare (deși textul meu e un fel de completare) o caricatură de Mardale foarte sugestivă pe tema prostiei. Genială, aș zice!