Pentru că e candidat în sectorul meu, din partea USL, pentru că îi văd peste tot chipul fotoşopat, mi-am zis să citesc cîte ceva despre Eugen Nicolăescu. Am apelat la biografia sa publică, de pe wikipedia, ediţia în limba română. În primul rînd, Eugen e şi Gheorghe. Îl cheamă Gheorghe-Eugen Nicolăescu. Prima dată aflăm că domnul Nicolăescu a absolvit cursurile facultăţii de Comeţ din ASE, s-a specializat în tot felul de chestii după aceea. Paragraful următor din biografie ne spune că, după terminarea liceului, a lucrat ca tehnolog la Complexul de Hoteluri și Restaurante Athenee Palace din ITHR București. Aflăm, după aceea, că a făcut armată la termen redus, apoi s-a întors la muncă în calitate de lucrător comercial, timp în care a făcut facultatea la fără frecvenţă. Oare de ce se jenează domnul Nicolăescu de faptul că a fost chelner, căci asta se ascunde şi sub titlul de lucrător comercial, şi sub acela de tehnolog. Nu e nici o ruşine să o porneşti de jos, dimpotrivă, asta arată cît eşti de tare. Cartea mea de muncă începe, imediat după absolvirea liceului, cu Operator mecanic instalaţii hidro, la Combinatul Chimic din Arad. ŞI? E vreo problemă? Sigur, trendul la guvernanţii noştri este să-şi fabrice masterate, să-şi fure doctorate şi să-şi cosmetizeze parcursul profesional. Eugen Nicolăescu e, totuşi, mai decent. Nu se declară doctor, deşi, din aceeaşi biografie aflăm că e doctorand la ASE din 2001. Si, în zece ani nu a găsit pe nimeni să-i scrie o teză!? Sau şi-a luat deja doctoratul dar se teme să nu-i ia cineva la purecat lucrarea şi, deci, nu o declară?
Category Archives: Pinochio şi fiii
Ghiţă, Ghiţă, ieşi cu portofelul la portiţă!
Guvernul Florin Georgescu şi-a intrat în pîine, Ponta a plecat în campanie cu gaşca şi s-au gîndit să facă o tură de cumpărături prin Bruxelles. Cumpărături de bunăvoinţă, dacă se poate, pe la grangurii europeni.Dacă nu, ce se găseşte, că are şi Bruxellesul malluri. Şi cum Victor nu pleacă la cumpărături fără portofel, l-a luat şi pe Sebastian Ghiţă, ca de obicei, cu el. E formula standard. Aşa a fost şi-n Japonia, şi-n Dubai, şi la Concertul de Anul Nou Trecut la Viena. Portofelul e cuminte, nu face valuri, se bucură să-i fie aproape stăpînului şi să semneze note de plată. Se bîlbîie dacă trebuie să-şi dismuleze rostul: că nu el a plătit avionul ,ci partidul, că o fi, că e în vizită politică, c-o păţi etc. Probabil că acum Ghiţă se roagă nu numai să cîştige Ponta, ci şi să nu piardă el, să nu i se ofilească afacerea. Că, altfel, îl paşte soarta portofelelor goale, aruncate de stăpîni în vreme ce-şi face intrarea în buzunar un portofel mai dodoloţ şi mai nou.
PS Însoţesc postarea asta cu una dintre caricaturile tari ale lui Octav Mardale pe tema pomenilor din campanie
Sîntem cea mai ţară repetentă
Există cîteva subiecte pe care le-am ratat la vremea lor, în perioada în care am fost “slujbaş” la Marsilia. Unul dintre ele este alegerea lui Zgonea în fruntea Camerei Deputaţilor. Mi se pare că, dacă a fost gîndită cum cred eu, mutarea a fost genială. pentru că acest domn a rămas, conform rumorilor publice, de trei ori repetent. Îl bate cu trei la doi pe Crin Antonescu, repetent doar de două ori. Dacă, zic, a fost premeditată, alegerea lui Zgonea a fost menită să banalizeze tema repetenţiei. În fond, nu-i aşa, ce dacă ai rămas repetent de două, trei ori, acolo, eşti tare dacă reuşeşti ca prin forţele tale să ajungi al doilea şi al treilea om în stat!? Da, oameni buni, da stimaţi alegători, avem în fruntea Parlamentului cinci ani de repetenţie! Şi unde merg cinci ani de repetenţie, de ce n-ar merge şi un plagiat? Iar acolo unde e plagiat, hai să treacă şi nişte incompatibilităţi, că hora poate fi mai mare! Chiar aşa am ajuns să nu se mai găsească, în chip de conducători decît repetenţi? Atunci să nu ne mai mirăm de calitatea învăţămîntului. Ce rost are să înveţi să devii un pîrlit de bugetar, cînd, dacă rămîi repetent ai şansa să-i conduci pe fraierii de tocilari?
A avut şi Fane Spoitoru, cînd s-a întors din Canada, o vorbă pe care am parafrazat-o în titlul postării: sîntem cea mai ţară prostă. E greu să-l contrazicem.
Mă propun pe MINE
Deşi nu este un fenomen de masă, autopropunerea pentru funcţii chiar funcţionează! În facultate am asistat siderat la o scenă în care o colegă de-a mea, tare doritoare de funcţii (olecuţă oltencuţă) s-a ridicat şi a propus pentru funcţia de vicepreşedintă a cantinei Universităţii numele ei. Lumea nu ştia cine e respectiva, s-a trecut numele pe o listă şi s-a votat. Tot în Timişoara, la începutul anilor 90, la Congresul de constituire al PAC-ului, la momentul propunerilor un participant din sală s-a ridicat şi l-a propus pe Ioan Ghişe (da, acel Ghişe!). Cineva din prezidiu a întrebat dacă-l cunoaşte bine pe Ghişe, dacă propunerea e una serioasă. “Da, îl cunosc, eu sînt” a spus viitorul fost primar de Braşov. Pe mine încă mă mai uimesc astfel de grade de tupeu, deşi, deja, am văzut multe. Mai în zilele noastre, un autopropus e Victor Ponta, care tot spune că el e propunerea USL. Propunere făcută de el însuşi. Mi se pare ridicolă zbaterea sa, la cîte muşte are pe căciulă. Recent, adică ieri, Victor Ponta a spus, în problema viitorului prim ministru de după alegeri ceva care m-a lăsat pe gînduri: “Dacă USL nu obţine majorittatea, în mod sigur nu voi mai rămîne prim ministru” Nasol, Victore, chiar aşa, nu te mai pune nimeni premier dacă pierzi? Şi nu-l mai suspendaţi pe Băsescu? Hai să-ţi spun una şi mai groasă: am auzit că dacă nu mai rămîi prim ministru nu vei mai rămîne nici doctor!