Deşi, la noi, discuţia despre comunism a intrat în fundătura pensiilor luate de torţionari, în lume există preocupări academice serioase pe această temă. Dovadă este volumul tocmai apărut la Cambridge University Press, sub coordonarea lui Martin K. Dimitrov, care a invitat mai mulţi universitari din domeniu să-şi spună părerea. În mod normal, zic, ar fi trebuit să găsim aici numele Alinei Mungiu (care se laudă cu studenţii ei de la Harvard) sau al lui Stelian Tănase, atoateştiutorul. Poate chiar al lui Daniel Barbu, deşi e tare de stînga.
Nu, nici vorbă de aceste nume printre autori. Apare, însă, cu un capitol, profesorul Vladimir Tismăneanu, de la University of Maryland, semn că oricît ar fi de hulit în ţară de detractori mai vechi sau mai noi, prestigiul lui academic internaţional rămîne intact.
Sau o fi vorba de mîna lui Băsescu, despre care se ştie că e influent tare în mediul universitar occidental?! Poate o fi sunat el la Cambridge University Press şi să-i ameninţe cu DNA-ul? Nu-i exclus să auzim şi astfel de explicaţii! 🙂
Cred ca a sunat direct la tipografie. 🙂 Multumesc pentru semnalare.
Ia vedeti daca ICR-ul lui Patapievici nu a platit bani grei sa ii bage articolul in carte nemernicii aia de capitalisti americani care fac bani din orice…Daca stau sa ma gandesc mai gasesc cateva teorii de dezbatut la A3
Am editat o carte aparuta la Cambridge University Press (in 1998) si stiu cum sunt alesi colaboratorii. Faptul ca Tismaneanu are un capitol nu spune absolut nimic despre valoarea (in termeni absoluti sau relativi) a lui Tanase, Barbu sau Mungiu. E posibil ca acestia sa fi fost contactati si sa fi refuzat sa contribuie un capitol pentru cartea politologului bulgar (acum la Tulane). Asemenea refuzuri sunt mai mult regula decat exceptia.
Domnule profesor, permiteţi-mi să fiu sigur că nu au fost contactaţi. Şi, cu atît mai mult nu au refuzat. Dacă s-ar fi întîmplat asta (refuzul), am fi aflat a doua zi din toată presa! Să nu fim naivi, sau să nu ne prefacem naivi. la cît de setoşi sînt de ce;lebritate, toţi cei trei ar fi făcut orice să fie publicaţi la Cambridege University Press. Alina Mungiu nu a fost angajată la Harvard, a trecut pe acolo marginal, şi se laudă cu “studenţii ei de la Harvard”! Cunosc marfa!
Cu deplin respect pentru opinia dumneavoastra trebuie sa va spun ca in comunitatea academica un capitol publicat in cartea “altcuiva” nu are valoare prea mare. Exceptie fac marile tratate, cartile fundamentale ale unui domeniu, sau carti editate de un lider necontestat al domeniului (in acest caz, Timothy Garton Ash).
Domnule Profesor,
Postarea mea nu îşi propunea să facă ierarhii. Era doar vorba de a nota că nişte oameni auto-centraţi vor fi chinuiţi în orgoliile lor exacerbate. Profesorul Tismăneanu nu se afirmă prin cărţile altcuiva, a avut el însuşi, foarte recent, un excelent volum primit foarte bine de presa interesată din SUA. Dar probabil că ştiţi asta.
Biju, iartă-mă că “mă bag”, dar constat, cu extremă indispoziţie, că harnicul domn Peter Manu, cu “deplinul său respect”, cu stilul său inconfundabil şi bagajul său de strâmbe “manierate” nevoie mare, a apărut şi pe-aici, pe blogul tău, să-şi marcheze cu morga universitară şi prestigiosul său damf prezenţa militantă, dezagreabilă, definitiv dubioasă. M-am păcălit şi eu, în urmă cu ceva vreme, încercând un dialog civilizat cu “domnia sa” pe Contributors şi pe-aiurea, dar m-am lămurit repede ce şi cum. Nu merită, Cher Ami, să-ţi iroseşti timpul şi inima curată într-un dialog ignobil. Sper, cu prietenie şi cu tot dragul, să nu-mi iei în nume de rău intervenţia asta băgăcioasă. Să fii iubit!
Şi la fel şi cu “distinsul domn” Emil Stoica şi turnul său de fildeş londonez, da’ pasionat nevoie mare de bârfa şi vânzoleala toxică de pe Dâmboviţa – lume bună şi vigilentă, maître…
Da’ mai dă-i încolo de viermi de mătase, Bijule, hai să ne-ntoarcem la Un fel de regulă, care mă unge pe inimă de câte ori o citesc 🙂
Vigilenţi colonei etc
La care volum editat de Timothy Garton Ash va referiti? Eu cunosc excelentele sale volume de autor, precum si contributiile la volume colective, inclusiv “Between Past and Future: The Revolutions of 1989 and Their Aftermath”, CEU, Press, 2000, pe care l-am coordonat impreuna cu Sorin Antohi, pe atunci profesor de istorie la CEU. Cunosc, tot pe tema 1989, volumul “The Revolutions of 1989”, cu contributii de Timothy Garton Ash, Lesek Kolakowski, Adam Michnik, Jacek Kuron, aparut, tot in 2000, la editura Routledge. Meritul unei asemenea discutii este, intre altele, ca largeste cunostintele noastre bibliogafice.
http://www.goodreads.com/author/list/50196.Timothy_Garton_Ash
Alina Mungiu, profesoara la o irelevanta, chiar dubioasa univeristate din Berlin, cea care l-a descris pe Ponta ca …nici nu mai stiu cum i-a zis, sublim, parca, ar fi platit bani grei din buzunarul ei ca sa fie publicata intr-un volum scos de Cambridge. Tanase, cu atat mai mult, sau segnor Barbu. Astia sunt in extaz daca sunt pomeniti in Evenimentul Zilei, mai nou, sa fim seriosi.
http://en.wikipedia.org/wiki/Hertie_School_of_Governance
http://www.hertie-school.org/
Citiţi şi această prezentare a unei prestigioase universităţi din Romania
http://en.wikipedia.org/wiki/Spiru_Haret_University
Cică e după modelul Harvard!
Că tot mi-aţi dat si autoprezentarea universităţii Hertie, iat-o şi pe cea a Universităţii Spiru haret
http://www.spiruharet.ro/
Vedeti că si papa Ioan Paul II, şi papa Iliescu au fost făcuţi doctori Honoris Causa aici. E o Universitate foarte serioasă.
Alina Mungiu Pippidi conduce(a) ‘catedra de democratizare’ la Hertie, sau ceva de genul, o conducea si atunci cand a spus ca Ponta e sublim, sau ideal, sau genial, sau sexy, nu mai stiu cum a spus…stiti momentul, ala cand a sustinut tentativa de lovitura de stat a fostei Securitati din Romania anului trecut. Stiti care, aia la care a contribuit entuziast Vocea Rusiei. Ponta, ala de iubeste China ca model pt Romania. Si pe psihopatul criminal Che Guevara. Alina Mungiu, prof la Hertie, ea, a refuzat sa fie publicata de Cambridge. Nu-i trebe.
Mungiu-Pippidi a publicat intr-un volum colectiv la Cambridge University Press in 2009.
Europeanization Meets Transformation’ in Democracy and Authoritarianism After the Fourth Wave, edited by Valerie Bunce, Michael A. McFaul and Kathryn Stoner-Weiss, Cambridge: Cambridge University Press, 2009
Văd că sînteţi un fin cunoscător. Mi-a mai venit inima la loc, deci Alina Mungiu Pippidi nu a fost nedreptăţită.Poate publică ceva, în viitor, despre extraordinarul premier Victor Ponta (despre care a scris admirativ) un om de o probitate extraordinară, învinuit de niste ticăloşi de plagiat.
Păi am stabilit împreună că nu e mare scofală academică să publici la Cambridge University Press într-unvolum colectiv:)
Dle Andries,
Una din lectiile oferite public si gratuit de ani buni de dna. Mungiu pe teme de buna guvernare este ca functionarii de stat sub nivel de secretar de stat trebuie sa fie selectati printr-o procedura riguroasa, transparenta si pe baza de competenta. Asta ca sa progresam ca societate. Din pacate, prea putini au ascultat lectia asta, iar unii, precum posesorul acestui blog, chiar se opun.
Deşi nu-mi era deloc dor de Dvs. vă întreb: doamna Mungiu a făcut chestia asta gratuită după ce a fost numită pe criterii de competenţă la direcţia Ştirilor din TVR? Văd că v-aţi transformat în avocatul doamnei Mungiu. Poate ne spunei de ce nu ia atitudine în cazul plagiatului lui Ponta. Pînă la un răspuns clar pe această temă, nu vă mai aştept pe aici.
Problema pare sa fie sprijinul pe care Mungiu-Pippidi il acorda lui Ponta, nu reputatia in comunitatea academica. Din acest motiv, discutia despre contributiile dansei, sau ale lui Tismaneanu, la volume publicate de Cambridge Universiy Press este un “red herring”. Preluand colocvialismul distinsei noastre gazde, pot sa spun ca si eu incep sa “cunosc marfa”.
Domnule Profesor, dacă să acorzi sprijin unuia care şi-a furat doctoratul (dacă nu sînteţi la curent, revista Nature a descoperit, incontestabil, că Victor Ponta a plagiat lucrarea de doctorat) nu afectează aura academică, atunci ne aşezăm la masă şi comandăm red hering. Şi dacă după ce ai sprijinit un derapaj democratic (recunoscut ca atare de Occident), la fel de incontestabil, mai ai căderea să dai lecţii de democraţie, chiar că putem să ne întrebăm despre ce marfă e vorba.
Pentru mine, oricum, e o onoare faptul că vă luaţi răgaz de la munca dvs. ştiinţifică şi intraţi pe acest blog. Sper că mai reveniţi!
Emil Stoica, Alina Mungiu dadea lectii de ‘buna guvernare’ fiind in pat cu o alianta corect numita de un dezertor, ‘grup infractional organizat’, un alt fel de a spune ‘mafie’. Deci dadea lectii de guvernare din cadrul celui mai corupt grup politic din Romania. Nu ii neg meritele din anii 90, dar in ultimii ani a devenit pur si simplu nefrecventabila, si-a pierdut orice fel forma de credibilitate. Si nu cred ca o va mai putea recastiga. Optiunile ei sunt destul de limitate acum, eu nu vad cum va putea sa nu se afunde si mai mult in megacoruptie. La fel si ceilalti numiti aici.
Dle Andries: va respect opinia.
Da, are dreptate @ Peter Manu,
cine-i Tismaneanu? si ce mare brinza Cambridge University Press si un articol publicat la comun cu altii 😉
El da, dl Peter Manu este un reper.
De rautate, gen Alina. Care, impreuna cu Stelica, a refuzat colaborarea; o stie precis, ca in 1998 a editat o carte la editura aia de doi bani.
Tot taiati? Felicitari!
Cartea la care nu a fost invitata sa contribuie Alina Mungiu se numeste ‘De ce nu s-a prabusit comunismul.’ Cum sa fi fost dumneaei invitata sa scrie la o astfel de carte, cand e acum colaboratoare nu doar cu vechea elita comunista din USL, esaloanele inferioare (si nu atat de inferioare) ale PCR, dar si cu noua ””elita”” neocomunista, cei din grupul din jurul sitului comunist criticatac (alta data l-as fi numit doar stangist, dar intre timp au publicat cateva articole in care Lenin era dat ca exemplu de urmat si Lucretiu Patrascanu a fost reabilitat a doua oara, pe 1mai 2013, dupa ce Ceausescu l-a reabilitat in 68). Dupa vara torida de anul trecut, Alina Mungiu a participat la o discutie despre societatea civila cu Cristian Pirvulescu, discutie organizata de criticatac, moderata de Vasile Ernu si Victoria Stoiciu, cea care a simtit nevoia sa deschida discutia cu un citat din Marx. Cititi ce scrie Victoria Stoiciu despre Trotki pe criticatac. Dle Peter Manu, credeti ca Oxford ar invita pe iliescu sa scrie intr-o astfel de carte? Nu? Atunci de ce ar invita-o pe Alina Mungiu Pippidi?
Nu imi dau seama daca doriti sa judecati performanta stiintifica a Alinei Mungiu-Pippidi si nici nu inteleg comparatia cu Vladimir Tismaneanu. Nu imi dau seama nici de ce as citi ce scrie Victoria Stoiciu (de care n-am auzit oana acum) despre Trotki si nu stiu cine e Vasile Ernu. Nu stiu nici cine sunteti dumneavoastra. Banuiesc ca asist la un soi de rafuiala, sau galceava, sau competitie, dar nu stiu nici unde-i mingea, nici care e scorul.
Daca nu stiti cine sunt noii prieteni ai Alinei Mungiu, inseamna ca nu o cunoasteti. Galceava de care vorbiti a fost pornita chiar de dvs, in primul comentariu. E e in regula, nici eu nu stiu cine sunteti.
@ Eugen Chirovici
M-a surprins atat tonul cat si intentia interventiei dumneavostra, mai potrivite pentru un mesaj pe canal privat catre prietenul dumneavostra, decat pe un forum care, presupun, incurajeaza exprimarea tuturor opiniilor decente legate de subiectul pus in discutie.
Cred ca e mai bine sa ramanem deschisi dialogului, chiar atunci cand analizele altora contravin judecatilor noastre. O dezbatere e un duel cu florete butonate, nu un razboi.