Într-un top 100 al fazelor tari de televiziune prezentat de un post francez, pe locul întîi s-a situat o mică poveste care mi-a plăcut foarte mult, deşi e, în mod clar, încărcată de aroganţă. Un concurent la varianta americană de ala Vrei să fii milionar, John Carpenter, a ajuns în faţa întrebării finale, de un milion de dolari. Regis, moeratorul emisiunii, i-a spus că nu a folosit pînă atunci niciuna dintre variantele ajutătoare. John Carpenter a spus că, la această întrebare, ar vrea să apeleze la varianta “sună un prieten”. A vrut să-şi sune familia, să vorbească cu tatăl său. Cînd l-a avut la telefon, a spus: “Tată, sînt în faţa ultimei întrebări, dar nu te-am sunat ca să-ţi cer ajutorul, te-am sunat ca să-ţi spun că tocmai voi cîştiga un milion”. După care, în faţa prezentatrului uşor descumpănit, John Carpenter a dat răspunsul corect. (Tot parcursul acestui concurent îl puteţi urmări aici) .Deşi e o doză destul de mare de aroganţă în aceadtă atitudine (după părerea mea), totuşi, cred că împortantă este, aici, mîndria unui fiu care-şi sună tatăl ca să-i anunţe o reuşită. Şi, trebuie să recunoaştem, să cîştigi un milion de dolari pe bază de ce ai în cap e o reuşită!

2 thoughts on “O aroganţă care-mi place

Leave a Reply to Ioan T. Morar Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *