Nu ştiu dacă aţi mai văzut asta, se întîmplă la un canal de televiziune din Franţa, în direct. E un moment între sublim şi penibil, după părerea mea. Nu cred că e nevoie de traducere. Fiţi doar atenţi la ce spune Serge Gainsbourg în engleză!

http://youtu.be/_uxAofXJCh8

Am mai scris despre asta, dar cum se întîmplă o recidivă, revin. Am aflat astăzi din Evz că Florian Bichir, cel care și-a lansat o dată cartea Ultimul drum a lui Dracula (în limba franceză, publicată, însă, la o editură de la noi), a mai publicat-o o dată, la “prestigioasa editură Edilivre”. Deci, a publicat-o o dată și , datorită marelui succes, a fost preluată de o editură franceză prestigioasă. Asta s-ar înțelege de aici. Că are mare succes. Sigur, cînd ar trebui să ne bucurăm de succesele românești peste hotare, noi, unii mai cîrtitori, ne punem pe contestat. Nu, nu contest succesul de atunci, de la Tîrgul de carte de la Paris! Sînt doar curios să văd despre ce editură prestigioasă e vorba. Nu, nu e nici Grasset, Nici Gallimard, nici fayard, nici Plon. E Edilivre. O editură care scoate cărți pe cheltuiala autorului. Și, de fapt, nu scoate, ci propune. Prestigiul acestei edituri relativ noi constă în faptul că foarte mulți autori nepublicați în altă parte au apelat la ea. Aici pui manuscrisul online, ți se editează minimal, i se pune și o copertă minimală, și se așteaptă. Dacă cineva vreau un exemplar, îl comandă și i se tipărește, trimițîndu-i-se acasă. Dacă nu, nu. Într-un fel, apreciez onestitatea știrii, Floarin Bichir a fost editat în Franța, nu tipărit! De unde ies banii editurii? păi, în primul rînd, de la autori, care-și cumpără cîteva exemplare, apoi de la diverși prieteni ai autoruliui etc. Sînt sigur că și autorul român a cumpărat niște exemplare la 17,5 euro bucata. Cum se spune pe site-ul editurii, din motive ecologice, nu se tipărește nici un exemplar nevîndut!

Cum Florian Bichir este preot, îi atrag respectuos și umil atenția că trufia este un păcat foarte mare. Mai mare decît succesul sau insuccesul publicării în Franța!

Ryanar.Low cost, dar la ce preț? Aceasta e întrebarea pe care și-o pune chiar un pilot al celebrei linii care a dat tonul costurilor mici în aviația civilă, după cum scrie Le Figaro.Întrebarea aceasta și cîteva dezvălurii menite să te întrebi dacă merită să riști urcînd la bordul aeronavelor Ryanair și-o pune, într-o carte întreagă, un pilot care semnează Christian Fletcher (e un pseudonim, desigur). “Ryanair este o mașinărie pură cu vocația unică de a produce profit. Fără alte considerații , nici morale, nici sociale” Publicația franceză reamintește cititorilor că e vorba de aceeași companie care intenționa să pună taxă la intrarea în toaletele avionului sau să lanseze zboruri în picioare, doar cu o centură de siguranță legată de pereții avionului. Pilotul se plînge de condițiile de muncă deplorabile, de faptul că, uneori, chiar piloții nu apucă să doarmă mai mult de trei-patru ore pe noapte. Cică există chiar o competiție internă între echipajele Ryanair referitoare la economia de combustibil. Ceea ce m-a mirat foarte tare este, însă, dezvăluirea despre aterizări: la aterizare piloții Ryanair sînt obligați, zice Chritian Fletcher, să frîneze foarte brusc (ceea ce te cam împinge cu capul în scaunul din față și-ți cam dislocă stomacul! ) pentru a rula cît mai puțin pe pistă și, în consecință, pentru a plăti cat mai puțin timp de rulare! Deși faima de zgîrciți o au scoțienii, irlandezii de la Ryanair au șanse reale să cîștige campionatul mondial de zgîrîie brînză.

PS Ultima găselniță a acestei companii este 2 euro în plus pentru cazul în care se suspendă un zbor și ar trebui să-ți ramburseze costul biletului!

 

 

Ar trebui ca multe din emisiunile de televiziune din România să poarte un avertisment: “Atenție, se spun prostii!”. Avertismenul i-ar ajuta pe proștii care, în lipsa lui, ar crede (și cred,frate, la greu!) tot ce se spune pe  ecran. Un singur exemplu de prostie maximă spusă la Măruță de către fosta doamnă Columbeanu, trecută pe Pink, demonstrînd că gura bate toate părțile corpului.

E un om important, s-a întâlnit de câteva ori şi cu Barack Obama, o dată chiar la el acasă. Eu am fost pe punctul să aranjez o întâlnire între Obama şi Băsescu, trebuie doar să vrea Traian Băsescu. Mr. Pink este un susţinător al lui Barack Obama. Mr. Pink cunoaşte multă lume. Acesta a fost la cină cu Angelina Jolie şi Brad Pitt”

Chiar nu mai am ce spune în plus. S-a spus totul despre prostia omenească în cîteva fraze.

Citesc pentru prima dată, astăzi, site-ul unui mare om pe care, pe nedrept, nu l-am elogiat pînă acum.: Niels Schnecker. Desigur, l-am văzut pe la diverse televiziuni, dar una e imaginea din turbionul catodic, alta e imaginea așezată a acestui multilateral talent. NS este un om enciclopedic, aflăm de pe blog, e prezent, adică, în 21 de enciclopedii ale personalităților mondiale (și românești)într-o singură viață de om. Douăzecișiunu, simt nevoia să scriu și cu litere!  Și e membru în comitete și comisii din lumea largă. De pildă în World Federation of Europeans (pe care, din păcate, nu am găsit-o pe internet, dar se poate să nu fi căutat eu bine). Mă bucur că acest talent extraordinar a fost și Ambasador American  din moment ce i s-a atribuit titlul de Sovereign Ambassador al Ordinului Ambassadorilor Americani. Și altele, și altele. Nu pun la socoteală isprăvile militare ale domnului Niels Schnecker, pe site nu se vorbește despre ele, pesemne că nu se ridică la înălțimea celorlalte calități. Nu știu cîți dintre compatrioții noștri se mai pot mandri cu calitatea de membru al Lions Club Internațional, unde se știe că nu poți intra cu una, cu două, iar locurile sînt limitate! Să nu uităm, iarăși, faptul că NS este vorbitor a 9 limbi străine: Româna, Germana, Engleza, Franceza, Italiana, Ebraica, Yiddish, Afrikaans și, ultima pe listă cu voia dumneavoastră, LATINA! Din păcate, însă, reputatul analist financiar nu poate ține conferințe decît în șapte din aceste limbi. În Yiddish și în latină nu poate ține conferințe, nu știu din ce motive. Păcat. Păcat, de asemenea,  că și site-ul dumnealui care poate fi citit în mai multe limbi, nu are o variantă în latină. Ar fi interesant, ar avea cardinalii de la Vatican (și Papa) ce citi. Ceea ce este îmbucurător pentru toți cetățenii români și străini, însă, e faptul că-l pot întîlni pe Niels Schnecker, în caz că organizează evenimentele prevăzute aici. Așadar, chiar un botez se încadreză, dacă e vorba, desigur, de un eveniment VIp și/sau internațional.

MIe, unul, îmi pare rău că acest adevărat geniu nu a ajuns director la SNCFR. Pentru că el chiar era Marfă, frate!

 

Pentru că, în cîteva zile, se va desfășura, la București, un simpozion dedicat centenarului Gherasim Luca , poet suprarealist considerat, la un moment dat, de unii critici, cel mai mare poet francez în viață, mă gîndesc să vă povestesc, în legătură cu acesta, o scurtă secvență din prima mea călătorie pariziană. Era în vara lui 90, cînd “am scăpat” la Paris pentru prima dată. Cu această ocazie am reușit să realizez, împreunăcu regretatul meu prieten Radu G. Țeposu,  un interviu cu Eugen Ionesco (publicat în revsta Amfiteatru) și un alt interviu cu Isidore Isou, botoșăneanul ajuns în capitala Franței, un avangardist de seamă, părintele letrismului (interviu publicat în revista Orizon). Pentru că făcusem rost de numărul de telefon a lui Gherasim Luca, mi-am propus să fac un interviu și cu el. M-am dus, timid, la o cabină telefonică, am format numărul și am așteptat plin de emoție. Oare ridică receptorul marele poet? Da, norocul mi-a surîs. Mi-a răspuns însuși Gherasim Luca. L-am întrebat dacă vrea să vorbim românește. El mi-a spus că ar prefera franceza. I-am spus că vreau să fac un interviu cu el. Mi-a răspuns, cu o voce tristă, că nu dă interviuri. Nu mai dă. Nu mai are nimic de spus. A spus tot ce avea în poezii. Am insistat, dar a rămas neclintit: “Nu am ce să spun”. Am închis telefonul cu sentimentul că am fost învins. Nu am reușit să fac nici un interviu cu Gherasim Luca.

Patru ani mai tîrziu, poetul s-a sinucis, s-a aruncat în Sena . Îl urma, la 24 de ani depărtare, pe Paul Celan, un alt mare poet,  înghițit și el de apele Senei.

S-a stins, la 79 de ani, la Nisa, marele cîntăreţ (al tinereţii mele şi al tinereţii altora) Georges Moustaki. Odihneacă-se în pace!

Vă ofer, în chip de aducere aminte, o foarte cunoscută melodie de-a sa.


Nu ştiu cît e de autentică scrisoarea de mai jos. Am primit-o pe e-mail. Dacă e adevărat, refuzul lui Sean Connery demonstrează că actorul are ceva umor. Dacă misiva nu e adevărată, atunci cei care au scris-o au umor. Si non e vero, e ben trovato!


Pe Twitter îl am, printre cei pe are îl urmăresc, pe Papa Francisc. E o optiune a mea, nu m-a obligat nimeni, pur şi simplu mă interesează activitatea Suveranului Pontif pe această reţea de socializare. Din păcate, urmărindu-i contul, am avut prilejul să văd nişte măgării imense cu care i se răspunde Papei pentru mesajele sale. Neruşinare, obrăznicie, pornografie, miştocăreală de doi bani. Sigur, Papa nu le răspunde, la cum se comportă chiar le poate întoarce, în spirit biblic, şi celălalt obraz. Nu spun că toată lumea trebuie să-l urmărească pe Papă şi să-i citească mesajele. E opţional. Dar dacă ai ales să urmăreşti o persoană, un minim bun-simţ impune nişte reguli de convieţuire pe respectiva reţea.

Cunosc genul de oameni care reacţionează aşa, din teribilism, din nesimţire, din exacerbarea unui stîngism nătîng, ateu, din complexe de tot felul. Nu e curaj ceea ce îi animă pe ei. Dacă, totuşi, cei în cauză cred că e vorba de un act de îndrăzneală, îi invit să-l înjure, cu aceeaşi rîvnă, pe liderii religioşi islamici. Şi,  next level, să facă aceleaşi glume pe care le fac cu Papa, pe seama Profetului Mahomed. Dacă au cu adevărat curaj şi dacă spiritul hyper-laicizant îi mînă din spate. Aşadar, curajoşilor, pentru echilibru, daţi în Profet măcar cîte un tweet, la două trei împotriva Papei. Nu trebuie să vă daţi nici identitatea reală, nici adresa reală, cei care se ocupă de rezolvarea acestor conflicte o vor afla în timp util!

Un cîntec de Celentano de pe un CD cu titlul genial ” Dormi amore, la situazione non è buona“. Cred că nu mai trebuie tradus. Cîntecul de mai jos se ocupă doar de situatia care nu e bună! 

http://youtu.be/uWh8GswBMQI