Am ascultat acest cîntec acum mulţi ani, întîmplător, la difuzoarele trupei Phoenix, într-o împrejurare specială. Sună la fel de adevărat şi acum, la difuzoarele fiecăruia din voi.
http://youtu.be/OJWOtL-PZiE
Vechi! Regimul vedetarian a slăbit și a prostit presa din România
Regimul vedetarian este cam așa: presa (y compris televiziunea) fabrică false vedete pentru a putea, imediat după, să producă false știri despre ele. Recent am citit extraordinara știre Celebrul doctor Nicolae Bacalbaşa şi-a dezvăluit şi o altă latură a lui: cea de cinefil. El a mărturisit că nu ratează nici un episod din serialul “Suleyman Magnificul”. Dacă ați lipsit o vreme din România și citiți despre “celebrul doctor” vă imaginați că e vorba despre cine știe ce mare șef de școală de medicină, de un doctor celebru pentru operațiile complicate, pentru contribuția sa importantă la medicină. În cazul nostru nu e așa. Celebrul doctor Nicolae Bacalbașa este purtător de cuvînt al spitalului din Galați și este cunoscut pentru aparițiile sale în jurnalele cu crime și cafteli, unde descrie accidentele cu un fel de sadism în privire. Nu știu nimic despre mari realizări ale doctorului Bacalbașa, poate are, dar presa e discretă la acest capitol. Bun, deci ne-am lămurit cum e cu celebrul doctor. Acum să vedem știrea. E vreo premieră medicală? Vreun act de eroism? Vreo miraculoasă salvare de vieți omenești?Nu. Celebrului doctor Bacalbașa îi place un serial tv și nu a pierdut nici un episod. ba, mai mult, mai senzațional, are și o cadînă preferată în acel serial. Îero relevanță. Nimic despre nimic, dar fără talentul; lui Seinfeld.
Sigur, putea fi și mai tare știrea asta care să arate așa: “Ce-ți mai plac cadînele, celebrule doctor Bacalbașa.” Încă nu s-a ajuns aici, dar nu e timpul pierdut…
Totuși, cea mai tare știre din presa ultimilor ani este aceea în care Romică Țociu a fost văzut bînd o cola la o terasă la mare. Cu poză! Poate că mă ambalez degeaba și, de fapt, ăsta e trendul în presa română, trend stabilit la școala de jurnaliști de profesori ca acesta .
Pe culmile imposturii: Horea Bădău
Mi-a sărit țandăra la o afirmație foarte obraznică a lui Horea Bădău, într-un text în care e atacat Cristian Manafu, unul dintre cei mai vizibili și eficienți oameni din online.(Nu dau link la articol, nu-i fac trafic obraznicului!) Întîi, cine e Bădău? E un lectoraș la facultatea de Jurnalism din București, autor al unei cărți despre Social media. Al “primei” zice el. Iar asta îl face guru absolut în domeniu. ca și cînd cei interesați nu ar fi putut citi în original cărțile din care Bădău a compilat banalitățile din propria sa carte. L-am întîlnit, o dată, la o dezbatere în Club A și m-a făcut să mă simt prost cu lingușelile lui la adresa mea, pînă să înceapă chestiunea. Pe scenă, ca moderator, a fost ultra-banal, mi-a și părut rău că am participat. Cînd moderatorul e bătut în cap, riști să pari și tu bătut în cap! Deci Bădău este un marginal al presei, deși se laudă cu 14 ani de experiență. Nu am auzit de el. Deși, ca să vin cu cifre, am lucrat în presă de multișor, de
Continue reading
Un cîntec din vremuri mai îndepărtate
“La cererea unui grup de blog cititori” voi posta o variantă rară a unui cîntec vechi de Ray Charles. Unii cunoscători spun că acest cîntec e în Top Ten al tuturor timpurilor.
Cum e cu intrarea-n Schengen. Ne explică Mardale
Iarăşi îmi scot pălăria în faţa umorului de înaltă clasă a lui Octav Mardale!
Crin, dictatorul de după-amiază
Nu, Crin Antonescu nu e tot timpul dictator, pentru că pînă-n prînz doarme. El e dictator part-time. Cînd se trezește, statutul PNL, Delegația Permanentă și Biroul Politic se fac preș, să calce domnul președinte pe moale. “”Mihai Stănișoară este un om de dreapta, pe care orice partid ar vrea să-l aibă. Odată luată decizia de a veni în PNL voi cere Biroului Politic central și Delegației Permanente ca domnia sa îndeplinească funcția de vicepreședinte”. Dictatura nu e, totuși, foarte bine pusă la punct. Crin încă mai trebuie să ceară ceva. Se va ajunge la situația în care este suficient să dorească ceva, și dorința să i se îndeplinească fără să mai ceară? Desigur.
Există liberali care au început de jos, de la lipit afișe în campanii, de la organizațțiile locale și care, încet, încet, au ajuns și ei în zona în care ar fi eligibili pentru vreo funcție de conducere. Dar nu vor fi aleși niciodată. pentru că în PNL nu sînt alegeri, sînt numiri. Klaus Johannis a fost numit prim-vicepreședinte de Crin. Votarea lui a fost o formalitate. Stănișoară a fost numit și el vicepreședinte. Mai trebuie alegeri? Nu-i destul că a ales Crin?
Cum mi-am petrecut cutremurul din 77, calamitatea care a născut o altă calamitate
Pe 4 martie 77 eram în Arad, mă pregăteam pentru facultate, citeam mult, aveam un grup de prieteni care citeau și ei mult. Așa că nu e de mirare că eram acasă la o prietenă de-a noastră, șefă de librărie. Eram cu Mircea Mihăieș, el deja student la Filo la Timișoara, și cu Daniel Motz, un plastician extraordinar, actualmente prin SUA. Stăteam de vorbă despre cărți, cultură, arte plastice, scriitori, edituri. Termenul limită al acestei discuții era ora 23, 30, pentru că la 23.45 pleca ultimul autobuz spre cartierul Bujac, unde locuiam eu. Mircea și Daniel locuiau în centru, ajungeau pe jos fără probleme. La un moment dat, lustra a început să se miște. Am privit spre tavan și am întrebat-o pe prietena noastră dacă adăpostește pe cineva în pod.ea locuia la pprimul și ultimul etaj în acea casă din Piața Avramn Iancu. Am rîs, s-a trecut peste asta.Nu ne uitam le televizor, nu existau mobile, nici internet (asta pentru cei tineri!). Am reluat discuțiile noastre culturale. Pe la 23 am iesit din casă, ne-am plimbat puțin, apoi am plecat spre autobuz și, acolo, în stație, am aflat de la un vecin care aștepta și el autobuzul, că a fost cutremur. Și mi-am dat seama de ce se mișcase atît de straniu lustra din tavan. O poveste oarecare. A doua zi am aflat cîți au murit, cine a murit. Pentru că acasă nu aveam televizor și nici nu era program la acea oră, chiar dacă am fi avut.
Cutremurul din 77 a făcut în realitate, ravagii mai mari decît cele înregistrate la capitolul vieți perdute și clădiri căzute în 4 martie. Acea calamitate i-a dezvoltat lui Ceaușescu sentimentul că e arhitect. A văzut că indicațiile lui se traduceau în clădiri, în construcții, în soluții urbane, cum se zice azi. Acesta a fost, după părerea mea, declicul care i-a dezvoltat mîndria de arhitect al națiunii. Atunci a văzut că spune să se facă și se face, după ideile lui. Încît nici nu știm cine a mutilat Bucureștiul mai tare, cutremurul, sau întîiul arhitect al țării.
Este sau nu este fals doctoratul lui Ion Iliescu?
Am observat că în cîteva locuri, de pildă, aici, Ion Iliescu, fostul președinte al României, este denumit dr. ing. Ceea ce înseamnă că domnul inginer Ion Iliescu ar avea un doctorat. Mărturisesc, mi-am pierdut cîteva minute încercînd să dau de acest doctorat. Am apelat la persoane foarte informate. Nimeni nu știe nimic despre unde, cînd, cu ce lucrare a devenit Ion Iliescu doctor. Ceea ce e grav. Pe de o parte, dacă e doctor, e grav că această informație care trebuie să fie publică a fost ascunsă pînă acum. Normal ar fi să știm cîteva date despre teza de doctorat, despre comisie, despre locul de susținere. Aceste date nu există pe internet. Nici în cv-ul lui Ion Iliescu nu e trecut acest titlu. Dacă e doctor și nu a furnizat aceste informații înseamnă fie că e rușine de ce doctorat are, fie îi e frigă să nu i se descopere și lui un plagiat. Dacă nu este doctor, atunci permisiunea de a fi prezentat ca doctor acordată unei instituții (cam de doi lei, după părerea mea, AOSR) ține de impostură. E jenant să se dea doctor fără să fie. Ajungem la masteratele din Catania.
Pun în dezbaterea publică acest subiect. Ion Iliescu este obligat să se pronunțe de urgență și să aducă lămuririle necesare.
O zi de sărbătoare
dacă vi se pare că astăzi e o zi frumoasă şi că ar merita să sărbătoriţi ceva, nu trebuie, neapărat, să mergeţi la Ziua lui Iliescu. Există şi alte motive de bucurie ! 🙂 Astăzi e Ziua Mondială a Scriitorilor. Ocazie cu care vă dau întîlnire aici
Cîntec de pasăre
Vă propun să ascultaţi o voce, Eva Cassidy, care, din păcate s-a stins prea repede. E un cîntec minunat, după gusturile mele. Sper să vă placă!
http://youtu.be/AFFo1pu4q7Q