Am o mare admirație pentru oamenii dedicați spiritului, credinței, mai ales. Îi admir pe preoți, pe călugări, pe pastori, pe rabini,  pe pustinici. Vorbesc foarte serios. Dar admirația mea se referă doar la prelații autentici, nu la papagali. (Știți, probabil, povestea cu preotul care a venit la Arghezi și l-a întrebat ce crede, dacă există sau nu Dumnezeu, că ar vrea să afle de la cineva autorizat. iar Arghezi i-a spus: Părinte, dacă ai astfel de întrebări, de ce te-ai făcut preot și nu te-ai făcut căcănar?!). Mi se pare că este înălțător să-ți dedici viața credinței (nu una anume, nu fac, în această postare, o deosebire prea mare), să încerci să ții legătura între semenii tăi și lumea textelor sacre.Să dai spiritului o importanță mai mare decît trupului. De la această premisă pornesc atunci cînd spun că Mihai Gâdea are circumstanțe agravante pentru ceea ce face acum. El s-a pregătit să devină un slujitor al lui Dumnezeu, a făcut o facultate de Teologie, era gata să-i lumineze pe semenii și frații săi. Dar a luat-o în altă direcție. A ales să iasă din lumea pentru care se pregătise. Cînd îl văd (de fapt, de ceva vreme nu mă mai uit, dar am ecouri) cum se pune în slujba lui Felix, un odios servitor al Diavolului Roșu, încerc să-mi explic cumva situația. Nu cred că Mihai Gâdea nu știe cum a prigonit Securitatea lumea credincioșilor. Nu cred că nu știe, de asemenea, să deosebească, așa, la modesta scară umană, adevărul de minciună. Atunci, cum se explică rîvna odioasă cu care pledează pentru “valorile” lui Felix? Nu-mi pot explica rolul lui de inchizitor transfigurat atunci cînd atacă alți semeni. Asta e iubirea de oameni pentru care s-a angajat, prin drumul lui profesional, prin jurămintele lui spirituale, Mihai Gâdea?Nu pot să înțeleg ce mecanism sufletesc pervers acționează atunci cînd îl slujește pe Iuda. Nu arunc cu piatra, nu-l judec pe Mihai Gâdea. dar nu pot să nu afirm ce cred: dacă există o judecată de Apoi, atunci Mihai Gâdea va confisca, pentru sine, un întreg complet de judecată.

Pentru că a vrut să se lipească şi el de Moş Crăciun, să-şi ia un pic de strălucire, Crin Antonescu a venit cu o urare pentru toţi cei  care se numesc Cristian. Dar nu a lăsat lucrurile aşa, a inventat şi un Sfînt Cristian care, culmea, nu există în calendarul Ortodox pe 25 decembrie. Acolo, în calendar, este marcată doar Naşterea Domnului. Dar, ignorantul, leneşul repetent de la Istorie, a vrut să se dea mai catolic decît Patriarhia, inventînd un sfînt. După ce a luat 300 de like-uri, postarea a dispărut de pe net. dar o găsiţi aici! Păi, cu astfel de gafe, Crin va ajunge la Cotroceni cînd comemorăm un alt sfînt: Sfîntul Aşteaptă!

Să mai luăm şi un subiect uşor şi plăcut. Vă propun un cîntec interesant. E vorba de Comme d’habitude, cimpusă de Claude François. da, cînd o asculţi zici că e o preluare în franceză a mai cunoscutei melodii My Way. Ei, bine, nu e aşa. Cum spuneam, compozitorul şi primul interpret este Claude François. Paul Anka, în vizită în Sudul Franţei a auzit piesa, i-a plăcut şi a cumpărat dreptul de autor. Apoi a rescris-o pentru Frank Sinatra. Astăzi, My Way este cel mai tare cover din lume. Iar varianta primă o ştie muuuult mai puţină lue. Eu am ales, petru seara asta de Crăciun, varianta interpretată de Michel Sardou.
http://youtu.be/_pL_mDNsJUs

Asistăm la escaladarea extraordinară a tupeului celui ce a fost premier al României şi aum se află la mititica. Puşcăriaşul Năstase ne dă lecţii nouă, celor obişnuiţi, şi le dă ordine colegilor de partid.  Recent a făcut pe deşteptul în privinţa “protocolului Băsescu-Ponta”.  Oare chiar nu pricepe deţinutul Năstase că odată cu pierderea drepturilor cetăţeneşti pe care i le-a adus condamnarea, a pierdut şi dreptul de a ne mai da lecţii şi de a mai face pe deşteptul, pe “El Însuşi”? Văd că are o activitate pe blog peste ceea ce-i permite legea ca număr de comunicări cu exteriorul. Eu cred că are un computer la îndemînă, în puşcărie, ceea ce e deja problema sistemului penitenciar, e o încălcare a legii. Vreau să avansez o ipoteză care nu e chiar aşa de hazardată. dat fiind faptul că Năstase poate trasmite texte afară. Dacă, zic eu, nişte colegi de puşcărie, infractori din crima organizată, se folosesc de Năstase pentru a comunica, în mod codificat cu exteriorul? Dacă printre rînduri sînt informaţii şi ordine transmise de la capii arestaţi ai lumii interlope? Poate că aceste postări bomboniene coţin, cifrat, ordine de execuţie ale unor persoane incomode. De unde să ştim că nu e aşa? Poate că o mînă de specialişti în decodare ar da un răspuns mai clar la această bănuială a mea. Dar decît să se apuce lumea să decodifice, nu mai bine e chemat deţinutul Năstase la ordine? Şi să i se dirijeze elanul scriitoricesc spre memoriile de puşcăriaş de mai tîrziu?

Update: iată că s-a dovedit foarte repede că, în România, jafuri, spargeri şi alte alea se pot coordona din penitenciar. Q.E.D. !

Tot mai odiosul Marga, pe măsură ce-l descoperim, a afirmat sus și tare, acum vreo cîteva luni, că nu a colaborat în nici un fel cu fosta Securitate. Dar nu l-a crezut nici măcar Ponta, care l-a schimbat, fără explicație de la MAE, aflînd mica informație. Acum au apărut și cîteva documente despre turnătoriile lui marga. Unul din obiectivele “vizate” de posesorul numelui de cod Horia a fost profesoara Katherine Verdery, un antropolog american care s-a interesat, profesional, de România, o persoană care vorbește foarte bine românește etc. Mi se pare comică, acum, turnătoria cu benzina. KV venise cu mașina în România, a adus și o canistră de benzină pe care a depozitat-o acasă la Marga. Despre micile atenții, Marga nu detaliază, mă gîndesc că a luat cafeaua și Kentul (generic vorbind) fără să clipească. Dar cu canistra nu s-a împăcat, a dat-o-n gît pe răufăcătoarea Verdery!

Sînt sigur că mai există dovezi despre Marga turnătorul după cum sînt sigur că în decizia CNSAS au existat niște influențe politice foarte clare. În urma cărora se spune că, deși a turnayt, marga nu a colaborat. Voi reproduce o afirmație pe care am făcut-o și pe o rețea de socializare: marga nu a colaborat cu Securitatea. dar Securitatea a colaborat din plin cu Marga!

sursă foto aici

Umoristul şi jurnalistul francez Philippe Bouvard, un adevărat mostru sacru al vieţii publice  franceze, se exprimă, sec, într-o pastilă publicată în Figaro Magazine de vineri 21 decembrie, cu privire la permisul de port armă. “După Obama şi după numeroşi experţi, vînzarea prea liberă a armelor explică masacrele colective de pe teritoriul american. Dovada: la Marsilia şi în Corsica, unde vînzarea unui kalaşnikov este foarte reglementată, oamenii sînt ucişi unul cîte unul.” Pentru că discuţiile se poartă cam aiurea, vă ofer şi eu un argument: văzînd miile de oameni care mor în accidente de circulaţie groaznice, ar trebui interzisă vînzarea de autoturisme.

Răspunsul la întrebarea din poză este mai complex dacă îl luăm ca exemplu pe varanul Felix. Recent, după cum ştiţi, nu a depus jurămîntul ca senator, de teamă să nu încapă pe mîna judecătoatelor de la Înalta Curte care la-u priponit pe Adrian Năstase. Aşa că Varanul a susţinut că trebuie să-şi facă analize medicale mai întîi (de ce nu le-a făcut înainte de a candida?). Probabil că se asigură de un diagnostice ce nu i-ar permite şederea la răcoare. Prin urmare, răspunsul la întrebarea respectivă este compelx, cum ziceam: a) varanul e o reptilă, una care se tîrăşte prin viaţă. c) Este o maimuţă proastă. Şi, mai ales, d) e o bovină care crede că lumea îi va înghiţi multă vreme prostiile şi fărădelegile. Oricum, se pare că, totuşi, varanul e, la nivelul planetei, un animal pe cale de dispariţie.

 

Apocalipsa mayaşă a devenit o foarte bună afacere pentru comuna Bugarach, din zona Corbieres-Carcasonne (Sudul Franţei). S-a “stabilit” că doar terenul din jurul  muntelui de lîngă comună va scăpa de la catastrofa finală., pentru că în munte există o bază secretă extraterestră.  Zeci de mii de turişti au vizitat localitatea şi sute de doirtori au cumpărat pămînt şi case pentru a scăpa de catastrofa din restul lumii. Dar oportunitatea a fost exploatată şi de un producător local de vin care a scos pe piaţă Cuvée Bugarach, un vin numai bun de înfruntat urgia finală.

Omul are dreptate în ceea ce a scris pe etichetă: dacă mai rămîne un singur producător de vin, eu voi fi acela. Hai noroc! Noroc cu Apocalipsa că-şi vinde şi omul vinul!