Jeanette Bougrab a fost secretar de stat la Tineret în Guvernul Fillon, din vremea lui Sarkozy. Are sînge arăbesc, dar asta nu o împiedică să se opună islamizării Franței. În revista Le Figaro Magazine din 8 și 9 februarie, a fost publicat un interviu foarte interesant cu această luptătoare pentru păstrarea laicității Republicii Franceze, sub titlul “Comunitarismul împinge înapoi republica”. Extrag cîteva fragmente din acest interviu, un semnl de alarmă mai serios decît vrem noi să credem că e.

“Războiul contra terorismului are o natură nouă. Este un război cu fragmentație. (…) La trei zile după intervenția Franței în Mali, conflictul s-a deportat în Algeria. Cîtă vreme nu vom seca sursele de finanțare ale acestor mișcări teroriste, ele vor fi peste tot în lume. Trăim într-o lume globalizată. Jihadul se delocalizează, se exportă, se importă. îÎntr-o zi în Afganistan, apoi în Mali, mîine în Algeria, Franța și Europa (…) Bătălia trebuie să se dea și în Franța contra integrsmului și fundamentalismului. Trebuie să încetăm să cedăm la primele revendicări comunitare sau să anticipăm revendicări care încă nici măcar nu s-au exprimat. Nu putem tolera ca în țara noastră un desenator să fie păzit de cinci ofițeri de poliție pentru că l-a caricaturizat pe Profet, ca un filosof ca Robert Redeker să trăiască ascuns fără să poată să mai predea pentru că fundamentaliștii îi vor moartea sau ca un negustor egiptean să fie bumbăcit la Marsilia în timpul ramadanului. (…) trebuie să ne arătăm intransigenți. (…) Franța va muri pentru că nu-și va mai putea afirma principiile. Vedeți ce se întîmplă în Olanda, țară care se erijează în model de societate comunitaristă. Realizatorul Theo van Gogh a murit asasinat de un islamist. Deputata Ayaan Hirsi Ali a fost constrînsă la exil. Acolo au ajuns să construiască un spital “charia compatibil” unde bărbații sînt îngrijiți de bărbați și femeile de femei. Nu vreau un astfel de model pentru Franța.Deși, parțial el există, din păcate.Anumite teritorii ale republicii sînt pierduteTrebuie să le recîștigăm nemaiacceptînd revendicările comunitariste. (…) Stînga este primul responsabil. Ea a fost prima care a abdicat. (…) Astăzi, dacă aperi laicitatea ești acuzat că faci jocul Marinei Le Pen.E dramatic. Laicitatea este un principiu constituțional. ”

Măi, Adriene, măi! Acum, că s-a dovedit că eşti bandit, cred că pot da crezare unora din zvonurile pe care le-am auzit despre tine. Prin aceste rînduri vreau să contribui la lămurirea opiniei publice, deci nu cred că e cazul să mă dai în judecată. În plus, tot ce am auzit şi tot ce scriu merge cu profilul tău de hoţoman, de bandit care a încălat legea şi a fost prins, de puşcăriaş penal.

Aşa:

1) am auzit că nu ştiu ce nene din agricultură ţi-ar fi dat şpagă o sută de purcei de lapte şi că tu i-ai fi luat

2) Cică atunci cînd se apropia ziua ta era o foşgăială prin consignaţii şi creştea preţul la falsuri prezentate drept origionale unor gugumani care voiau să-ţi cumpere bunăvoinţa cu tablouri.

3) cică şi laptopul la care scriai era cadou de la o firmă de IT

4) Se zice că în achiziţia fregatelor din Marea Britaniei ai fi luat un comision de 7 milioane de euro fără să împarţi cu veilalţi semnatari ai cotractului din partea română. (nişte servicii secrete din Europa au şi detalii)

5) se zice că tu l-ai dat în gît pe Ponta cu doctoratul pentru că ai văzut că te înfundă şi nu-ţi ia apărarea

6) Nu m-ar mira să fie adevărat ce se spune şi ca tu să fi încasat gros, gros gros din privatizarea Petrom

7) Există suspiciuni că ai avea o vilă super pe Coasta de Azur, care, însă, nu ar fi pe numele tău. Şi cică cel pe al cărui nume e trecută nu mai vrea să ştie de tine.

8) Oamenii de afaceri B şi P, regi în diverse domenii, nu ar mai recunoaşte faptul că le-ai dat să-ţi păstreze nişte bani

9) Cică ouăle de la Cornu erau cumpărate de diverşi cetăţemi la dublu faţă de preţul pieţii, după care erau vîndute la preţul pieţii. Şi cică tu ştiau cine le cumpără şi-i protejai. Ei erau cei care-ţi numărau ouăle, banditule!

10) Ştiu diverse chestii despre tine dar cred că merită să le mai ţin. Poate ai cumva intenţia să te întorci în viaţa publică. Şi am dovezi în legătură cu ce ştiu şi nu spun.

 

“Azi noapte mi-a intrat internetu-n celulă” – așa ar trebui să înceapă una din poeziile deținutului Adrian Năstase, dacă ar fi poet. Dar el nu e poet, și nu scrie poezii (a scris în tinerețe, șăgalnicul), el scrie cărți de știință, din memorie. Cel puțin așa reiese din declaria lui senină: “Nu am avut calculator sau telefon mobil în celulă.” Măi, să fie, și a ținut minte referințele științifice? Poate că e, totuși, o urmă de onestitate în declarația asta: nu a avut calculator, ci o tabletă, un Ipad aurit, ceva mișto, de fițe. Mai ușor de ascuns sub pat dacă, sanchi, se fac controale! Cum să spui așa ceva și să nu roșești? Adică a ținut blogul la zi, a făcut comentarii pe internet dar nu a avut internet? O fi inventat., sărmanul om de știință, după modelul telefoniei fără fir, internetul fără internet! O minciună gogonată ca aia cu mătușa Tamara care a stat ca fraiera într-o garsonieră ca să facă bani, sute de mii de euro, pentru nepoata Dana, dar nu și pentru cealaltă nepoată, sora Danei.

Adriene, știi că ne tutuim, tu ai început. Îți aduc aminte pentru că văd că te lasă și memoria. Asta pentru că spui “Eu nu confund justiția în ansamblu cu unul sau doi judecători”. Fals, nu a fost vorba de unul sau doi judecători care te-au proptit unde-ți era locul, ci de cinci. Din cinci. Verdict exprimat sută la sută împotriva ta!

Adriene, nu știu ce conțin cărțile tale, nici nu mă interesează. Probitatea științifică ți-ai dovedit-o cu doctorandul tău, Victoraș. Dar îți spun că era mai cinstit să stai liniștit în celulă, să uite lumea de tine și să ieși tiptil din pușcărie, apoi din țară. Că am auzit că ai unde sta în străinătate, a avut grijă Mătușa Tamara să-ți ia o viloaie (vrei să aflu unde e în PACA?). Mai bine stăteai, așadar, liniștit, și te remarcai jucînd sudoku, precum un alt coleg de-al tău din spatele gratiilor. Că se pare că și sudoku se pune la bună purtare!

Cel puțin doi români au primit o veste bună astăzi!  Adrian Năstase a aflat că s-ar putea să scape de închisoare. Iar eu am aflat că mîine va pleca spre tipar cea de-a treia ediție a romanului Lindenfeld. Vă prezint mai jos coperta “desfășurată”

 

Scandalul cu vita care conținea carne de cal, făcută, și ea, pe alocuri, chiar din carne de măgar din România se cam fîsîie. La stadiul actual al anchetelor europene partea de vină cea mai mare a fost luată de pe umerii abatoarelor românești care au exportat, separat, și carne de vită, și carne de cal, cu facturi distincte. Vinovații par a se găsi în întortocheate trasee birocratico-mafiote, într-un soi de cabală a escrocilor. Deci, nu noi, românii, sîntem vinovați pentru toate mizeriile care se întîmplă în Europa. Tranșa de lasagna bănuită de conținut dubios a fost scoasă de pe piață. Nu știm ce se va face cu ea, păcat de atîta mîncare bună. Ar putea fi transformată în mîncare pentru porci, de exemplu. iar în următoarea etapă a acestui lanț trofic vom avea ‘carne de porc care a mîncat care de vită care era de fapt de cal”. Ca-n bucătăria chineză care propune “Porc cu aromă de pește” vom putea pune și noi pe masă preparate de porc cu aromă de cal”. În fond, unde e tragedia? Dacă pe lasagna aia scria că e vorba și de carne de cal, nu o mai cumpăra lumea?

Revenind, vina încă nu e clară. Cer este că producătorii de carne din România era să pice de pe un cal frumos!

L-am cunoscut pe Dinu Zamfirescu la Paris în 1990 și am considerat acest fapt o onoare. Îl vedeam pe unul dintre contestatarii activi ai regimului Ceaușescu și simțeam că e un privilegiu.. Era unul dintre cei care l-au demascat pe Gustav Pordea și faptul că acesta era o cîrtiță a spionajului românesc. Domnul Dinu Zamfirescu, la care am ajuns cu ajutorul doamnei Monica Lovinescu, era un domn sigur pe valorile lui, elegant dar ferm cînd trebuia să și le apere. Era anti-comunist autentic, de cea mai bună fibră. Un om în legătură directă, de sînge, cu istoria autentică și valorile liberale, rudă, într-un fel, cu neamul Brătienilor. Un exemplu de atitudine demnă, de om curajos.

L-am mai întîlnit apoi în România cînd, parcă i-a mai scăzut din aplomb. Nu l-am văzut de vreo cinci-șase ani. Dar am auzit despre isprăvile lui, pe care nu mi le pot explica. Totuși, vorbim de Dinu Zamfirescu, nu de Ioan Ghișe!  Pentru că nu cred că ar avea în trecut ceva cu ce să fie șantajabil, cu atît mai abitir nu-mi explic atitudinea sa. Încrîncenarea cu care luptă împotriva ideilor liberale, slugărnicia cu care-i servește pe Ponta și pe Antonescu. Vorbim de Dinu Zamfirescu, din neamul Brătienilor, devenit pupătorul de mînă al unui repetent din Isaccea și al unui plagiator din Gorj.

Domnule Zamfirescu, nu se poate să nu știți ce a devenit partidul liberal, cel al înaintașilor Dumneavoastră și nu se poate spune că nu știți cine e vinovatul pentru asta, cine i-a terfelit valorile și l-a transformat într-o mașinărie de satisfăcut pofta de putere a unei singure persoane.

Domnule Zamfirescu, nu se poate! Nu o să spun niciodată asta, dar dintr-un anume punct de vedere ar trebui să-mi pară rău că a căzut comunismul. Dacă nu cădea, aș fi avut în minte imaginea demnă a unui luptător dîrz împotriva lui Ceaușescu, domnul Dinu Zamfirescu, de la Paris. . Așa, sînteți jalnicul domn Dinu  Zamfirescu de la București.

Sîmbătă și duminică știrea cu carnea de cal din România vîndută drepr carne de vită a ținut topul știrilor din media franceză. La France 2, de pildă, cu această știre s-a deschis jurnalul de seară, apoi a urmat Războiul din Mali. E cu consumatori, cu mîncare, deci dă bine să vorbești despre acest subiect. Numai că pe măsură ce s-au făcut anchete jurnalistice s-a ajuns la concluzia că, de fapt, cei care au importat carnea știau că o parte din ea e de cal! Știau, dar nu au spus mai departe, au procesat-o și au vîndut-o ca pe carne de vită! Scandalul a început în Marea Britanie, dar atît firma care a făcut lasagna, Findus, cît și cea care a procesat carnea, Comigel, sînt din Franța. Iar marfa a fost distribuită la Auchan, Casino, Carrefour, Cora, Monoprix și Picard. Sigur,  sună bine să spui că vinovatul e departe, undeva la granița Uniunii Europene, țara aia de unde vin cotropitorii și ne fură și cerșesc.

Dar adevărul a ieșit la iveală; s-a importat carne de cal știind că e carne de cal. De aici încolo e vorba de responsabilitățile multinaționalelor care au trecut sub tăcere acest “amănunt”. Oricum, nu e vorba de un cal troian pe care România să-l fi introdus pe șest în Franța.

Oricare ar fi fost, rîul copilăriei noastre curge mai departe şi îţi poţi scălda amintirea în aceeaşi apă. Vă invit să ascultaţi, pe această temă,  un cîntec nostalgic şi franţuzesc cu Michel Sardou şi Garou.


Iarăși România este în centrul unui scandal în Franța.De data asta nu mai e vorba de rromi sau de hackeri, de bande organizate de tîlhari. E vorba despre un produs alimentar care conține carne de vită din România. Sau ar conține, pentru că s-a dovedit că e vorba de carne de cal. Desigur, carnea de cal e comestibilă, în Franța se consumă, dar e vorba de false informații transmise consumatorului. Cu carnea de cal iar am făcut-o de oaie!

 

 

M-am decis să reiau unele din textele mele mai vechi și să le ofer unei generații de cititori mai noi. O mare parte din textele de pe vechiul meu blog nu mai există, așa că recuperez și eu de pe unde pot. Textul de mai jos a apărut în 2009, pe Vox Publica, înainte ca aceasta să fie năpădită de maneliștii ideologici de stînga.

„Aşa, iubitule, ia-mă aşa, aici, chiar aici, acum, aşa, e foarte bine, dacă poţi mai repede! Aşa, acum, dragule, pisoiaş, stai să mă iei şi din altă poziţie, aşa, acum, apasă!” – Nu, nu e un dialog de film pentru adulţi, ci o presupusă conversaţie între o piţipoancă tînără şi „iubitul” ei, un bătrîn trecut şi de prima, şi de a doua tinereţe, care, cu aparatul de fotografia în mînă, o imortaliza.

Continue reading