Poate e un rafinament pe care eu nu-l prind, tocmai de aceea mă gîndesc să vă împărtăşesc şi vouă această poveste, pe care o şi rezum pentru cei care nu se ostenesc să citească documentul original. O funcţionară dintr-o primărie franceză a încercat să se sinucidă şi nu a reuşit. Dar şi-a luat un concediu medical ca şi cum ar fi avut un accident de muncă. Primăria unde a lucrat doamna A (aşa e dată în actele oficiale) nu a fost de acord şi, considerînd că nu e vorba tocmai de un accident de muncă, a apelat la justiţie. Care, la rîndul ei, a dat dreptate primăriei. Doamna A nu s-a lăsat şi a ajuns la Consiliul de Stat, instanţa supremă în Franţa. Pe data de 16 iulie a.c. s-a citit decizia acestei instanţe. Din care reiese că, deoarece s-a petrecut la birou, în orele de muncă, tentativa de sinucidere este un accident de muncă. Şi sinuciderea reuşită este accident de muncă, unul mortal, ce-i drept. Primăria a fost obligată să-i plătească doamnei A concediul medical pe vreo şapte luni, plus o îndemnizaţie de 3000 de euro. La care se adaugă reintegrarea pe postul pe care l-a ocupat înainte de “accident”. Tot Consiliul de Stat a decis că şi sinuciderea în afara orelor de muncă şi în afara locului de muncă poate fi socotită accident de muncă dacă există o legătură directă între acest gest şi locul de muncă. iar dacă doamna se înfurie, îşi mai poate provoca un accident de muncă! Singura ei grijă este ca tentativa să nu-i reuşească.
Dacă ajunge Ponta preşedinte, poporul român, care l-a ales, ar merita, cu prisosinţă, o îndemnizaţie de sinucidere. O sinucidere ratată şi jenantă, însă repetabilă o dată la cîţiva ani. Şi care nu e obligatoriu să se întîmple la la locul de muncă, deoarece mulţi şi-l vor fi pierdut deja.
Popor dus cu zăhărelul, sinucigaş în serie.
«Consiliul de Stat, instanţa supremă în Franţa». Nu, le Conseil d’État este instanță supremă (de fapt, instanță de apel) doar în chestiuni de ordin ADMINISTRATIV (nu civil, penal, comercial). În sine, este o struțo-cămilă specifică republicii franceze, căci este atât organ administrativ care consiliază guvernul, cât și instanță judiciară care tranșează în contencios reclamațiile împotriva statului. Ne-am aștepta ca acest Conseil d’État să eșueze în misiunea sa, să nu dea mai niciodată dreptate reclamantului ș.a.m.d., dar cu toate astea, rezultatele sunt contrare.
Dvs. vi se pare mai normală legea română, potrivit căreia, dacă te calcă o mașină sau îți cade o cărămidă în cap în drumul spre serviciu sau de la serviciu spre casă (pe traseul declarat în carnetul de protecția muncii), este vorba de un accident de muncă?
bine, un fel de instanţă supremă, una din instanţele supreme. dacă eşti lovit pe drum se poate numi “accident spre muncă”.
[…] Poate e un rafinament pe care eu nu-l prind, tocmai de aceea mă gîndesc să vă împărtăşesc şi vouă această poveste, pe care o şi rezum pentru cei care nu se ostenesc să citească documentul original. O funcţionară dintr-o primărie franceză a încercat să se sinucidă şi nu a reuşit. Dar şi-a luat un concediu medical ca şi cum ar fi avut un accident de muncă. Primăria unde a lucrat doamna A (aşa e dată în actele oficiale) nu a fost de acord şi, considerînd că nu e vorba tocmai de un accident de muncă, a apelat la justiţie. Care, la rîndul ei, a dat dreptate primăriei, a scris Ioan T. Morar. […]
Ce jenant e la TV… ce glumite ‘eftine inventeaza…
Si privirea aia de baietel mistuit de pubertate… iesit de la toaaleta… dupa un scurt exercitiu de imaginatie…
Cum toate astea trebuiau sa poarte un nume… a aparut Po nta.
O birchala masculina 🙂
dupa cum se prezinta situatia pe scena politica eu zic sa ne obisnuim cu gandul ca tampitelul din imaginea de mai sus va fi presedinte
Eu caut alternative.
Nu vede nimeni nonsensul? Sinuciderea (s. f. acțiunea de a se sinucide) nu poate fi accident (S. n. eveniment fortuit, IMPREVIZIBIL)
sursa Dex
Adică un act de voință (acțiune) devine întâmplare, hazard, dacă se petrece la locul de muncă.