Dacă treceţi prin Nantes (Franţa) pe 16 mai a.c. şi vedeţi prin oraş  mai mulţi băieţi îmbrăcaţi în rochii, să nu vă miraţi. Nu sînt toţi transsexuali, sînt doar dotaţi  cu un accentuat  spirit de turmă. Pentru că aici s-a născut iniţiativa propovăduită în 27 de licee din oraş ca băieţii să vină în acea zi  îmbrăcaţi în fuste. Aşa se demonstrează solidaritatea. Un francez cu umor a anunţat pe Twitter că, pentru a sprijini egalitatea între oraş şi sat, elevii din Paris vor veni, într-o zi anume, cu o capră la şcoală. Altcineva a cerut ca şi Francois Hollande şi Manuel Valls să se îmbrace în fustă (la Hollande nu m-ar mira chiar să o facă, i-au mai rămas rochii de la ţiitoare prin dulapuri!).

Sigur, vor sări corecţii politici şi amatorii studiilor de gen. care se dau foarte progresişti, egalitarişti. Dar, după cum a demonstrat o întîmplare recentă, la o Universitate din Paris, şi corecţii politici sînt defecţi la cap ca şi noi, ăştia cărora ni se pare ciudată transexulăreala asta: Pe un formular foarte corect politic erau două rubrici care nu mai pomeneau cuvintele odioase Tată şi Mamă, ci doar Părinte 1 şi Părinte 2. Frumos, conform noilor directive de stînga. Doar că la Părinte 2 autorii formularului au mai adăugat o sub-rubrică: numele de fată!

Această fotografie a fost publicată pe contul de twitter Histoire du Monde şi, potrivit sursei, este realizată în 1936, la Hamburg. Veţi vedea în ea, încercuit, un om care stă cu braţele încrucişate în momentul în care toţi ceilalţi, din jurul lui, onorează cu salutul nazist personalitatea lui Hitler. Acest om a fost în stare să se opună, prin pasivitate, unei presiuni ideologice de o forţă mortală (şi la propriu, şi la figurat). Pentru mine imaginea asta e dovada că se poate lupta. Că niciodată nu e totul pierdut. Au existat în istoria lumii oameni liberi,simpli, din mulţime,  care au spus NU în felul lor, Răului. Deci, se poate! 

UPDATE Am primit pe twitter, de la cel care deţine contul @aiurea, un link despre identitatea celui care sfidează salutul nazist

Îmi declar solidaritatea deplină cu fosta conducere a ICR şi public acest text semnat de Horia-Roman Patapievici, remis mass media. Aşa, să rămînă şi aici o probă a ceea ce s-a întîmplat în aceste zile murdărite de acţiunile lui Ponta

 

Declarație de presă

“Față de intervenția televizată de ieri a premierului Ponta (7 mai 2014), mă văd obligat

(1) Domnule prim-ministru, ați spus despre Mircea Mihăieș că este un “fascist

bătrîn”. La care vă răspund: cine acuză de fascism un om care a sprijinit

întotdeauna valorile democrației arată că nu dă doi bani nici pe democrație, nici

pe bun simț, nici pe datoria de a fi drept. Ca prim-ministru, aveți datoria de a

fi drept, de a judeca cu bun simț și de a respecta democrația. Or, felul în care

bagatelizați grozăvia fascismului acuzînd de fascism un om care nu are nimic de-
a face cu fascismul vă dezonorează ca prim-ministru, dezvăluindu-vă cinismul: un

cinism pentru care fascismul și democrația sunt interșanjabile, simple etichete de

lipit pe oameni după plac ori interes. De aceea vă spun: prin acuzațiile aduse lui

Mircea Mihăieș vă dezonorați funcția de prim-ministru și demonstrați că vă tratați

cetățenii ca supuși, iar principiile ca etichete.

(2) Ați spus că echipa pe care am condus-o a deturnat bani publici și că această

fraudă a fost constatată de Curtea de Conturi. La care vă răspund: este o

minciună, domnule prim-ministru. O minciună pe care o tot repetați din 2012

încoace și care deja întrunește toate criteriile calomniei calificate. Curtea de

Conturi nu a constatat niciodată vreo deturnare de fonduri publice, în perioada

2005-2012, cît am condus Institutul. Continue reading

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Știam că Thomas Mann a trăit o vreme la Sanary sur Mer, o localitate care a devenit, după cum puteți vedea în fotografia alăturată, o adevărată capitală a exilului literar și artistic, găzduind scriitori și artiști fugiți de prigoana nazistă din Germania și Austria. Thomas Mann a scris, la Sanary, primul volum din cartea mea favorită (e pe locul întîi în topul personal), Iosif și Frații săi. Mă tot gîndeam să caut casa în care a scris, să identific locul în care marele scriitor a trăit. Sîmbătă am ajuns absolut întîmplător în Sanary și, venind din parcare, ascunsă parcă de o tufă verde, am zărit placa. Am fotografiat-o, apoi am citit, toate numele. În coloana a doua, al doilea nume , Valeriu Marcu, mă face să-l citesc încă o dată. Îmi aduc aminte, vag, că profesorul Andrei Corbea-Hoișie a scris ceva despre acest autor român prin naștere, evreu prin origine și german prin cultură și prin limba în care a scris.Da, opera lui e scrisă în limba germană. După căutări pe internet, reușesc să deslușesc interesantul autor și personaj.  S-a născut la 8 martie 1899, la București și a murit, în 1942, la New York. Între aceste date o viață și o operă interesante. Valeriu Marcu a fost comunist în tinerețe, a scris chiar prima biografie a lui Lenin, pe care l-a cunoscut la Zurich. S-a convins repede ce-i cu comunismul, apoi a apărat ideile de dreapta (simplifc puțin, nu fac un studiu, scriu pe blog!). S-a refugiat la Sanary alături de cîteva nume importante, de la Thomas Mann, Heinrich Mann, Klaus Mann, la Bertold Brecht, Leon Feutchwanger sau Stefan Zweig. În fața amenințării naziste, Valeriu Marcu este ajutat de uluitorul personaj Varian Fray să ajungă, împreună cu familia, la New York. Unde moare la scurt timp din cauza unui atac de cord.

În românește puteți găsi biografia lui Machiavelli, scrisă de Valeriu Marcu și tradusă de profesorul Andrei Corbea-Hoișie.

Iată biografia unui scriitor pe care aș citi-o cu mare plăcere.