MI-am adus aminte, recent, una din “marile tîmpenii mărunte” ale Epocii de Aur și vreau să o povestesc, mai ales pentru cei tineri care nu numai că nu au amintiri din acea vreme, ci se și întreabă cum a fost posibil așa ceva. Deci, prostia:
Nu știu pe ce s-a bazat această măsură, dar în anii 70-80, nu aș putea fixa cu precizie anul, s-a dat o dispoziție stranie. Nici un autobuz nu are dreptul să treacă de granița județului în care fusese înmatriculat. (povesteam aici că, după principiul “unde dai și unde crapă”, erau decizii inexplicabile logic). Asta a ținut o vreme bună, un an, doi, poate trei.
Opera din Timișoara, de pildă, avea spectacol, la Arad. Porneau interpreții cu autobuzul Operei (care ducea, de obicei și decorul) și ajungeau la limita județului Timiș. Acolo îi aștepta autobuzul Teatrului de Stat din Arad, în care urcau interpreții și se tranfera decorul. Ajungeau la Arad, dădeau spectacolul, apoi se întorceau pînă la graniță, unde îi aștepta autobuzul Operei din Timișoara, iar transfer, iar decoruri cărate dintr-o parte în alta. La fel se petrecea și cu elevii care mergeau în excursie dintr-un județ în altul, cu autobuzul. Trasfer la limita județului. Nu știu cum s-a ajuns la această măsură care punea pe drumuri un număr cel puțin dublu de autobuze, dar măsura a fost aplicată cu strictețe și la autobuzele instituțiilor de spactacol, și la cele ale taberelor școlare.
Cum ar veni, Ceaușescu reușise prin această măsură să buleze treaficul și să mărească viteza de transfer!
Odata cu dublarea costurilor :-).
Cine recunoaste restaurantul – cu specific romanesc- din imagine > primeste o oala cu sarmale.
Viitorilor clienti le uram traditionalul:”Pofta buna!”
http://www.videosexarchive.com/index.php?video=399682
Mno, pe asta n-am auzit-o inca 🙂
Sincer, e prima oara cind aflu de chestia asta, si am trait din plin anii aia.
Poate ca se aplica numai prin zona???
Eu stiu de circulatul “cu sot si fara sot” din duminici, dar asta era la particulari….
Cel putin institutiile de spectacole au avut aceste dispozitii aberante în legăturăcu autobuzele. Asta satiu de atunci, direct, de al sursă!
Cum ar fi fost legea asta in timpul lui Django? La granita fiecarui stat sa schimbe calul… Procesul revolutiei ar fi fost intarziat cu un delta T considerabil. Acum tot cowboy arieni conduceau America. – ca pe plantatia mamei lor.
De indata ce am vazut opera cinematografica – data jos de pe net -, am presupus ca Tarantino sau a citit Ion (si Rascoala)’ sau a fost entuziasmat de ” sa nu uiti Darie”.
Oricum, produsul final – al lui Tarantino- e impresionant: multi baieti chipesi se rotesc intr-o coregrafie (razboinica) coapta mai putin – facuta in sange.
In final se aude doar un oftat prelung, plin de satisfactie: pozitia s-a schimbat, negrii au ajuns deasupra albilor.
Recomand acest film (gen: actiune, drama, suspans, dragoste tovaraseasca, istoric).
In vorbirea curenta nu se foloseste expresia “sa buleze traficul”, ci “sa buleasca traficul”, asa precum nu se foloseste expresia “sa beleze” situatia, ci s-o beleasca”, intrucat aduce mai mult a original.