Pentru că e ziua lui de naștere, zic să mă alătur cu un mic omagiu adus marelui sculptor francez, născut în România. Așa a fost reținut de cultura mondială. Pentru că Brâncuși este o stea fixă în constelația valorilor în care cred, am înțeles să-l apăr de un grup de golani culturali care voiau să se îmbogățească de pe urma marelui artist. Și am fost nevoit să-l apăr și la tribunal, pentru că unul din acei golani m-a tîrît în trei procese (distincte) pentru ceea ce am scris în apărarea artistului. Articolul principal a fost “Brâncuși și Clona Infinitului” (în Academia Cațavencu), în care am sărit în ajutorul unui important om de cinema și de televiziune, atacat de golanii respectivi și uluit de tupeul lor. Pe scurt, era vorba de un montaj grosolan în urma căruia “apăreau” pe piață și erau autentificate peste o sută de noi lucrări “descoperite în poduri”. Cum o lucrare e minim 3 milioane de euro, tunulrespectiv aducea minimum 300 de milioane în buzunarele lor. Golănia a fost bine montată, o “lucrărică” ajunsese și pe biroul unui mare colecționar de artă, astăzi pușcăriaș. La tribunal a trebuit să merg în persoană, nu doar prin avocat, și să mă apăr. Judecătorul care avea dosarul cu pricina mi se părea destul de bătut în cap, nu înțelegea ce am eu cu niște descoperitori de valori culturale. Cînd mi-a dat cuvîntul (cerîndu-mi să stau drepți) am spus chiar fraza din titlu”După cum se știe, după ce a murit, Constantin Brâncuși nu a mai sculptat nimic” Judecătorul a tresărit și m-a rugat să explic. “Toate operele marelui scultptor sînt inventariate de sine însuși, cu specificarea că atît a lucrat, atît recunoaște că a făcut în timpul vieții. Cum după ce a murit nu a mai sculptat, e clar că toate aceste făcături nu au legătură cu Brâncuși”Judecătorul mi-a dat dreptate, dar tolomacul cu procesul m-a mai chemat de două ori în Justiție. Fără succes.
Sa privim partea plina a paharului … judecatorii v-au dat dreptate … In romania colectionarului de arta puscarias era mare lucru (ca si astazi pana la urma), mai ales intr-o speta cu increngaturi culturalo-economico-politice puternice …
Dar fiindca statul roman nu l-a mai sprijinit, a redenumit o opera de a sa drept “Poarta Sarutului Frantuzesc”
Adică vrei tu să spui, maître, că golanii s-au prins că Brâncuşi e… nemuritor? 🙂
Interesant articol.
Stim ca cei din respectiva gasca, erau mai putin sensibili… Chiar si-au sacrificat un “coleg” arucandu-l de la etaj.
Am fost solicitat (cam in 1999) sa fotografiez cateva “lucrari de tinerete”… – Culmea ca erau si semnate “Brancusi” – interesant, nu?
Golanul din fruntea Guvernului , care pe vremea aia era procuror si Seful Corpului de Control al colectionarului de arta nu s-a simtit dator sa-l apere pe Brancusi, avand in vedere si faptul ca e nascut in Gorj ca si artistul? Putea deschide un dosar pentru fals, uz de fals,inselatorie……Golanul patriot. Iata ce imagine frumoasa are afara acest derbedeu national:
The Daily il ironizeaza pe Ponta, in timp ce ai nostri ii privesc marlania si minciunile cu stima si cu mandrie surbindu-i minciunile ca pe ale lui Ceausescu si mai tarziu pe ale colectionerului puscariasi de arta :
“Sunt foarte furios, ca sa fiu sincer”, comenteaza Ponta, cu o figura amuzata, in secventa aparuta in emisiune.
“Nu pare o reactie dura, pari mai mult amuzat decat nervos”, il ironizeaza prezentatorul emisiunii.
“Ai o fata de parca abia te abtii sa nu izbucnesti in ras”, ii mai transmite Jon Stewart oficialului roman.
deci dacă nu stăteați „drepți”, birăul nu vă asculta, celor pușlamale le ieșea planu, și acum circulau în lumea 100 de brâncuși în falș.