La sugestia unui foarte bun prieten am citit, chiar pe 7 iulie, un articol despre fuga lui Paul Verlaine din domiciliul conjugal pentru a-l urma pe Rimbaud. Textul se află aici. Rezum pentru cei care nu au acces la limba franceză. Pentru că Mathilde, soția sa (care avea 18 ani și cu care avea, deja, un fiu de 7 luni) era bolnavă, Paul Verlaine (de 28 de ani) pleacă după un doctor. Și nu se mai întoarce. Pleacă alături de Rimbaud (un poet drăguț, aș zice, jucat în nu știu ce film de di Caprio) la Bruxelles. Soția nu-și explică absența și, a doua zi, cum se mai întremează, merge să-și caute bărbatul la poliție și la morgă. Dar ia-l de unde nu-i! Cei doi sînt deja la Bruxelles, cu bani împrumutați de la mama lui Verlaine și cam fără acte, astfel încît, în drum, coboară cu o stație înainte din tren și traversează pe jos frontiera. Verlaine îi trimite o scrisoare soției, care se duce după el la Bruxelles. Au o întîlnire fierbine care-l convinge pe Verlaine să urce alături de tînăra și frumoasa lui soție în trenul de Paris. Dar la fronieră, Verlaine coboară (tot din cauza actelor) și, în loc să treacă frontoiera, se întoarce la Bruxelles, la Rimbaud. Mathilde înțelege pînă la urmă și divorțează. Nu-l va mai lăsa pe Paul să-și revadă niciodată băiatul, de frică să nu-i ofere acestuia un exemplu rău. Cam ăsta e articolul. Surpriza, însă, este la comentarii. Un cititor reproșează autorilor articolului că nu au vorbit de chinurile la care a fost supus Verlaine de soție. Și o califică pe Mathilde de homofobă!
Asta chiar e tare! Adică tînăra femeie e abandonată de soțul trimis după medic și, hodoronc-tronc, e homofobă! Cum ați vrea să fie săraca Mathilde? Să iasă la miting și să suțină minoritatea gay? Să își declare simpatia față de cuplurile de același sex? Eventual să-și găsească și ea o femeie alături de care să trăiască fericită? Dacă în loc de Rimbaud, Verlaine ar fi ales o femeie cu care să fugă, Mathilde era heterofobă?
Asta e una dintre problemele MARI ale societatii in care traim. Oamenii aleg ori hăis, ori cea, Nu exista posibilitatea ca un om sa fie si prost si frumos. Fiecare isi sustine ideile pana la extrem, chiar daca in multe dintre cazuri personajele sunt fortate sa cada in penibil pentru a-si sustine crezul:
Daca tin cu Steaua, inseamna ca si Becali e bun, daca imi place gustul KFC, inseamna ca e si sanatos, daca sunt pro gay, inseamna ca si “Verlaine” este o victima…
Dacă în loc de Rimbaud, Verlaine ar fi ales o femeie cu care să fugă, dumneavoastra ati mai fi scris acest articol? probabil ca nu…Mathilde nu era homofoba in schimb dumneavoastra pareti a fi….este mai de condamnat Verlaine ca a ales sa fuga cu un barbat decat daca ar fi fugit cu o femeie? Pacat insa, ca din cauza unor presiuni sociale si astazi exista barbati ca Verlaine care ajung sa mimeze fericirea in cuplu desi ar fugi cu primul Rimbaud care i-ar iesi in cale…Pana la urma si Mathilde nu este decat o victima colaterala a homofobiei iar Verlaine este, fie ca va place fie ca nu, la randul lui o victima si nu un calau ( a stat inchis 2 ani pentru homosexualitate)
Sînteţi militat, vă înţeleg, trebuie să vă faceţi datoria. Dar lucrurile sînt mai relaxate decît credeţi. Verlaine este unul din poeţii mei favoriţi, citiţi şi-n română, şi-n franceză. Aşa că nu e vorba de un articol de condamnare a acestui mare creator. Dacă Verlaine fugea cu o femeie poate aveam o frumoasă poveste de dragoste hetero, poate nu. Poate scria Le Point un articol, poate nu. Eu am semnalat faptul că se judecă după standardele de acum o situaţie de atunci. Biata mathilde e făcută homofobă după ce i-a fugit bărbatul cu un flăcău.Să ştiţi că, măcar statistic, şi măcar pînă acum, cele mai frumoase poveşti de d5agoste despre care s-a scris sînt cele între un bărbat şi o femeie. Deh, literatura e, încă homoprudentă.
daca judecati o intreaga societate dupa un comentariu anonim de pe internet domnule morar…..
În spatele acelui comentariu se ascunde o atitudine bine organizată. După cum aţi văzut reacţiile la postare.