Există, în România, mulți caricaturiști buni, foarte buni, talentați, foarte talentați, harnici, excepționali. Unul singur poate primi, după mine, eticheta de GENIAL. E vorba de Octav Mardale, de la Academia Cațavencu (seria adevărată) și Cațavencii (seria actuală). Mardale este genial. Am avut plăcerea și șansa de a-l cunoaște de peste 25 de ani, este unul din oamenii minunați care mi-au înseninat viața. Pe vremuri, momentul cel mai important în redacție, cînd era ziua de editare a revistei, era cînd venea Octav Mardale cu caricaturile. Toți opream orice treabă și ne adunam în jurul lui ca-n jurul unei minuni. Și apoi rîdeam, rîdeam, rîdeam. Apoi, cînd ne-am electonizat și internetizat existența, așteptam sosirea caricaturilor lui pe calea poștei electronice. Îl cunosc, așadar, de atîta vreme și nici acum nu-mi pot da seama care este secretul genialității lui. Admirația mea e totală.
Îmi lipsesc zilele de luni de la Cațvencu, îmi lipsește momentul acela special cînd aterizau în redacție caricaturile lui Octav.
Aș fi nedrept dacă nu aș vorbi de excepționalul artist plastic Octav Mardale, care împarte aceeași persoană cu fostul meu coleg. Un sculptor, un desenator, un artist plastic de mare anvergură dezavantajat de succesul caricaturilor. Da, asta e…E atît de mare în caricatură încît parcă nu ne mai interesează și ceea ce el face cu seriozitate, cu talent, cu același geniu (dacă aveți argumente, mă puteți contrazice. Cînd veți avea ocazia, mergeți să-i vedeți lucrările în expoziții.
Am scris însemnarea asta în urma unei mici întîmplări. Daniel Alexe din Londra, cu numele @oshlobanul, pe Twitter, mi-a cerut, dacă aș avea pe undeva ,o anume caricatură de Mardale. Nu o aveam, nu am arhiva revistei. Așa că, pur și simplu, i-am scris lui Octav să i-o cer. Nici el nu o mai avea. Dar s-a oferit să o redeseneze! Un gest extraordinar făcut pentru o persoană pe care nu o cunoaște.
Caricatura cu pricina este cea de mai sus. De cînd am primit-o, de cîteva ore, de cîte ori mă uit la ea, rîd instantaneu. O caricatură clasică, refăcută de artist la vreo douăzeci și ceva de ani după prima “ediție”. Aș fi bucuros dacă printre cititorii blogului găsește cineva caricatura de atunci, să o postez alături de cea de azi. Așa, de-o comparație.
Îți mulțumesc, Octav!
m-as fi multumit cu mai putin, acum ce-o sa creada lumea despre mine ? cu drag, octav
Domnule Mardale, eu sunt fluturele care a pornit urganul :))
Am vazut recent caricatura cu Mos Craciun enervat, de asemenea geniala – http://www.catavencii.ro/mardale/mos-craciun-2/ – si mi-am adus aminte de una care m-a marcat in tinerete. “Nu cu calu’ ăla mic!”.
Este GENIALĂ!
Va multumesc si ramân profund indatorat pentru efortul de a o reface pentru mine.
La fe si domnului IT Morar care a intermediat “afacerea”
Cu mult respect,
Dan
Subscriu postarii!
Si, cine ma cunoaste, stie ca mai circul din operele D-lui Mardale, si absolut totdeauna mentionez “De la Maestrul Mardale”
Multumesc Domnule ca ne inseninezi zilele!
Toata stima!
Vasile
Vă mulțumesc domnilor pentru poveste! Vine de minune în această duminică însorită.
Dragă Biju,
in varianta originală, călăreţul cu sabia ridicată era ceva mai departe, îndreptîndu-se spre cel ce atîrna în ştreang. Deci, nu-l atingea. Dar nivelul la care era sabia ridicată din cauza mărimii calului era acelaşi cu cel al sexului bietului om din ştreang, deci nu gîtul urma să i-l taie!. De aceea striga disperat ” Nu cu calu’ ăla miiic!!!”.
Stelique
da, cher Stelique, îmi amintesc… dar eu tot la gît socotesc că ajungea. oriocum, în varianta de acum, e destul să te uiți la cît e de mîndru calul de acțiunea la care participă. cum țține copitele! Dar și salvatorul cum stă pe vîrfuri în șa 🙂 Și cu asta, poate am spus totul 🙂
Imi vin in minte si altele tot antologice:
1. Ia uite ce a inteles proasta de la CNN.
2. Misca si tu mioaro, nu sta ca vaca.
3. Ia uite ca asta nu era chiar asa de urat.
4. Då må så mai luptam si noi cu Fat Frumos ca nu esti numai tu zmeu
5. Pune dracu o tzoalå pe tine sa putem porni atacul.
Sper ca macar cativa sa le recunoasca asa, numai duoa text…
Doamna / Domnule Y Not,
Daca mai aveti respectivele caricature, trimiteti va rog (Domnul Morar are adresa mea de e-mail)
Va multumesc!
Din pacate nu detin “respectivele caricature” dar as putea sa le povestesc. 🙂
Altele geniale, de acum 20 de ani:
1. Stefan cel Mare, cu sabia in mana; pe jos cateva capete taiate. “Ce faceti, bai, voi acolo, va uitati pe sub fuste la femei?
2. Un caine urineaza pe tron. Stefan cel Mare: “Pai bine, ba porcule, pe tronul Moldovei?”
daca le are cineva…