Am auzit tot mai des vorbindu-se prin media despre “milionul de euro ” luat de Cărtărescu de la ICR, ca și cum ar fi avut loc o spargere la casieria Institutului, în urma căreia scriitorul s-a ales cu acesti bani. La început “informația” asta a apărut în locuri fetide, pentru, încet, încet ca să prindă glas și-n pagini onorabile. Evident că e vorba de o manipulare grosolană care vrea să-l mai spele puțin pe Marga, că iată, el curmă scurgerea de milioane către “băsiști”. Un milion de euro e o sumă pe care nici fotbaliștii nu o cîștigă în România (am impresia). E o sumă la care visează tot omul, de la un milion în sus începe dezmățul imaginației. E destul să-i lipești pe frunte lui Cărtărescu această sumă  pentru ca lumea să intre la idei, să-l invidieze și să-l înjure pe scriitor.

De fapt, toate cheltuielile care s-au făcut “în contul” lui Cărtărescu, timp de patru ani, au fost în jur de 90.000 de euro (nici Marga nu poate spune mai mult!).Asta înseamnă plata unor traduceri ale cărților sale și plata unor deplasări în diverse capitale unde ICR are secții pentru seri dedicate literaturii române, lecturi, participări la festivaluri. Diurna în astfel de deplasări este de 35 de euro pe zi. Scoateți creioanele și faceți socotelile: să vedem cîți bani se pot pune deoparte din diurnă? Așa. Pentru conferință, autorul român (oricare ar fi el) primește fabuloasa sumă de 150 de euro. Cum a putut să scoată Mircea Cărtărescu un milion de euro din 90.000 care, să zicem, i-au fost “alocați” lui?

Să nu uităm că nu e vorba de nici o șmecherie, de nici o deturnare, de nici un Trofeu al calității, ci pur și simplu de participarea la programele ICR, conform legilor în vigoare și a misiunii acestei instituții. ICR nu i-a pus termopane lui Cărtărescu, nu i-a dat caltaboși sau țuică. Necum să-i bage în buzunar un milion de euro!  Dar prostul e mulțumit cînd aude ceva care-i poate provoca nemulțumirea! Ăsta e secretul manipulării, să-i furnizezi retardatului ceva gata mestecat de care să-i fie greață. Ceea ce mă miră este că informația a fost ventilată și de oameni despre care eu încă am o impresie bună. Poate e o scăpare de moment, o pauză de moment a rațiunii. E un subiect bun cînd n-ai de ce te indigna. Dar e un subiect care le-a fost răpit proștilor.

În rest, cum am mai spus-o și altă dată, jos labele de pe Mircea Cărtărescu!

Oricît l-ar ține în brațe Crin Antonescu, oricît l-ar urî el pe Băsescu, pînă la urmă Marga va fi dat jos. Cît de curînd. Cîtă vreme măgăriile acestui personaj jenant au fost vizibile doar în plan intern, mai mergea, se mai acoperea, mai intrervenea mitraliera cu fecale de la Antene ca să-i spurce pe contestatari.. Acum, însă, dimensiunea internațională a scandalului legat de salonul Cărții din Paris, care a servit drept scuză pentru absența lui Ponta (scandalul, nu salonul), a umplut paharul. Presa franceză a scris despre refuzul lui Cărtărescu de a participa. Și a scris pe larg. ( aici, aici si aici). Marga se comportă ca un om bolnav (la cap) cu ICR. Începe să-mi fie milă pe lîngă silă. Chiar oamenii din echipa lui s-au săturat și deja îl sapă conștiincios. Știu ce spun! Problema este că, în acest moment, nu s-a decis cum să fie dat jos fostul turnător, pentru că nu există un precedent de cînd ICR a fost mutat la Senat. Se studiază o cale pentru a-l îndepărta pe acest bezmetic. Cum spuneam, Marga va fi lăsat din brațe înainte de a-l lăsa, de tot, memoria. Vor trebui ani întregi pentru ca ICR să-și recîștige prestigiul terfelit de Marga. Ca un rinocer plin de noroi care zburdă într-o galerie de porțelanuri, Marga a reușit să murdărească ce nu a putut distruge.

Știe cineva dintre Dvs. ce acțiuni au făcut ICR-urile deschise de Marga în România? Ce alt program decît programul de încasare a salariilor mai derulează acești nuli servitori ai “filosofului” (Liviu Alexa, mi-a plăcut aia cu “față de filosof”!)

PS Încă nimeni din personalul ICR Paris și din Ambasada noastră în capitala Franței nu l-a auzit pe Al.Dobrescu, noul director, vorbind franceză. Omul vine la birou și se închide acolo. Așteptînd, evident, salariu și momentul acela în care se va trage linie. Linia de despărțire.