Posted on
by

 

Discuţia despre oportunitatea adopţiei în cazul cuplurilor de homosexuali este depăşită de realitate, pentru că viaţa bate filmul pînă nu-şi mai revine.  Elton John şi soţul/soţia David Furnish au găsit soluţia, manufacturîndu-şi (pardon de expresie!), pur şi simplu, un copil. Cei doi domni şi-au mixat sămînţa şi au inseminat o mamă surogat. Rezultatul, un băieţaş drăgălaş pe care-l vedeţi în fotografia cu cele două jumătăţi de tată. Un băiat de băieţi, cum ar veni. Aici, chiar că e vorba de pater incertus. Sigur că prin analiza ADN-ului se poate afla care a fost mai puternic în lupta pentru reproducere, dar asta nu mai contează, că doar nu să se concureze au recurs cei doi la cocktailul cu pricina.

Sînt curios, totuşi, cum ar fi făcut un singur coipil copil două mame lesibiene.

Posted on
by

Viaţa bate filmul şi-n reluare! Mai ţineţi minte cînd Marean Vanghelie o garanta, printre alţii, pe Ecaterina Andronescu? Da, asta a fost în altă campanie electorală. În cea de acum, Vanghelie urcă în pretenţii. Azi, spre seară, ieşind pe străzi, l-am văzut cu un slogan nou (semnalat de Novac într-un comentariu pe acest blog!): Să facem istorie! Da’ puţină limba şi literatura română crezi că ţi-ar strica, Mareane? Să facem şi geogra, că se cere la Bac! Să facem chimie, să facem şi desemn! Să facem şi nişte matematică  să putem şi noi să numerim neşte bangnote. Nea Vanghelie, bre Mareane, Vanghelionule, ăştia te-au păcălit cu făcutul istoriei. Cel mai bine e să stai în banca lu’matale şi să faci bani, aşa cum te pricepi. Şi să-i dai lu’ cui trebuie. Că istoria se face singură. Şi, uneori, se repetă. Despre asta întreabă-l pe Crin!

Posted on
by

Am ieşit azi prin cartier şi am văzut afişele candidaţilor USL Gheorghe-Eugen Nicolăescu şi Daniel Barbu, în diverse combinaţii cu Crin Somnolenţiu şi Victor Viorel. Sloganul lor este, şi asta m-a uimit, “Dreptate pînă la capăt”. Serios? Pe bune? Pînă la capăt? Păi, pînă acum a fost ceva dreptate pînă la capăt, vezi cazul Năstase. Se vede că subconştientul a vorbit puţin în alegerea sloganului, pentru că, dacă vrei dreptate pînă la capăt nu o pui pe madam Pivniceru minstru şi nu o laşi să-l aleagă pe Ioan Irimia la DNA, un procuror care nu a finalizat nici un dosar într-un an de zile. Plus nu e vorba de alegeri pentru CSM, totuşi, pe 9 decembrie.

Dacă sloganul ar fi pe bune, aş fi curios unde ar fi capătul anchetei DNA pe numele lui Eugen Nicolăescu (aia cu Loteria)  sau cum s-ar face lumină în problema fondurilor mînuite dibaci de Daniel Barbu, fost decan la FSP. Dreptate pînă la capăt şi pentru nea Dan? Nea dom’Profesor Dan Voiculescu, cum care?!

De fapt, sloganul ar fi de interpretat cam aşa: Dreptate pînă la capăt, dar capătul îl stabilim noi!

(sursă foto)

Posted on
by

Deşi, pe la începuturi, mascotele erau oameni, acum sînt preferate ciudăţenii ca imagini ale marilor competiţii sportive. S-a ales şi mascota CM din Brazilia, este un animal pe cale de dispariţie. Normal că e pe cale de dispariţie, dacă are doar două preocupări, după cum reiese din poză: să joace fotbal şi să bea Coca-Cola!

 

Posted on
by

Pentru că e candidat în sectorul meu, din partea USL, pentru că îi văd peste tot chipul fotoşopat, mi-am zis să citesc cîte ceva despre Eugen Nicolăescu. Am apelat la biografia sa publică, de pe wikipedia, ediţia în limba română. În primul rînd, Eugen e şi Gheorghe. Îl cheamă Gheorghe-Eugen Nicolăescu. Prima dată aflăm că domnul Nicolăescu a absolvit cursurile facultăţii de Comeţ din ASE, s-a specializat în tot felul de chestii după aceea. Paragraful următor din biografie ne spune că, după terminarea liceului, a lucrat ca tehnolog la Complexul de Hoteluri și Restaurante Athenee Palace din ITHR București. Aflăm, după aceea, că a făcut armată la termen redus, apoi s-a întors la muncă în calitate de lucrător comercial, timp în care a făcut facultatea la fără frecvenţă. Oare de ce se jenează domnul Nicolăescu de faptul că a fost chelner, căci asta se ascunde şi sub titlul de lucrător comercial, şi sub acela de tehnolog. Nu e nici o ruşine să o porneşti de jos, dimpotrivă, asta arată cît eşti de tare. Cartea mea de muncă începe, imediat după absolvirea liceului,  cu Operator mecanic instalaţii hidro, la Combinatul Chimic din Arad. ŞI? E vreo problemă? Sigur, trendul la guvernanţii noştri este să-şi fabrice masterate, să-şi fure doctorate şi să-şi cosmetizeze parcursul profesional. Eugen Nicolăescu e, totuşi, mai decent. Nu se declară doctor, deşi, din aceeaşi biografie aflăm că e doctorand la ASE din 2001. Si, în zece ani nu a găsit pe nimeni să-i scrie o teză!? Sau şi-a luat deja doctoratul dar se teme să nu-i ia cineva la purecat lucrarea  şi, deci, nu o declară?

Posted on
by

Reproduc, mai jos, un banc destul de trist despre învăţămîntul universitar, despre unde a ajuns el şi cam ce garantează absolvenţilor. Cred că e vorba, totuşi, de o Facultate de drept de la te miri ce universitate privată.

– Salut Sergiu! Bai, de cand nu ne-am mai vazut! Ai terminat Dreptul?
– Da, sunt licentiat!
– Bravo ma, eu nu am reusit! Da-mi si mie un meniu Big Mac mare…

 

Posted on
by

În planul făcut de Ponta “din cuţite şi pahară” pentru după cînd va fi el din nou şeful tuturor românilor se numără, pe lîngă modificarea Constituţiei din 2013, şi alegerile regionale din 2014. Da, din 2014, în viziunea lui Victor Viorel Ponta vom avea şi regiuni, dar, tot în viziunea lui, nu se vor desfiinţa judeţele, Deci vom avea şi judeţe, cu prefecţi, şefi de consilii etc, dar vom face şi regiuni, ca să mai putem avea nişte oameni de hrănit de la stat, adică tot aparatul administrativ ce se va dezvolta cu această ocazie. E mare foamea la USL, iar cei care nu primesc nimic pe 9 decembrie a.c. se pot antrena pentru alegerile de peste doi ani, rămînînd în priza promisiunilor pînă atunci. Se mai inventează o verigă a puterii, un cerc de prăduit banii publici, o sursă nouă şi babană de licitaţii,  Sigur, se mai adaugă şi un cordon sanitar de protecţie între cetăţeni şi guvernanţi. Nu ţi se rezolvă jalba la judeţ, mergi la regiune, nu deranjezi guvernul cu toate prostiile. Că are el destul de luptat cu propriile lui prostii!

Posted on
by

Audierea procurorului Ioan Irimie propus de doamna Temniceru  Pivniceru  ne-a dezvăluit un prost leneş. Nu ştia nimic, pe de o parte pentru că nu a citit nimic, iar pe de altă parte, pentru că nu-l ducea capul, pesemne. Un îngălat, un procuror care a lălăit-o un an întreg şi nu a făcut decît, cel mult, să viseze să fie şef ca să nu mai trebuiască să pună osul. Ţara te vrea prost-cum ziceau Sarmalele reci, deci poţi candida pentru o funcţie. Ar fi fost  ceva de vis pentru USL. Cu un prost  leneş, adio puşcării, adio dosare, trai nineacă!

Andrei Marga, în schimb, este un prost mai complicat, pentru că e harnic. El a vrut să aibă idei cînd a fost pus în fruntea MAE , aşa că şi-a propus să deschidă ambasade în Africa, acolo unde făcuse Ceauşescu vizite. Deşi e harnic, totuşi s-a dus cu nişte lecţii nefăcute pe la diverse întîlniri (vă mai amintiţi) pentru că nu-l duce capul. (Nu, nu-l fac prost pentru că m-ar fi schimbat din post, nu el m-a schimbat, ci Ponta, să fie clar). A fost schimbat de urgenţă, altfel era în stare să ne scoată din NATO şi să ne bage în te miri ce război! Ajuns la ICR, o instituţie care e menită să exporte cultura română, Marga se gîndeşte să o exporte în România, aşa că înfiinţează ICR-uri în cîteva oraşe mioritice. ba, mai mult, ICR-ul de la Craiova e plănuit să aibă sediul la Tîrgu Jiu. Fiind harnic, Marga te poate păcăli o vreme în privinţa prostiei. Ai imprsia că omul emite idei, comunică, face, desface. Dar cînd îl iei la bani mărunţi, îţi dai seama că, de fapt, prin ceea ce face, omul chiar se deconspiră ca prost, în ciuda hărniciei.

Acuma chiar nici nu ştiu care e mai periculos, dar mie mi se pare că prostul harnic!