N-am avut nimic cu el pînă cînd am aflat că a fost turnător. Era un individ  nu tocmai pe gustul meu, cu o smerenie jucată pînă-n buza perfidiei, cu un fel de naivitate de băiat de la ţară nevoit să-şi cîştige viaţa la oraş. Cînd am fost invitat la Goteborg, la un tîrg de carte, am fost mai tot timpul împreună, însă. Mă rog, ăştia-s oamenii, cu ăştia ne plimbăm. Nu pot spune că s-a dezvoltat o mare prietenie, dar nici nu m-am plictisit de moarte.

Am rămas trăsnit cînd am citit, cu puţin timp de a ieşi decizia oficială, de la CNSAS, mărturisirile lui în România literară. Da, a fost turnător, vai ce greu i-a fost, da, a luat bani pentru ce a turnat (semn că Securitatea a folosit informaţiile lui). M-am gîndit, atunci, că Ioan Es Pop se va retrage de bună voie, pentru o vreme, din viaţa literară, aşa, de ruşine. De unde ruşine, oameni buni? Dacă nu ajungea CNSAS-ul la dosarului, nici vorbă de mărturisire şi de cenuşă light în cap. Alta era situaţia dacă, imediat după 89, omul îşi cerea iertare. Dar, nu. A sperat că nu va fi descoperit (chestia care s-a întîmplat cu sute de turnători). Dacă nu era 89, Ioan Es Pop  turna în continuare şi avansa în carieră.

Acum aflu că Ioan Es Pop, cel fără onoare,  merge din nou la tîrgul de la Goteborg, unde România e invitată de onoare. Veţi putea zice că nu are importanţă, că una e una, alta e alta. Bun, dar să spunem că una dintre victimele turnate de Ioan Es Pop merge şi ea la Goteborg şi iese cu o pancartă : “un scriitor invitat de onoare m-a turnat!” E un subiect de televiziune în Suedia? Şi cum ar ieşi România cu faţa curată cînd a acceptat să fie reprezentată de un turnător?

Deși cred că torționarii ar trebui demascați și pedepsiți pentru ceea ce au făcut, totuși, mi se pare că agitația din ultimul timp în legătură cu alde Vișinescu și Ficior are ceva din datele unei diversiuni. Pentru că această demascare vine din partea celor care au fluierat atunci cînd a avut loc condamnarea oficială a comunismului ca regim criminal, condamnare făcută cu cap și coadă, pe baza unei documentări serioase. Au existat zeci de voci care au spus că nu e bine, că nu trebuie, că nu e nevoie, că de ce Băsescu, de ce Tismăneanu etc. Nu, nu avem nevoie să condamnăm comunismul, în fond, am dus-o mai bine pe vremea lui Ceaușescu (aveam locuri de muncă, nimeni nu murea de foame ) decît acum. Circul din Parlament, permis atunci, la citirea Raportului, (și încurajat) de un fruntaș al actualei coaliții de guvernare, președintele Senatului, Nicolae Văcăroiu, a fost menit să arate că poporul, prin aleșii lui, nu dorea această condamnare. Românii nu aveau nevoie de așa ceva, toți am dus-o bine în comunism, în special căpitanul de vapor Băsescu.

Acum, brusc, apar niște torționari. Cărora Ponta vrea să le ia pensia. Nu se vorbește despre comunim ca regim criminal, ci despre niște moșnegi care au torturat în vremea comunismului, cam de capul lor, pentru că aveau niște suflete otrăvite. Ei sînt vinovați, nu sistemul. Ei au tîrît intelectualitatea română la canal și apoi prin sinistre pușcării, nu sistemul. Sistemul, zic noii stîngiști, o fi avut niște erori, dar asta tocmai din cauza acestor torționari ticăloși care merită să rămînă fără pensie și fără abonament gratuit la RATB. Asta merită, asta li se dă! Ei doar au întinat nobilele idealuri.. Comunismul e bun, dar a fost aplicat prost pînă acum. Deci, Jos capitalismul!

(sursă imagine aici)

Am citit zeci, sute de texte ale unor tipi care trăiesc în SUA şi le pute. Drepturile omului sînt încălcate, corectitudinea politică nu-i destul de clară, capitalismul îi cocoşează etc etc. Am citit şi texte ale unor autori care trăiesc în Europa Occidentală. Care, evident, pute şi ea. Drepturile omului sînt ameninţate, primează banul, capitalul, exploatarea e insuportabilă,  trebuie aplicată egalitatea aia minunată despre care vorbea Marx. Sînt destui care locuiesc în România şi le pute şi lor a exploatare capitalistă. Era mai bine pe vremea marelui patriot Ceauşescu, a avut el nişte excese, dar ce cultură înfloritoare aveam, ce libertate a spiritului etc. E dreptul fiecăruia să spune ce-i trece prin cap, e dreptul oricui să creadă în Marx. Atîta doar că, în spiritul unei minime onestităţi intelectuale, îi rog pe cei care împărtăşesc ideile  marxiste, comuniste, leniniste, gorbacioviste sau iliesciste, să explice de ce nu se cer în Coreea De Nord, cea Democratică şi Populară, unde pot avea parte de acest tip de întîmplări:

“Hyon Song-wol, o cântăreaţă despre care s-a zvonit că s-a iubit cu Kim Jong-un, a fost arestată la 17 august împreună cu alte 11 persoane pentru încălcarea legilor privind pornografia. Trei zile mai târziu, toţi cei 12 au fost ucişi de un pluton de execuţie, în prezenţa familiilor lor, dar şi a unor grupuri cunoscute de muzică. Potrivit presei sud-coreene, aceştia din urmă au fost trimişi în lagăre. „Au fost executaţi cu mitraliere în timp ce membri-cheie ai orchestrei Unhasu, ai Wangjaesan Light Band şi ai Moranbong Band, precum şi familiile victimelor au fost obligaţi să privească”, a declarat o sursă chineză pentru „Chosun Ilbo”. (de aici). O nuanţă: cunoscutele trupe de muzică din textul de mai sus cîntau doar şlagăre patriotice!