Pînă aseară eram unul dintre posibilii cîştigători ai sumei de aproximativ 170 de milioane de euro. Atîta a fost potul la Euromillions, loteria europeană. Aseară l-a cîştigat cineva, un francez din departamentul Alpii Maritimi, se pare că din Antibes. Este recordul cîştigurilor la loterie în Franţa. Subiectul a făcut ceva vîlvă în presă, o anchetă pe la televiziuni (“ce aţi face cu aşa o sumă?”) şi consideratii despre bogăţie. Cîştigătorul este în primii 200 şi ceva milioari din Hexagon. Aici nu se impozitează cîştigurile de la jocuri de noroc, aşa că suma revine întreagă cîştigătorului. dacă, însă, vrea să doneze o sumă, o parte din bani, se aplică imediat impozit. Astfel încît, dacă vrei sa-i dai unei rude nişte bani, cel mai bine e să o declari co-acţionar la bilet. Înmînarea cecului se face după un tipic interesant: după ce cîştigătorul contactează FDJ,loteria franceză, este invitat la paris, aşteptat cu o limuziă, cazat într-un super-hotel şi invitat la masă cu nişte bancheri. care-i propun variante avantajoase ca să depună cecul la băncile lor. Cel mai tarem-a impresionat faptul că ţi se pun la dispoziţie consilieri, psihologi, oameni care te învaţă să te adaptezi cu bogăţia. Pentru că, s-a spus, abia într-un an reuşeşte un om simplu, un amărăştean, să devină bogat şi psihologic. De un an e nevoie că să nu te mai sperie ziua de mîine.

În România e ceva mai complicat: băieţii care fură se obişnuiesc cu bogăţia pe loc, şi le e foarte greu să creadă că pot fi prinşi, în urma unor bilete necîştigătoare trase la Loteria DNA. Iar restul ţării s-a obişnuit atît de mult cu sărăcia, încît cu greu ar renunţa la ea, aşa că va merge la sigur şi va vota USL.