Chiar pe ultimii metri ai campaniei electorale, Domnul Ponta ne anunţă că va tocmi o casă de avocaţi din Paris pentru a sprijini acţiunea de aducere a osemintelor marelui sculptor, din cimitirul Montparnasse, tocmai în circumscripţia electorală  din Tîrgu Jiu. Probabil, faptul că Ponta locuieşte, acum, în casa unui exeget al lui Brâncuşi, Petre Pandrea, îi dă competeţe cu privire la viaţa şi opera artistului.

De fapt, în afară de conotaţia electorală, problema cu reînhumarea lui Brâncuşi la Tîrgu Jiu mi se pare undeva între impietate şi aroganţă. Coducătorul acestei acţiuni, un scriitor local din Gorj, susţine că ar fi găsit un testament în care scrie că Brâncuşi ar fi dorit să fie înmormîntat în România. Să nu uităm, C.B. Nu mai era cetăţean român în momentul morţii, renunţînd la cetăţenie cu cîţiva ani mai înainte pentru că statul român de atunci îi refuzase întoarcerea în România şi-i calificase operele ca decadente. Îngropat în Monparnasse, Brâncuşi aparţine culturii universale. Adus în România mi se pare o provincializare a posterităţii geniului din Hobiţa, pecare nu ştim dacă şi-a dorit-o. În mod cert, însă, Brâncuşi nu şi-a dorit să fie adus în ţară de Guvernul Ponta, în plină campanie electorală. Ceea ce a făcut Năstase cu Titulescu vrea să facă Micul titulescu cu Brâncuşi.

Poate că ar trebui să aşteptăm să mai înceteze expulzările de romi din Franţa ( să nu fie pus sicriul chiar în aelaşi avion!) şi abia după aceea, după o dezbatere serioasă, publică, să vedem dacă i se face un serviciu marelui sculptor smulgîndu-l din ţara care i-a dat gloria şi îngropîndu-l la Tîrgu Jiu.