Recent a apărut în Le Monde un articol despre cît de uşor este să faci glume pe seama românilor în Franţa. Dacă sînteţi francofoni, faceţi click aici. Imaginea românilor este praf şi pulbere în Hexagon, iar o îmbunătăţire a acesteia va fi infernal de greu de produs. Cum ICR, care poate să se ocupe de un vector de imagine,  va avea la Paris un om cu o imagine proastă şi în Iaşi, lupta e pierdută. Ceea ce obţinuse ICR Paris (pe stil vechi) s-a făcut ţăndări. Era un excelent început de drum. Acum nu mai e nimic, şi nici nu va fi nimic. Domnul Dobrescu este paraşutat într-un loc în care competenţele sale sînt inexistente. Va trebui să ne bazăm, pentru un reviriment al imaginii, pe cele cîteva zeci de asociaţii de prietenie, pe cele cîteva sute de jumelaje ale unor locaiităţi franceze cu localităţi din România. Şi pe cele cîteva sute de doctori români care îşi fac datoria foarte bine faţă de bolnavii francezi. Disconfortul identitar pentru românii din Fraţa este foarte mare. Cum spui că eşti român, cum trezeşti priviri circumspecte.

Şi, totuşi, situaţia nu e chair aşa neagră. De pildă, astăzi, a fost un context pozitiv la France 2. Vă las să vedeţi imainea, cu un singur comentariu: Tot pupezele, săracele, ne mai salvează!