Lumea şi-a ridicat sprîncenele a mirare cînd a aflat rezultatul cu care a ieşit, din nou, şef suprem Ăla Micu, nepotul Preşedintelui Nemuritor al Republicii Populare şi Democrate a Coreii de Nord. ! Îl ştiţi pe preşedintele nemuritor Kim Ir Sen, doar a murit acum cîţiva ani şi l-a lăsat pe fiu-su,  care şi el a murit şi a ajuns la butoane ăsta cu freza ciudată, puştiulică gras şi nervos. Da, alegerile au fost cîştigate cu sută la sută de pokemonu’ cu freză, prezenţa la vot fiind sută la sută. S-au mobilizat, ce mai!

Totuşi, mirarea în faţa acestui rezultat este nemeritată. O astfel de unanimitate care nu a zis nici pîs  s-a înregistrat, în mod oficial, înainte de 89, în România. Şi nu trebuie să uităm asta. La nu mai ţin minte exact care realegeri, din  judeţul Sălaj (şi nu nu judeţul Zalău) s-a transmis  spre Capitală :prezenţă la vot: sută la sută. pentru tovarăşul Nicolae Ceauşescu votînd sută la sută. Autorul acestei aberaţii se numeşte Ion Traian Ştefănescu (foto), care pe vremea aceea era prim secretar al Comitetului  Judeţean al PCR Sălaj. În restul ţării, toţi ceilalţi şefi de judeţe au raportat cifre aberante, 99,8 % , 98,99% etc, socotind că de la definitivarea listelor pînă la votare a mai intervenit un deces, o îmbolnăvire gravă etc. Doar tovarăşul Ştefănescu a avut curajul să înfrunte legile statisticii dînd cifra beton.

Tov Ştefănescu s-a descurcat după Revoluţie, nu l-a întrebat nimeni de sănătate (deşi, în dec 89 a înarmat gărzile patriotice din Craiova, unde ajunsese tot prim-secretar de judeţ, cu cozi de lopată ca să stingă revolta de la Timişoara), ba chiar a fost profesor la ASE, acum colaborînd, unde altundeva, decît la Spiru Haret! Are ce să-i înveţe pe tineri!

 

Nu ştiu dacă aţi mai văzut asta, se întîmplă la un canal de televiziune din Franţa, în direct. E un moment între sublim şi penibil, după părerea mea. Nu cred că e nevoie de traducere. Fiţi doar atenţi la ce spune Serge Gainsbourg în engleză!

http://youtu.be/_uxAofXJCh8

Am postat acum cîţiva ani un text în care se putea vedea, clar ca lumina zilei, că unul dintre demnitarii României a comis un fals în acte publice. Între timp, aici, la acest tip de fals, intră şi Voiculescu. A zis că nu a fost turnător, iar realitatea a demonstrat şi parafat faptul că a fost. Iată textul despre Micki Şpagă de acum nişte ani :

“Scena care-mi place mie cel mai mult din ultimii cinci ani: Micki Şpagă chemat la CNSAS dă declaraţii ziariştilor înainte de a intra: “Nu, nu am colaborat cu Securitatea, nu ştiu ce vor ăştia cu mine”. Peste cîtva timp, la ieşire, cu figura lui de ursuleţ contrariat zice: “M-au găsit maior!” Nu vi se pare tare scena? De fapt, nu a colaborat cu Securitatea, a avut carte de muncă şi grad! Acum, Şerban Mihăilescu, zis Micki Şpagă este senator. Nu ştiu dacă mai e valabilă prevederea asta, dar aleşii neamului declarau pe propria lor răspundere că nu au colaborat cu Securitatea. Era o cerinţă pentru a accede în Parlament. Micki Şpagă a susţinut că nu a colaborat şi l-au găsit maior. L-a tras cineva la răspundere pentru fals în declaraţii? S-a legat cineva de el? Ar trebui sesizat Parchetul? E  îndeajuns postarea asta pentru o sesizare?

Sigur, procesul cu Păvălache se va lungi, poate Micki aduce o mie de oameni care nu l-au văzut luînd şpagă, contra doi-trei care l-au văzut, acţiunea va trena. Dar asta e clar ca bună ziua: a declarat ceva total fals. Nu mai există prezumţie de nevinovăţie, nu mai există circumstanţe atenuante. A încălcat legea. Hai să vedem colegii ziarişti dacă pot să-l trimită pe Micki la tribunal pentru fals în declaraţii. Hai că se poate!

M-am decis să reiau unele din textele mele mai vechi și să le ofer unei generații de cititori mai noi. O mare parte din textele de pe vechiul meu blog nu mai există, așa că recuperez și eu de pe unde pot. Textul de mai jos a apărut în 2009, pe Vox Publica, înainte ca aceasta să fie năpădită de maneliștii ideologici de stînga.

„Aşa, iubitule, ia-mă aşa, aici, chiar aici, acum, aşa, e foarte bine, dacă poţi mai repede! Aşa, acum, dragule, pisoiaş, stai să mă iei şi din altă poziţie, aşa, acum, apasă!” – Nu, nu e un dialog de film pentru adulţi, ci o presupusă conversaţie între o piţipoancă tînără şi „iubitul” ei, un bătrîn trecut şi de prima, şi de a doua tinereţe, care, cu aparatul de fotografia în mînă, o imortaliza.

Continue reading →