Category Archives: lecturi pentru citit

Posted on
by

În Le Figaro Magazine de săptămîna asta, la rubrica “Întrebări care ne supără” am dat peste un excelent interviu cu gînditorul Alexandre del Valle, publicat sub titlul “Vom termina odată cu culpabilizarea Occidentului?”. Alexandre del Valle a scris o carte pe această temă, al cărei titlu l-am preluat chiar în titlul postării mele. Voi traduce două fragmente din acest excelent interviu, de fapt două răspunsuri la întrebări. Prima întrebare: “Cum aţi defini acest complex occidental?”Iată răspunsul: “E vorba de o boală colectivă, de un proces de autoscufundare identitară fondat pe postulatul că civilizaţia noastră este cea mai rea dintre toate. Pentru ca niciodată să nu se mai reproducă tragediile trecutului, noi ar trebui să ne ruşinăm de Istoria noastră, apoi să ne ştergem rădăcinile “vinovate” pentru a ispăşi greşelile strămoşilor noştri siguri sau doar presupuşi, în numele cărora  să fim judecaţi de crimă. Scopul acestui masochism identitar, fondat pe ideea absurdă că că greşelile şi culpabilităţile colective se transmit genetic, este acceptarea unei imigraţii extra-europene a unor populaţii şi islamizarea, tiermondializarea progresivă a ţărilor noastre, invitate să se ofere civilizaţiilor ostile a căror eventuală violenţă întoarsă împotriva noastră ar fi o ispăşire a pedepsei . Acest complex occidental ne împinge, deci, să ne devalorizăm  tot ce e al nostru şi să supravalorizăm ceea ce e al celorlalţi. De aici rezultă un terorism intelectual conceput pentru a diaboliza identitatea Omului Alb-creştin (dar nu şi pe aceea a non-occidentalilor, “victimele” acestuia) . Acest complex a atins,  ca un virus sau ca o gaură neagră semantică, quasi-totalitatea elitelor filosofice, mediatice, universitare, judiciare şi politice ale Occidentului, care reproduc, la rîndul lor- din conformism sau din teama de a nu fi puşi la Index- această învăţătură a urii de sine.”

A doua întrebare. “Cine se află în spatele acestei diabolizări a Occidentului? După Dvs. ar fi vorba de un complot?” Continue reading →

Posted on
by

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Știam că Thomas Mann a trăit o vreme la Sanary sur Mer, o localitate care a devenit, după cum puteți vedea în fotografia alăturată, o adevărată capitală a exilului literar și artistic, găzduind scriitori și artiști fugiți de prigoana nazistă din Germania și Austria. Thomas Mann a scris, la Sanary, primul volum din cartea mea favorită (e pe locul întîi în topul personal), Iosif și Frații săi. Mă tot gîndeam să caut casa în care a scris, să identific locul în care marele scriitor a trăit. Sîmbătă am ajuns absolut întîmplător în Sanary și, venind din parcare, ascunsă parcă de o tufă verde, am zărit placa. Am fotografiat-o, apoi am citit, toate numele. În coloana a doua, al doilea nume , Valeriu Marcu, mă face să-l citesc încă o dată. Îmi aduc aminte, vag, că profesorul Andrei Corbea-Hoișie a scris ceva despre acest autor român prin naștere, evreu prin origine și german prin cultură și prin limba în care a scris.Da, opera lui e scrisă în limba germană. După căutări pe internet, reușesc să deslușesc interesantul autor și personaj.  S-a născut la 8 martie 1899, la București și a murit, în 1942, la New York. Între aceste date o viață și o operă interesante. Valeriu Marcu a fost comunist în tinerețe, a scris chiar prima biografie a lui Lenin, pe care l-a cunoscut la Zurich. S-a convins repede ce-i cu comunismul, apoi a apărat ideile de dreapta (simplifc puțin, nu fac un studiu, scriu pe blog!). S-a refugiat la Sanary alături de cîteva nume importante, de la Thomas Mann, Heinrich Mann, Klaus Mann, la Bertold Brecht, Leon Feutchwanger sau Stefan Zweig. În fața amenințării naziste, Valeriu Marcu este ajutat de uluitorul personaj Varian Fray să ajungă, împreună cu familia, la New York. Unde moare la scurt timp din cauza unui atac de cord.

În românește puteți găsi biografia lui Machiavelli, scrisă de Valeriu Marcu și tradusă de profesorul Andrei Corbea-Hoișie.

Iată biografia unui scriitor pe care aș citi-o cu mare plăcere.

 

Posted on
by

Da, am rămas dator. V-am anunţat că am fost nominalizat la Premiul Cartea Anului 2013, dar nu v-am anunţat că nu am cîştigat. Deşi mă aşteptam ca titlul să fie adjudecat de  cartea domnului Profesor Paul Cornea , nu a fost aşa. La capătul unei festivităţi impecabile, în care s-a vorbit în egală măsură despre fiecare nominalizat,  a cîştigat buna mea prietenă Adriana Babeţi. Dacă aş fi fost în juriu şi eu aş fi votat la fel! Felicitări, Adriana Babeţi!

Da, acum că am ajuns nominalizat, a mai rămas să scriu în viitor o carte cu care chiar să iau premiul 🙂

Posted on
by

Deşi, la noi, discuţia despre comunism a intrat în fundătura pensiilor  luate de torţionari, în lume există preocupări academice serioase pe această temă. Dovadă este volumul tocmai apărut la Cambridge University Press, sub coordonarea lui Martin K. Dimitrov, care a invitat mai mulţi universitari din domeniu să-şi spună părerea. În mod normal, zic, ar fi trebuit să găsim aici numele Alinei Mungiu (care se laudă cu studenţii ei de la Harvard)  sau al lui Stelian Tănase, atoateştiutorul. Poate chiar al lui Daniel Barbu, deşi e tare de stînga.

Nu, nici vorbă de aceste nume printre autori. Apare, însă, cu un capitol, profesorul Vladimir Tismăneanu, de la University of Maryland, semn că oricît ar fi de hulit în ţară de detractori mai vechi sau mai noi, prestigiul lui academic internaţional rămîne intact.

Sau o fi vorba de mîna lui Băsescu, despre care se ştie că e influent tare în mediul universitar occidental?!  Poate o fi sunat el la Cambridge University Press şi să-i ameninţe cu DNA-ul? Nu-i exclus să auzim şi astfel de explicaţii! 🙂

Posted on
by

Am primit astăzi două variante de copertă pentru romanul meu Negru şi Roşu, în curs de apariţie la editura Polirom. Vreau să vi le supun atenţiei şi vă cer părerea: care vi se pare mai bună dintre cele  două? Acţiunea romanului se petrece în interbelicul românesc şi în timpul celui de-al doilea Război Mondial. Unul din fundalurile istorice ale acţiunii este deportarea ţiganilor în Transnistria. Nu vă spun mai mut, cred că e suficient pentru a vă exprima părerea şi preferinţa pentru copertă.

Posted on
by

DE cîteva zile am terminat cel de-al doilea roman (primul se numeşte Lindenfeld) . În curînd îl voi reciti şi edita. Apoi, în toamnă, îl puteţi citi şi Dvs., va fi publicat de editura Polirom. E vorba despre un roman care are în centrul lui deportările din Transnistria şi drama de la Odessa, două momente deloc onorabile din istoria noastră… Pînă cînd veţi putea citi tot romanul,  vă ofer două fragmente publicate, în premieră, de revista Orizont din Timişoara, în numărul pe aprilie, număr în care mi s-a făcut onoarea de a apărea, cu fotografia, chiar pe copertă. Găsiţi fragmentul în PDF. la linkul de mai jos

http://www.revistaorizont.ro/arhiva/aprilie2013.pdf

Posted on
by

Domnul Cristi Corobana s-a oferit să citească pentru noi cartea Irinei Pavlovici, Cu dragoste despre un popor de cuci. Citiţi părerea lui despre această carte mai jos

“Occidentalii cu care vorbesc imi tot spun ca de la Nadia Comaneci incoace, femeia romanca este mult mai cunocuta si apreciata in lume decat barbatul roman. Nu mai mult decat zilele trecute o romanca , Delia Velculescu , a fost sefa delegatiei FMI care a reusit sa salveze Cipru de la colaps.
Tot in sistemul bancar lucreaza si Irina Pavlovici, o matemaciana romanca stabilita de 20 ani la Paris si al carei debut la editura Vremea , “cu dragoste despre un popor de cuci’, este scrisa la persoana intaia, ca sa para o carte autobiografica , desi nu este.
Cartea este alerta , cu o actiune aproape cinematografica, de la Paris la Bucuresti si inapoi la Paris.Irina Pavlovici acopera cu multa atentie detaliile pitoresti ale unei cuplu mixt (o romanca si un olandez) care plonjeaza in grupul de prieteni romani parizieni.
Asa cum spune Silvia Colfescu in prefata cartii , ‘ Romanii din Franta , remarcati mai ales prin poncife si prin articole de scandal in ziare , mal connus, mal aimes, nu-si gasisesera cronicarul , se pare ca acest moment a sosit’.
Nu puteau sa lipseasca romii cantareti din metrou, explicatiile pe care trebuie sa le dea Irina colegilor fracezi din acest motiv ( c’est quoi le difference entre un roumain et un rom) si raspunsul Irinei Pavlovici: ‘Adevarul este ca nu avem nimic cu ei daca voi n-ati avea ceva cu noi din cauza lor. Spectacolul asta deplorabil iti afecteaza imaginea si-ti coboara in cinci minute cota de popularitate la niveluri negative. De ce nu aud in metrou (cersetori) in poloneza, spaniola, olandeza?\
Mai sunt scene pitoresti cu discutiile de la ‘asociatia culturala a romanilor din Paris ‘ dar si cu ‘sarmalele , ghiudemul si salamul de sibiu’ si explicatiile pe care le ofera amicilor francezi invitati la masa.Nu intru indetaliile actiunii ca sa nu rapesc din savoarea cititului, dar mi-a placut declaratia autoarei la RFI: am inceput sa scriu intr-o noapte cand sotul meu sforaia ingrozitor si nu puteam sa dorm!
The last , but not the least , nu sunt deloc de neglijat aventurile erotice corporatiste ale personajului principal Oana Popa, cu doi colegi de serviciu dar si cercul de amici gay , atat romani , cat si straini.
Irina Pavlovici continua seria romancelor care descriu cu umor , talent si facand haz de necaz aventurile romanilor in exil . Am mai citit recent si recomand din Italia pe Alina Nedelea (are si un blog bun) , (Soseaua Catelu nr 42) , din Anglia, Ioana Baetica ( Imigrantii ) si din Statele Unite Alexandra Ares ,( My life on Craiglist ).”