Era o poezie devenită cîntec, mi se pare, care recurgea la instanţa Poetului Naţional:  “Eminescu să ne judece”. Nu ştiu dacă ne-a judecat sau nu Eminescu, dar eu aş vrea ca şi Caragiale să ne judece. (De parcă nu ne judecat în tot ce a scris! ) Şi pentru asta vă propun să vedeţi care e opinia genialului scriitor în privinţa diferenţei de talent, vocaţie şi, prin ricoşeu, de cîştiguri între oameni. E o fabulă simplă, cu o morală şi mai simplă. Lectură plăcută!

(Convorbiri Critice, nr 18, an I, 15 Sept. 1907)

Astăzi am primit, pe mail, contractul pentru ediţia a III-a si pentru ediţia electronică ale romanului meu Lindenfeld, despre care puteţi citi mai multe aici. Mă bucur mult că am scris un roman cu succes la public, epuizat, pînă acum, în două ediţii, premiat, remarcat de critica literară dar, mai ales, de cititori. Radu Gabrea a cumpărat drepturile pentru ecranizare, ce mai, e o carte care nu a trecut neobservată. Nu e o bucurie mai mare pentru un autor decît să vadă că are trecere la cititori. Eu nu scriu pentru posteritate (sau nu numai! 🙂 ), ci pentru a fi citit de contemporanii mei. Şi ar fi o ipocrizie să nu recunosc asta.

Dacă mă ajută Dumnezeu şi talentul, anul viitor voi încheia un nou roman, la care am început deja să lucrez.