Vă prezint mai jos o foto-glumă care mie mi se pare reușită. Trebuie să găsim motive să rîdem, că să plîngem e destul să ne uităm la televizor.

O caricatură de Mardale face, adesea, cît zeci de editoriale. Ceea ce e cazul şi cu desenul de mai jos.

Fotografia de mai jos nu e făcută în te miri ce ţară condusă de fundamentalişti musulmani. Nu, e realizată în Canada, în Markham, Ontario, şi reprezintă 24 de noi cupluri căsătorite deodată. Poza era însoţită de o glumă pe care o reproduc: “Să sperăm că fiecare bărbat se va duce acasă cu faţa de masă aleasă”

Curios, mie caricaturile lui Mardale îmi vin din Canada! Deh, lucrurile bune circulă. Aceste caricaturi mi se par excelente sinteze ale vieţii noastre politice. Nu e doar haz de necaz, e ceva mai mult!

Vă propun o fotografie care, desigur, face mai mult decît o mie de cuvinte. O imagine care spune cam pe unde se află cele două mari părţi ale lumii. Deşi nu mai e nevoie de comentarii, eu le aştept pe ale Dumneavoastră.

Analişti peste analişti, părerişti, antenişti, habarnişti, jurnalişti şi contorsionişti ideologici, politiicieni de toate riturile se exprimă despre acest moment politic. Eu vă propun o fotografie în care se arată clar ce e cu stînga şi cu dreapta, în acest moment, la noi în ţară.

Discuţia despre oportunitatea adopţiei în cazul cuplurilor de homosexuali este depăşită de realitate, pentru că viaţa bate filmul pînă nu-şi mai revine.  Elton John şi soţul/soţia David Furnish au găsit soluţia, manufacturîndu-şi (pardon de expresie!), pur şi simplu, un copil. Cei doi domni şi-au mixat sămînţa şi au inseminat o mamă surogat. Rezultatul, un băieţaş drăgălaş pe care-l vedeţi în fotografia cu cele două jumătăţi de tată. Un băiat de băieţi, cum ar veni. Aici, chiar că e vorba de pater incertus. Sigur că prin analiza ADN-ului se poate afla care a fost mai puternic în lupta pentru reproducere, dar asta nu mai contează, că doar nu să se concureze au recurs cei doi la cocktailul cu pricina.

Sînt curios, totuşi, cum ar fi făcut un singur coipil copil două mame lesibiene.

Reproduc, mai jos, un banc destul de trist despre învăţămîntul universitar, despre unde a ajuns el şi cam ce garantează absolvenţilor. Cred că e vorba, totuşi, de o Facultate de drept de la te miri ce universitate privată.