Perdeaua de fum ridicată de guvernanţii francezi pentru a abate atenţia de la starea economică (promisiunile electorale se întorc în chip de bumerang!) este legea căsătoriilor Gay, ca prim pas pentru adopţiile în cuplurile homosexuale. De ce avea nevoie Franţa chiar acum de această lege? Pentru că e una dintre puţinele promisiuni electorale care le-ar sta socialiştilor în putinţă. Sau care au crezut ei că le-ar sta în putinţă. pentru că după reacţiile francezilor normali, ieşiţi în stradă contra acestei legi, mi-e greu să cred că se va adopta prea curînd. Preţul de imagine (şi aşa şifonată) ar fi prea mare pentru Hollande şi ai lui. Reacţiile din stradă nu vin de la fundamentalişti religioşi (catolicii francezi sînt destul de light înatitudini, în general), ci de la oameni banali, normali, pe de o parte, şi de la formaţiuni politice care apără valorile, tradiţia, complexitatea fiinţei umane. Fraza din titlul acestei postări îi apaţine profesorului doctor Pierre Lévy-Soussan, psiholog şi psihiatru, specialist în adopţii. Cardinalul Philippe Barbarin, o figură luminoasă, deschisă a bisericii catolice franceze a spus la o emisiue de radio: “După asta vor să legalizeze cupluri de trei sau de patru. Iar apoi, într-o zi, poate că şi interdicţia incestului va cădea”. Într-o discuţie publicată de l’Express, prelatul susţine că “Mariajul pentru toţi nu e pentru toţi (…) Un guvern are drept misiune să ea de lucru unui mare număr de oameni, să construiască şcoli, spitale, drumuri.Nu să decreteze că un bărbat şi o femeie sînt asta, sau căsătoria e asta” Ei, bine, actualul guvern francez nu prea e în stare să dea oamenilor de lucru, aşa că s-ar apuca să definească ce e aia o căsătorie. “Nu e de lucru pentru toţi, stimaţi cetăţeni, dar vă dăm căsătorie pentru toţi!”