Archives: 2014

Posted on
by

Ceaușescu a ridicat cultul personalității pe “noi și noi culmi”. Băiat de la țară, dar repede deprins cu omagiile d ela oraș, Nicolae a fost de toate: părinte drag, vizionar, arhitec al păcii planetare, Geniul Carpaților etc etc. Și Tovarășa a fost, la rîndul ei, mamă eroină, savantă de renume, soție minunată și personaj de legendă. În Epoca de Aur se declanșase aproape un concurs de elogii, Păunescu fiind cel mai subtil, apoi venind, la juniori, alde Vadim, Lucian Avramescu și alții. Vîrful atins atunci a fost, cred eu, cînd într-o emisiune tv realizată de Smaranda Jelescu, li s-a spus soților Ceaușescu: “cei doi demiurgi”. Era cu ocazia unei vizite la o fermă de creșterea animalelor. De la “cei doi Demiurgi” nu se putea mai sus. Oricum, se trecuse de la Unul, la Doi. Marea Doime a României.

Acum s-a început, cu Ponta, foarte de sus. E o Galaxie în formare. Nu stea, nu Luceafăr (e prea puțin, deja există unul al Huilei), direct Galaxie. Concursul de omagii s-a declanșat în această mîndră țară din NATO și din Uniunea Europeană. Marea Adunare de Consfințire și Urări Aniversare se va ține, azi, de Ziua Lui, pe Arena Națională. Ceaușescu, săracu’ Demiurg împușcat la Tîrgoviște (cu Demiurga lîngă el), nu a prins asemenea dotări!

Premierul e “galaxie în formare”. Va candida la Președenție și, probabil, atunci va fi considerat, poate, tot Demiurg, dacă nu, măcar”Galaxie matură”. Numai să nu devină cumva această galaxie în formare , printr-un accident cosmic, gaura neagră în care va intra România în viitor. Cu ajutorul votului democratic și liber.

UPDATE

Fotografia de mai jos vorbeşte de la sine

 

Posted on
by

După cum (probabil) se știe, Academia Cațavencu este un titlu de revistă preluat ostil de dubiosul om de afaceri Dan Adamescu, deși era , la respectiva licitație, și o ofertă din partea redacției. Prin șmecherii (cum ar fi împingerea la licitație a ziaristei Sabina Fati, care nu avea nici o treabă acolo), pînă la urmă planul a funcționat, titlul a fost smuls din mîna celor care l-au inventat și l-au adus în topul publicațiilor de la noi, urmînd să fie oferit unui colectiv de stînsură care nu avea nici o legătură cu spiritul revistei. Într-o lume civilizată, primii cărora li s-ar fi propus să lucreze sub noul propiretar ar fi fost cei îndrituiți, adică readactorii fondatori. Dar nici vorbă de așa ceva, Adamescu nu a cumpărat titlul ca să asigure continuitatea, ci ca să fie sigur de discontinuitate. Să poată chiar să îngroape acest titlu. Evoluția ulterioară a lucrurilor demonstrează asta.

Bun, am făcut precizarea de mai sus pentru a sublinia că nu există nici o legătură între Academia Cațavencu de azi și cea de ieri, în afara siglei. Nu voi discuta despre caracterul celor care s-au repezit la “noua” publicație, dar la telent și la umor mă pot referi. Din cît am răsfoit eu revista asta, mulți din cei care scriu acum acolo n-ar fi trecut de poșta redacției la vechea Academia Cațavencu. Și știu ce spun!

Mi se pare interesant că mercenarii lui Adamescu au protestat atunci cînd patronul a făcut ceea ce își propusese, adică a lăsat gazeta să moară prin neplata salariilor. Deja chiar credeau că scot revista Academia Cațavencu pentru totdeauna!

Nu m-ar deranja toată această situație dacă nu aș fi citit pe ici, pe colo, declarații ale acestor impostori care își însușesc istoria și faima brandului de dinainte de furtul lui Adamescu. Băieți, jos labele de pe istoria Academiei Cațavencu, nu aveți nici o treabă cu ea.

 

Posted on
by

Am scris de cîteva ori în Academia Cațavencu despre Teodosie, fost Snagoveanul (născut Macedon Petrescu), despre apucăturile lui hrăpărețe și despre unele obiceiuri condamnate, formal, de BOR . Am primit, atunci, multe scrisori care confirmau informațiile. Aplecarea lui spre arginți necinstiți e cunoscută și structurilor bisericești, și mirenilor, și studenților. Însuși Teoctist, care a simțit că Teodosie Snagoveanu (pe atunci) îi vrea locul și forțează un post care să-l plaseze pe un traseu eligibil, a încercat să-l îndepărteze și să-l numească la Giurgiu, de unde nu mai putea avansa. O sursă foarte bine informată, chiar de la Patriarhie, mi-a spus că, înainte de se semna numirea, Patriarhul a primit un telefon de la un prieten al Snagoveanului (prieten care, de atunci, a executat deja, de două ori, penitență fără, însă, a se căi) în urma căruia Snagoveanul a devenit Tomitanul. În vremurile bune ale ziarului Cotidianul, George Lăcătuș a realizat o anchetă foarte reușită despre o mînăstire de la Vatra Dornei care îi aparține, pur și simplu, lui Teodosie Tomitanul și-l urmează, ca arondare, în toate funcțile.. Da, o mînăstire, practic, privată. Nu am primit vreun punct de vedere de la BOR după publicarea acelui articol în care, printre altele, se dovedea și un tip de evaziune fiscală în folosul “proprietarului”.

Am avut ocazia să discut cu un preot de foarte bună calitate din Dobrogea, chiar la cîteva zile după ce Teodosie e fost instalat în Arhiepiscopia Tomisului. I-am spus ce știu despre acesta și interlocutorul meu mi-a spus că nu crede asta, că îmi fac păcate vorbind așa despre un înalt prelat. După un an, întîlnindu-ne din nou, omul meu mi-a spus, cu groază, că e mai rău decît l-a descris eu, că apucăturile de care i-am vorbit se confirmă cu vîrf și îndesat.

Punerea sub acuzare de acum, pentru o șpagă de 850 de euro este un mizilic. Dacă preoții  care au fost constrînși să meargă cu plicuri la Tomitan (și nu numai ei) ar mărturisi toți, într-un acces de pocăință, cred că s-ar ajunge la sume colosale. Ca să nu mai vorbim de celelate apucături care, deși sînt permise în Europa, sînt condamnate, încă, de Biserică.

Sursa foto aici

Posted on
by

Adrian Năstase s-a întărit în puşcărie, după cum declară el însuşi aici. Bravo, Bombo! Zici că puşcăria e o instituţie depăşită (deşi, se vede, marilor bărbaţi le serveşte la dîrzenie). O spui ca fost profesor de drept sau ca şpăgar condamnat? Observ, Adriene, că ai devenit un miştocar care face cu boltă peste toată lumea, dai indicaţii puterilor statului, bagi ţara în alegeri anticipate, deşi ţi s-a cam interzis să ai vreo funcţie publică (inclusiv pe aceea de consilier neplătit) vreme de cinci ani. Şmecherule, recidivistule!

Nu ne mai aburi cu ce trebuie să facă România după părerea ta, mai bine spune-ne dacă ţi-ai făcut tatuajul ăla cu “singur între patru pereţi”, dacă ai cunoscut băieţi interesanţi la bulău, cum a fost la duş, (eraţi mai mulţi?), dacă ai numărat ouă în vremea asta, cîte, cînd, de cîte ori.Cînd ai zis că puşcăria duce la recidivă, te-ai gîndit să te întorci acolo?  Cam asta ar interesa lumea, cum a fost viaţa ta de zi cu zi printre borfaşi, ce ai învăţat de la ceilalţi.

Poate că puşcăria a pierdut un deţinut model (că de aia ai ieşit, ţii minte, nu?!) , dar, în mod sigur, comedia românească, voluntară şi involuntară, a cîştigat un miştocar cu glume vîrtoase. Bagă, Adriene, din alea să rîdă poporul!

(FOTO Adevărul/Marian Iliescu) 

 

 

Posted on
by

O spun cu un fel de admiraţie pe care eşti obligat să o foloseşti atunci cînd trebuie să recunoşti calităţile inamicului. Da, Mircea Badea, din toată gaşca de la Antena 3, tu eşti cel mai bun. Restul sînt nişte palizi, nişte mînuitori de chitanţiere, nişte trecători pe la casierie. Gâdea ce se mai detaşează, dar nu prin talent, ci printr-o rîvnă care şi-a schimbat destinatarul, printr-o oratorie de pastor care slujeşte acum pentru cel rău( care l-a împrumutat cu nişte arginţi).  Toată gestica lui, retorica, vin de la seminar, deci sînt lucruri învăţate, nu calităţi cu care s-a născut (Simone de Beauvoir, parcă, spune că toate lucrurile care se pot învăţa sînt de mîna a doua). (Veţi găsi, dacă sînteţi curioşi, structuri de predici în apariţiile mieroase ale lui Gâdea.)

Cine să se compare cu tine? Ciuvică? Un prestator jalnic, cu probleme la mansardă, cu o privire care numai încredere nu-ţi trezeşte. Ursu? Bălmăjitorul ăla care a dus lipsa de telegenie pe cele mai înalte culmi? Un pupincurist mărunt, totuşi. Chireac, pielea presei? Dana Grecu? Da, duduia execută bine în direct, cu sînge rece, fără somaţie,  dar, totuşi, e distanţă lungă de făcut pînă la calităţile tale. Alţii? Radu Tudor, analist militar în retragere? Plîngăcioasa de Stoiceasca? Sigur, dintre femei, dacă rămînea Gabi Firea, atunci era un pericol, că ea are arme de seducţie mai bine puse la punct şi o voinţă de a parveni cum nu vedem în fiecare zi. Am uitat pe cineva? Semn că nu sînt deloc şi prin  nimic memorabili.( În plus, nu mă mai uit de multă vreme la A3, nici măcar din curiozitate profesională.)

E clar, Mircea Badea, tu eşti cel mai bun. Tu te-ai prins unde trebuie pupat portofelul, deşi, în sinea ta, îl dispreţuieşti pe băşinosul tău patron. Ştii şi că e vinovat. Dar tu ai talentul să-ţi ascunzi cel mai bine sentimentele, tu pui o glazură de umor peste rahatul servit seară de seară telespectatorilor, eşti simpatic atunci cînd nu eşti odios. Ai, deci, talent, umor, eşti inteligent, te-ai prins de cum merg lucrurile. În toată ticăloşia de la Antena 3, tu eşti cel mai bun. Mi-e greaţă de tine.

Posted on
by

Se dă următorul text din Andei Pleşu

“Am observat că DEX-ul e, pentru mai toată lumea, dar mai ales pentru cei care vor să-şi confirme idiosincrasiile, sau să-şi etaleze cunoştiinţele ”riguroase”, un fel de Biblie, un nec plus ultra al exactităţii filologice. O prudentă rezervă ar fi mai înţeleaptă. Pentru a fi infailibilă, lucrarea are mare nevoie de oarecari revizuiri. Iată încă un exemplu: cuvîntul „condescendenţă”, folosit greşit de foarte mulţi. DEX-ul dă ca sens prevalent: respect, amabilitate, bunăvoinţă, deferenţă, ”stimă înaltă faţă de o persoană”.

 

În subsidiar – şi nu întotdeauna – e menţionat şi sensul, esenţial după mine şi după sursa franco-latină a cuvîntului, de „atitudine arogantă, aer de superioritate, semeţie, infatuare”. A trata pe cineva ”cu condescendenţă” înseamnă, în primul rînd, ”a te coborî (descendere), complezent, dacă nu chiar dispreţuitor, la un nivel aflat sub demnitatea ta”. ”Bunăvoinţa” condescendentă livrează, odată cu gestul unei ”îngăduinţe” de faţadă, şi subtextul unui dispreţ de fond. E un fel de a te arăta amabil, atrăgînd, totodată, atenţia asupra deosebirii de rang dintre tine şi ”beneficiarul” comportamentului tău. A nu sublinia apăsat, cu argumente etimologice şi contextuale, acest sens al termenului ”condescendenţă” e a lăsa loc liber, ba chiar a încuraja, folosinţa lui incultă, strîmbă, direct ofensatoare. „Vă asigur de toată condescendenţa mea!” – mi-a spus acum, cîţiva ani, vrînd să mă flateze, un politician din provincie. Dacă am fi trăit în altă epocă, l-aş fi provocat la duelî’

(textul întreg, aici)

“Cestiunea”, stimabililor, e următoarea: care e politicianul din provincie pe care Andrei Pleşu l-ar fi provocat la duel dacă trăiam în altă epocă? (eu bănuiesc, dar nu ştiu dacă ştiu!)

Posted on
by

În Le Figaro Magazine de săptămîna asta, la rubrica “Întrebări care ne supără” am dat peste un excelent interviu cu gînditorul Alexandre del Valle, publicat sub titlul “Vom termina odată cu culpabilizarea Occidentului?”. Alexandre del Valle a scris o carte pe această temă, al cărei titlu l-am preluat chiar în titlul postării mele. Voi traduce două fragmente din acest excelent interviu, de fapt două răspunsuri la întrebări. Prima întrebare: “Cum aţi defini acest complex occidental?”Iată răspunsul: “E vorba de o boală colectivă, de un proces de autoscufundare identitară fondat pe postulatul că civilizaţia noastră este cea mai rea dintre toate. Pentru ca niciodată să nu se mai reproducă tragediile trecutului, noi ar trebui să ne ruşinăm de Istoria noastră, apoi să ne ştergem rădăcinile “vinovate” pentru a ispăşi greşelile strămoşilor noştri siguri sau doar presupuşi, în numele cărora  să fim judecaţi de crimă. Scopul acestui masochism identitar, fondat pe ideea absurdă că că greşelile şi culpabilităţile colective se transmit genetic, este acceptarea unei imigraţii extra-europene a unor populaţii şi islamizarea, tiermondializarea progresivă a ţărilor noastre, invitate să se ofere civilizaţiilor ostile a căror eventuală violenţă întoarsă împotriva noastră ar fi o ispăşire a pedepsei . Acest complex occidental ne împinge, deci, să ne devalorizăm  tot ce e al nostru şi să supravalorizăm ceea ce e al celorlalţi. De aici rezultă un terorism intelectual conceput pentru a diaboliza identitatea Omului Alb-creştin (dar nu şi pe aceea a non-occidentalilor, “victimele” acestuia) . Acest complex a atins,  ca un virus sau ca o gaură neagră semantică, quasi-totalitatea elitelor filosofice, mediatice, universitare, judiciare şi politice ale Occidentului, care reproduc, la rîndul lor- din conformism sau din teama de a nu fi puşi la Index- această învăţătură a urii de sine.”

A doua întrebare. “Cine se află în spatele acestei diabolizări a Occidentului? După Dvs. ar fi vorba de un complot?” Continue reading →

Posted on
by

E de natura evidenţei că situaţia de acum zece ani este foarte asemănătoare cu cea de azi. Să ne amintim, Adrian Năstase era premier şi preşedintele PSD şi nimeni nu se îndoia că va cîştiga postul de la Cotroceni. Avea totul la picioare, era El Însuşi (cum îi plăcea să i se spună), presa (cu puţine excepţii) torcea liniştită în preajmă, televiziunile îl preamăreau, cohorte de profitori îi cîntau osanale şi se băgau în seamă pe lîngă el. Doamna Dana dirija lucrările la viitoarea reşedinţă prezidenţială, Vila Lac 2, alegea perdelele, tablourile,  mobila. Era absurd să îndrăzneşti să spui că nu va fi preşedintele României pe următorii 5 ani.Repetat după aceea. Da, un mandat de 4 ani părîndu-i-se scurt, Năstase a schimbat Constituţia (avea majoritate deplină) şi a modificat durata la 5 ani, cu o penibilă justificare: să nu se suprapună prezidenţialele cu alegerile parlamentare. Deci, îl aşteptau, cum spuneam, zece ani de domnie. Unii răi de gură spuneau că primul mandat era pentru furat, al doilea, pentru şters urmele.

Victor Ponta e preşedintele PSD, premier şi nimic nu-i stă în cale. A călcat în picioare totul şi, acum, cu o majoritate covîrşitoare, a pornit într-un marş triumfal. Presa îi ciuguleşte din mînă, puţini i se mai opun. Cumpără şi supune. A declarat că e pregătit pentru zece ani la Cotroceni.

Paralela din plan politic poate continua şi în plan personal. Şi Năstase, şi Ponta, sînt jurişti ( mă rog, absolvenţi de drept). Amîndoi sînt la a doua căsătorie, amîndoi au luat de nevastă fiica unui fost ministru al Agriculturii. Amîndoi sînt aroganţi peste măsură (lui Năstase nu i-a trecut asta nici după ce a înfundat puşcăria). (Năstase e, însă, în mod clar, mai deştept, mai cultivat. ). Ponta  e mai prost pregătit şi mai vulnerabil (plagiatul, barca trasă de jandarmi), dar recuperează la tupeu. Per ansamblu, însă, putem spune că vorbim de o similitudine aproape rotundă. .

Mai rămîne să vedem dacă electoratul se va trezi în ultimul moment ca acum zece ani. Să sperăm!

Posted on
by

 

La  doar o săptămînă după ce a recunoscut plagiatul şi a mărturisit că nu e român, ci un amestec de italian şi albanez, Ponta se dă român autentic. Român şi ortodox.

Băi, Viorele, băi dragă impostorule, lasă jos cărămida cu care te baţi în piept. Tu eşti un halogen, măi, asta eşti (îţi explică Adrian Severin ce înseamnă şi care e chestia cu halogenii). Nu ai sînge de dac şi de roman, bre. Unde era familia ta cînd românii adevăraţi se trăgeau din daci şi din romani? Ce făceaţi voi în mia de ani cînd nu se ştie ce făceam noi, românii? Şi dacă eşti italian, e clar că eşti papistaş! Deci nici ortodox adevărat, de secole, nu eşti! Huo! Bre, dacă ai tăi au venit acum o sută şi ceva de ani, aduşi de imperiul austor-ungar (v-aţi dat cu asupritorii neamului nostru din Transilvania), atunci să ştii că eşti jenant de neromân faţă de neamul lui Johannis care e de cîteva secole bune în Ardeal. Şi nici măcar nu a trebuit să-şi ascundă originile cum faci tu.

Doar Daciana ce te mai salvează cu românismul şi cu religia. Daciana Sîrbu. Că sîrbiisînt ortodocşi.

Tu nu eşti român, să-ţi fie clar. Români sîntem noi, ăştialalţi, care te votăm pe tine ca proştii.

 

Posted on
by

Să punem de un pamflet şi să ne imaginăm că un deputat ungur face scandal pentru că tinerii maghiari  din România sînt chemaţi la oaste  pentru a fi trimişi în zone de conflict (ştiu, armata nu mai e obligatorie, de aia ziceam să ne imaginăm) Imediat ar sări un prost din România să-i răspundă şi ar scrie un text gen M-am săturat de Ungaria!(nu dau link, textul însă există, nu trebuie să ni-l imaginăm. Prostul român se numeşte Bogdan Diaconu (atenţie, pamflet!). Care nu mai vrea nici un amestec al Budapestei în treburile minorităţii maghiare din Transilvania. Bun, să zicem că-i dăm dreptate acestui sărman cu duhul moştenitor al lui Vadim Tudor. Să mai termine ungurii cu amestecul în chestiunile interne (e un iz mărunt de gîndire ceauşistă autentică în asta, dar treacă de lanoi).

Dar nu după multe zile, acelaşi deputat cu inteligenţă discretă, face spume la gură pentru că tinerii români din Ucraina au fost chemaţi la oaste. Tinerii nu vor la oaste şi asta, în plan omenesc, e uşor de înţeles, puţini vor să meargă la război, în general.  Doar că, fiind (pînă una-alta) cetăţeni ucrainieni, au datoria faţă de ţara lor de a răspunde prezent. De altfel, un fotbalist brazilian care s-a naturalizat în Ucraina a fost şi el chemat la oaste!

Dacă ungurii din primul exemplu ar refuza să se încorporeze, i-am acuza de trădare şi i-am beşteli în toate felurile. Iar ipoteticul deputat maghiar care le-ar sări în apărare ar fi împroşcat cu toate produsele retorice ale lui Bogdan Diaconu. Acelaşi Bogdan Diaconu, acum, în cazul cu Ucraina, ameninţă că Bucureştiul nu va sta cu mîinile în sîn. Cred că ar fi potrivit ca Bucureştiul să scoată mîinile din sîn şi să se ia cu ele de cap din cauza acestui naţionalist de doi bani care face parte din partidul aflat la guvernare.