De Mărțișor
Un gînd gingaș pentru toate doamnele și domnișoarele care citesc blogul acesta. Și chiar pentru cele care nu-l citesc! Iar Doamnei mele, aceleași sentimente neschimbate de mulți ani!
În România, hoțul prins e proprietar cinstit
Vă place casa din imagine? O recunoașteți? E fostul sediu al Uniunii Artiștilor Plastici din România, din strada Iorga. Spun fostul, pentru că plasticienii au fost evacuați cu forța de acolo. De un băiat șmecher din imobiliare, care a pus mîna pe clădire cu acte false. În general e greu să dovedești că actele sînt false, pentru că e o suveică administtivă bine pusă la punct, cu falsuri făcute la marea meserie, pe hîrtie veche, cu cerneală veche, chiar. Dar în acest caz, falsul a fost cît se poate de grosolan. Și vizibil din cauza prostiei autorului.Retrocedarea s-a făcut în baza unui act prin care Emanoil Slătineanu a primit de la soția sa, Viorica Arion, în data de 4 august 1940, imobilul din strada Nicolae Iorga, nr, 21.Actul e plastografiat la marea artă, se pare. Doar un amănunt le-a scăpat băieților isteți din imobiliare. În august 1940, Iorga mai trăia, deci nu avea nume de stradă. Iar actuala stradă Iorga se numea, atunci, Benito Mussolini. Deși evacuații au prezentat acest argument, au sesizat organele competente, nu au fost băgați în seamă, casa le-a fost pusă la dispoziție proștilor de falsificatori.
Adriene, ce-ți mai place să-ți însușești!
Gata, se pare că s-a pus la punct pînă-n detaliu eliberarea ta, Adriene! Sigur, poate să ni se pară nedrept faptul că ai furat atît de mult și ai plătit atît de puțin, dar asta e situația, vei fi liber, că ai fost și tu cineva în țara asta. Măcar ai stat la mititica niște luni. Și putem să-ți zicem pușcăriaș tot restul vieții tale. Vezi dacă ai fost lacom? Vezi dacă ai crezut că nu te va prinde nimeni niciodată? Vezi dacă ți-ai însușit ce nu era al tău?
Iată, însă, că și de acum înainte trebuie să faci ceea ce-ți place ție, să-ți însușești! Așa zic judecătorii care îți dau drumul: ” instanţa apreciază că timpul executat din pedeapsă este suficient pentru ca deţinutul sa îşi însuşească scopul preventiv si educativ al acesteia, astfel încât pe viitor sa nu mai comită si alte fapte infracţionale şi să poată fi redat societaţii,” Hai că se poate! Din păcate, doar despre tine se vorbește că ar trebui să fii redat societății, nu și despre averea fabuloasă pe care ai făcut-o însușindu-ți-o prin diverse metode hoțești.
Aștept momentul în care, redat fiind societății, să-ți întorc un calificativ. Aștept să-ți găsești ceva de lucru, un loc de muncă în care să nu faci mare lucru, dar să fii bine plătit. Și atunci să-ți strig: Si-ne-curistule!
Primiţi cu circul?
În două mii de ani nu s-a schimbat mare lucru. Circul e de bază! Atîta, doar, că pe lîngă circul cel vechi, pe orizontală, s-a adăugat circul cel nou, pe verticală. Şi o mică provocare: ştiţi cumva unde este făcută poza asta?
Cum a pierdut Ponta ocazia să tacă și cum îi va afecta asta pe românii din Italia
Bucuros că-l bagă socialiștii italieni în seamă, Victor Ponta a pierdut ocazia să tacă atunci cînd a fost invitat să oia cuvîntul la un miting electoral.. Așa că l-a comparat pe Berlusconi, la el acasă, cu Ceaușescu. Desigur, Victor miza pe victoria socialiștilor și pe faptul că Silviu Berlusconi e un personaj terminat în politică. Dottore putea să tacă din politețe sau măcar din considerentul că lovea într-un prieten al mentorului său, Adriano Nastase. Ultimele alegeri l-au reconfirmat pe Berlusconi la butoane. Deci un număr mare de italieni nu a ținut cont de comparația Pontică. Urmarea se va vedea în perioada următoare, în politica față de românii din Peninsulă. Dacă Silvio, il Cavaliere, e ranchiunos, se pot pune bețe în roate comunității românești în fel și chip.Comunitate care nu are cea mai bună imagine în media italiană. Așa, să se învețe minte românii care ajung pe la microfoanele mitingurilor italiene să-și stăpînească nițel comparațiile!
Sursa foto aici
Academia Română între jaf și japcă
Primirea poetului englez Michael Edwards în Academia Franceză a fost un subiect pentru presa din Hexagon. Un subiect căruia, de pildă, Le Figaro i-a dedicat o pagină. Pentru că admiterea oricăriu nou membru e un subiect. Academia Franceză, după cum se știe (sau nu), are doar 40 de “nemuritori”. Patruzeci! În momentul de față, trei fotolii nu sînt ocupate pentru că, la ședințele de alegeri, nu s-a ajuns la nici un rezultat. Chiar Michael Edwards a candidat de trei ori, reușind, pînă la urmă, să fie admis. Nu vă plictisesc cu asta, vreau să spun că Academia Franceză e un loc cu un prestigiu imens, păstrat de ani la aceleași cote. Nu au fost făcuți membri nici Petain, în vremea regimului cu același nume, nici de Gaulle. În compensație, Academia Română e un loc de care-și bate joc Ioan Păun Otiman cum vrea el, după cum s-a văzut, vag, prin presa română. În Academia Română a fost membru plin Elena Ceaușescu, alături de Suzana Gâdea. Iar Nicolae Ceaușescu a fost membrui de onoare. Așa ceva nu se va șterge curînd de pe fața instituției. Dar nici cu asta nu vreau să vp plictisesc. Vreau să vă vorbesc despre cum este parazitată această instituție de o “Academie” privată, pre numele ei complet Academia Oamenilor de Știință din România. ca și cum în Academia Română ar fi oameni de neștiință (mă rog, mai sînt). Vedeți în deschiderea acestui articol stema celor două instituții. Surori gemene, nu alta. Cine sînt băieții deștepți din Academie? Păi, unii chiar membri titulari ai Academiei Ropmâne, alături de tot felul de veniți cu pluta și neaveniți. Iau exemplu Secţia Ştiinţe Istorice şi Arheologice, unde, alături de tov Scurtu, fost șef al Arhivelor Naționale (Scurtu îl avea adjunct pe Lungu! fără glumă!) îl regăsim pe acad, Răzvan Theodorescu, dar și pe Dinu Săraru, bancherul religiilor! Nu ați auzit de istoricul și arheologul Dinu Săraru?Nu se poate! Ca să nu mai vorbim de pictorul Dan Hatmanu, membru de onoare al Secției, remarcat prin aceea că l-a pictat pe Ceaușescu, un personaj istoric!
Bun, cred că v-ați dat seama despre teapa (sau țeapa) Academiei Oamenilor de Știință care a făcut mare lobby mare pe la toate guvernările să fie finanțată precum Academia Română. Nu știu în ce fază sînt aceste demersuri, poate există ziariști prin sală ca să preia subiectul.Așadar, membrii acestei Academii cu japca vor să ia bani de la stat, îndemnizații, onoruri etc. Acești uzurpatori se îmbracă într-o uniformă de “academicieni” și se numesc între ei academicieni.
Mai mult, membrii AOSR susțin că sînt continuatorii legitimi ai AOSR de dinainte de Război. Cine le-a dat legitimitatea? Ei înșiși. Au spus că sînt urmași legitimi, nimeni nu-i va contrazice. E ca și cum eu, de pildă, mi-aș schimba numele în Rebreanu și, apoi, aș spune că sînt urmașul legitim al lui Rebreanu, drept pentru care pretind toate bunurile lui Rebreanu!
Un pic de tandreţe, cu The Boss!
Îi mulţumesc lui Mircea Mihăieş că mi-a semnalat acest clip mai vechi, din 2008, pe youtube, cu Bruce Springsteen. Un film tandru, după părerea mea.
Guvernul Ponta are doi miniștri ai Culturii
Andrei Marga nu s-a lăsat și, pînă la urmă, a redevenit ministru. S-a zbătut, a tras sfori, a deschis uși, a dat telefoane. Și, finalmente, a învins sistemul pus pe austeritate. Acum e ministru. Cu un salariu corespunzător, se înțelege. Pe ce portofoliu? Pe portofoliul Culturii, că doar conduce ICR. Și nu doar pe portofoliul Culturii Externe, cum ar veni, adică a culturii de Export, ci și pe cel al culturii interne, că și-a făcut ICR-uri și în țară.Așadar cultura este condusă, de acum, de doi miniștri, adică de tandemul Marga Barbu.
Vă rog să faceți un exercițiu și să vă imaginați ce s-ar fi întîmplat dacă ar fi făcut Patapievici așa ceva, dacă ar fi cerut el upgradarea la postul de ministru de la cel de secretar de stat, cu care era asimilat președintele ICR. Ați auzit vreo dezbatere pe tema asta? Îl contestă cineva pe Marga? Îi cere cineva socoteală?
Hai, somn ușor România!
“După ce a murit, Constantin Brâncuși nu a mai sculptat nimic”
Pentru că e ziua lui de naștere, zic să mă alătur cu un mic omagiu adus marelui sculptor francez, născut în România. Așa a fost reținut de cultura mondială. Pentru că Brâncuși este o stea fixă în constelația valorilor în care cred, am înțeles să-l apăr de un grup de golani culturali care voiau să se îmbogățească de pe urma marelui artist. Și am fost nevoit să-l apăr și la tribunal, pentru că unul din acei golani m-a tîrît în trei procese (distincte) pentru ceea ce am scris în apărarea artistului. Articolul principal a fost “Brâncuși și Clona Infinitului” (în Academia Cațavencu), în care am sărit în ajutorul unui important om de cinema și de televiziune, atacat de golanii respectivi și uluit de tupeul lor. Pe scurt, era vorba de un montaj grosolan în urma căruia “apăreau” pe piață și erau autentificate peste o sută de noi lucrări “descoperite în poduri”. Cum o lucrare e minim 3 milioane de euro, tunulrespectiv aducea minimum 300 de milioane în buzunarele lor. Golănia a fost bine montată, o “lucrărică” ajunsese și pe biroul unui mare colecționar de artă, astăzi pușcăriaș. La tribunal a trebuit să merg în persoană, nu doar prin avocat, și să mă apăr. Judecătorul care avea dosarul cu pricina mi se părea destul de bătut în cap, nu înțelegea ce am eu cu niște descoperitori de valori culturale. Cînd mi-a dat cuvîntul (cerîndu-mi să stau drepți) am spus chiar fraza din titlu”După cum se știe, după ce a murit, Constantin Brâncuși nu a mai sculptat nimic” Judecătorul a tresărit și m-a rugat să explic. “Toate operele marelui scultptor sînt inventariate de sine însuși, cu specificarea că atît a lucrat, atît recunoaște că a făcut în timpul vieții. Cum după ce a murit nu a mai sculptat, e clar că toate aceste făcături nu au legătură cu Brâncuși”Judecătorul mi-a dat dreptate, dar tolomacul cu procesul m-a mai chemat de două ori în Justiție. Fără succes.