Archives: 2013

Posted on
by

Sîmbătă și duminică știrea cu carnea de cal din România vîndută drepr carne de vită a ținut topul știrilor din media franceză. La France 2, de pildă, cu această știre s-a deschis jurnalul de seară, apoi a urmat Războiul din Mali. E cu consumatori, cu mîncare, deci dă bine să vorbești despre acest subiect. Numai că pe măsură ce s-au făcut anchete jurnalistice s-a ajuns la concluzia că, de fapt, cei care au importat carnea știau că o parte din ea e de cal! Știau, dar nu au spus mai departe, au procesat-o și au vîndut-o ca pe carne de vită! Scandalul a început în Marea Britanie, dar atît firma care a făcut lasagna, Findus, cît și cea care a procesat carnea, Comigel, sînt din Franța. Iar marfa a fost distribuită la Auchan, Casino, Carrefour, Cora, Monoprix și Picard. Sigur,  sună bine să spui că vinovatul e departe, undeva la granița Uniunii Europene, țara aia de unde vin cotropitorii și ne fură și cerșesc.

Dar adevărul a ieșit la iveală; s-a importat carne de cal știind că e carne de cal. De aici încolo e vorba de responsabilitățile multinaționalelor care au trecut sub tăcere acest “amănunt”. Oricum, nu e vorba de un cal troian pe care România să-l fi introdus pe șest în Franța.

Posted on
by

Iarăși România este în centrul unui scandal în Franța.De data asta nu mai e vorba de rromi sau de hackeri, de bande organizate de tîlhari. E vorba despre un produs alimentar care conține carne de vită din România. Sau ar conține, pentru că s-a dovedit că e vorba de carne de cal. Desigur, carnea de cal e comestibilă, în Franța se consumă, dar e vorba de false informații transmise consumatorului. Cu carnea de cal iar am făcut-o de oaie!

 

 

Posted on
by

M-am decis să reiau unele din textele mele mai vechi și să le ofer unei generații de cititori mai noi. O mare parte din textele de pe vechiul meu blog nu mai există, așa că recuperez și eu de pe unde pot. Textul de mai jos a apărut în 2009, pe Vox Publica, înainte ca aceasta să fie năpădită de maneliștii ideologici de stînga.

„Aşa, iubitule, ia-mă aşa, aici, chiar aici, acum, aşa, e foarte bine, dacă poţi mai repede! Aşa, acum, dragule, pisoiaş, stai să mă iei şi din altă poziţie, aşa, acum, apasă!” – Nu, nu e un dialog de film pentru adulţi, ci o presupusă conversaţie între o piţipoancă tînără şi „iubitul” ei, un bătrîn trecut şi de prima, şi de a doua tinereţe, care, cu aparatul de fotografia în mînă, o imortaliza.

Continue reading →

Posted on
by

Vai, cum mai trece vremea! Parcă ieri am dat sursa de inspirație nedeclarată a lui mircea badea care a făcut bani cu expresia “Sîntem români și asta ne ia tot timpul. pentru că au apărut generații noi pe intrnet și pentru că se uită prea repede, ia săâ facem aici un mic remember preluîndu-mi textul de atunci cu nerușinatul de copy-paste

“Păcat că marele umorist Orkeny Istvan, scriitor ungur, nu şi-a înregistrat şi el, tot la noi, la OSIM, cartea Nuvele-minut, Editura Univers, Bucureşti, 1973, traducere de Constantin Olariu. Aici se află expresia mamă, în nuvela-minut Racheta cosmica maghiara s-a intors pe pamint. Discutie cu ce doi cosmonauti“, pp. 194 – 197 ale ediţiei,  la pagina 196. Iată fragmentul cu pricina

– Prin urmare există oameni pe Lună?
– Există, şi spre marea mea surpriză chiar unguri, care s-au acomodat bine la marile fluctuaţii de temperatură şi alte caracteristici locale. S-au călit contra frigului şi bineinţeles rezista si la arsita, iar in lipsa aerului – care pe Luna nu exista – inspira din niste pungi in care-si tin aer adus tocmai de aici, de acasa.
– De-a dreptul emotionant! Si in afara de faptul ca sunt unguri, cu ce se ocupa?
– In afara de faptul ca sunt unguri, nu se ocupa cu nimic, pentru ca asta le absoarbe tot timpul.”
Ar putea porni un nou război româno-maghair pe tema care din noi vor ajunge primii pe lună. Un război la fel de serios ca problema steagului secuiesc!
Sursa foto aici

Posted on
by

Cum nu am acces la televiziunile din România (și nici nu-mi doresc, pe moment) am aflat doar de pe net despre asprele confruntări în legătură cu drapelul unguresc din secuime și alte alea. Chemări ale ambasadorului maghiar la ordine la MAE, amenințări voalate că nu vom tolera etc. Cred că toată această chestie a fost făcută pentru ca să nu se mai uite lumea la chestiunea bugetului. Să se războiască cu ungurii cei răi, nu cu parlamentarii cei buni. Ceea ce a dus la un plus de eficiență, s-a votat un buget fără văicăreli, un buget la sînge. La sînge de român. Acum ar trebui să se relaxeze discuția, să se lase mai moale pentru ca să poată reîncepe cînd vin facturile cu noul preț la curent și la gaze, adică prin 15 martie! Pică la țanc comemorarea de la Tîrgu-Mureș.

Posted on
by

Dacă discuția despre Constituție nu e decît o perdea de fum ca să nu se vadă cum trece bugetul (și altele), atunci nu are rost să ne prindem în hora asta, că facem jocul altora. Dar dacă această discuție e serioasă, atunci fac și eu o observație și jumătate. Cea mai recentă modificare a fost una pro-Năstase în sensul că fostului premier de atunci i se părea prea mic un mandat de patru ani. Gurmand de putere, el a dorit un mandat de cinci ani, în așa fel încît să stea , după calculele lui, zece ani la Cotroceni, să se bucure și Dana de statutul de Prima Doamnă . Și n-a ajuns, în loc de asta stă niște ani la Jilava. Un fel de “Ce ție îți place altuia nu face! “Ceea ce se prefigurează acum este o constituție anti-Băsescu. Numai că, iarăși, inteligența nu-i dă afară din casă pe legiuitori. Băsescu nu mai candidează. Așa că limitările de putere adresate lui Băsescu se vor răsfrînge asupra altcuiva. Și ar fi comic (dacă nu ar fi trist) ca la Cotroceni să ajungă Ponta. Și să lupte tot mandatul pentru modificarea Constituției de azi!

Sursă imagine aici

Posted on
by

Dacă am ajuns ca farul nostru călăuzitor în lupta contra abuzurilor useliste să fie Andrei Bădin, mă scuzați, ceva nu e în regulă! Am constatat  acum e un fel de vîrf de lance, că lider de opinie, totuși, nu-i putem zice. Cît era pe la Voiculescu în trust era “liber de opinie”, în sensul că-și însușea pentru a propovădui, ideile date prin ordin de zi pe unitate. Pînă și ticăloșia lui la Antene era de prostă calitate, era a cincea roată la căruța cu ticăloși de acolo. Acum Bădin îl atacă pe Voiculescu. Practică ticăloșia de sens contrar și crede că, gata, lumea va vedea în el neprihănitul care vrea justiție. Dacă mîine ar rămîne fără slujba de azi și i s-a propune să se întoarcă la Voiculescu, să vedeți cît de repede își schimbă omul ideile. Chiar dacă am admite că are drept la un drum al Damascului (cum am admis și la Doamna Lucica), pentru Bădin acest drum ar fi, fără îndoială, unul cu dus-întors!

Update Admit, totuși că, în dezvăluirile despre Voiculescu Bădin are informații de la prima mînă. Doar a fost acolo, cu ei. Se pare că, în plus, ar fi fost și în aceeași structură în care, pe vechi, s-a afirmat și Felix

 

 

Posted on
by

Pînă astăzi nu am căutat în dicționar cuvîntul hahaleră. Nu era necesar, pentru mine cuvîntul se suprapune perfect peste imaginea lui Stelian Tănase. Nu am explicații exacte de ce cînd spun hahaleră mă gîndesc la el. Sau, mă rog, nu aveam pînă am citit, azi, definiția cuvîntului.

Îl cunosc pe Stelică de dinainte de 89, de cînd organiza concerte cu tot felul de trupe la Teatrul de Revistă Constantin Tănase, de la sala Victoria. Acolo, de cîteva ori, trupele au refuzat să mai intre pe scenă pînă nu s-au văzut cu banii în buzunar. Stelică nu le prea dădea bani la toți, de ajungeau unii să cînte gratis și să-și și plătească trenul pînă la București, dacă veneau din țară. Nu dădea banii pentru că era hahaleră, nu? Stelică Tănase se prezenta pe la restaurantul Uniunii Scriitorilor și explica tot felul de lucruri, înfoindu-se în pene, susținea  că el e un scriitor important, dar că scrie pentru sertar. Pînă la urmă a publicat un roman înainte de 89 și nu a făcut gaură în cer. Deh, lucrurile tari erau în sertar! Nu se știa exact cu ce se ocupă Stelică, am aflat mai tîrziu că e instructor la o casă de Cultură. Unii spuneau că are pile la partid. A editat un supliment al Teatrului Tănase (semn că avea, totuși, ceva pile, că doar nu oricine edita ce voia) numit Cărăbuș. Am scris și eu la el, promisese niște bani frumoși. Am inventat o carte de scrisori ale unor femei îndrăgostite către Julio Iglesias din care “traduceam” pentru Cărăbuș. M-a plătit, că mai avea nevoie de “marfă”.Dar nu conform promisiunilor, să ne înțelegem!

Continue reading →

Posted on
by

Iarăși evoc o prostie din comunismul românesc, de teamă să nu se uite, Problema bărbilor și a pletelor. Înainte de 89, nu aveai voie să-ți lași barbă și nici părul lung. De ce? Nu exista nici o explicație. Ca să te tundă sau să te radă, miliția recurgea la un truc ieftin: îți cerea buletinul. Unde, desigur,nu aveai barbă și nici plete. pentru că nu ți se primeau poze cu barbă sau plete. Și pentru că nu erai corespunzător fotografiei din buletin, erai tuns și ras. Doar actorii și călugării beneficiau de clemența regimului.  Béla Kamocsa povestea în cartea sa de memorii că avea o adeverință de “colaborator” al Studiouriulor din Buftea. Cu așa ceva te lăsau în pace, însemna că joci în filme și ai voie cu barbă. Și pictorii și sculptorii reușeau să păcălească organele, avînd legitimații de UAP, deci fiind artiști. Pentru milițian era greu de făcut deosebirea între actor și artist!

Poate că lui Ceaușescu nu-i erau prea simpatici fondatorii comunismului, Marx, Engels și lenin pe care, de-o pildă, i-a  cam ras de prin bibliografii, singurul nume obligatoriu de citat fiind al lui Ceaușescu. În chiar ultimii ani protretele bărboșilor fondatori nu mai apăreau la nici o defilare.Iar marxism -leninismului i-a luat locul, în totatlitate, ceaușismul. O substituire brici!