Doamne iartă-mă, dar nu pot să nu mă mir de cîteva ore de cînd am citit că pe unul dintre şefii lui Felix, la ICE Dunărea, îl chema Epifanie Amohnoaie şi era general. Acum e general de brigadă (r). Să te cheme Epifanie şi să fii faţă bisericească, s-a mai văzut, de unde şi Epifanie Norocel, un episcop trecut de curînd la cele veşnice.
Dacă un scriitor dă nume unui personaj Epifanie Amohnoaie, orice editură îi spune “E prea de tot, cum să dai un astfel de nume personajului, nu te crede nimeni, te rugăm să-l schimbi”
Probabil că, atunci cînd a fost botezat, cineva s-a gîndit că micuţul Epifanie se va face preot, poate chiar mai mult. Dar iată că viaţa a vrut să fie astfel, iar tov. General Epifanie a servit la Mînăstirea Secu unde l-a spovedit pe alde Felix!
parcă văd cadrele alea vechi ale securității (majoritatea recrutați din toți neisprăviții societății -semianalfabeți majoritatea) cum se chinuiau să-i pronunțe numele
-de-aia și cred că numele între colegi era „ăsta”, „ăla” sau „bă”
Acum jumătate de an, aflându-se într-un magazin, soţia aude vocea unei femei: “Nectarie! Nectarie!”.
Înfiorată, nevasta caută cu privirea în sus, să-l vadă şi ea pe sfânt plutind pe sub plafoniere.
N-a fost să fie. Nectarie era un băieţel obişnuit, care se deplasa banal la suprafaţa solului şi de care mă-sa îşi cam bătuse joc la botez.
Epifanie Amohnoaie, rar mi-a fost să întâlnesc un nume mai ciudat. Nume monahal.