Citesc pe site-ul Pagina de media un amplu text documentar despre istoria publicației și, apoi, grupului de publicații Academia cațavencu. În general, datele sînt corecte, dar suportă cîteva nuanțări. Și mă voi referi doar la următorul fragment
“Sorin Ovidiu Vîntu preia Cațavencu, companie care între timp ajunsese la circa zece titluri, un post de radio și o cifră de afaceri de aproximativ 12 milioane de euro. Printre acestea: Academia Cațavencu, Radio Guerrilla, Cotidianul, B 24 Fun.A fost cea mai bună afacere pentru cațavenci, care au primit sute de mii de euro (între 500.000 și 800.000 euro) fiecare.Doar doi Cațavenci nu au fost de acord cu vânzarea: Liviu Mihaiu și Mircea Toma. În următorii ani vor părăsi redacția.O parte mare din bani a fost investită în companie. Aproape jumătate din suma totală a tranzacției.”
Din el reiese că șapte din cei nouă acționari (atîția eram în acea vreme, PAH plecase deja) s-au aruncat în brațele lui SOV, în vreme ce doi s-au opus. Faptele sînt ușor diferite, și o spun ca unul din cei șapte, prezent la fața locului și votant. În grupul nostru, al celor nouă, deciziile se luau, în această etapă, cu majoritatea de voturi, adică jumătate plus unu. În încăperea în care s-a votat, așezați la o masă, s-a votat pe rînd. Ultimii doi așezați, Toma și Mihaiu. Votul a fost deschis, la vedere, exprimat unul după altul. Cinci voturi erau suficiente. Deja, după al șaselea vot, decizia era luată. Dar au fost șapte pentru. Toma, penultimul la vot, văzînd că totul e decis, a votat contra. Era doar un vot de palmares, fără consecințe. Eventual de folosit mai tîrziu în discuții publice (oricum, a fost primul care s-a interesat “cînd intră banii”). Mihaiu s-a luat după Toma, văzînd că soarta vînzării deja fusese votată într-un mod confortabil. Ce mai, era și el contra! Dar asta nu l-a împiedicat să meargă la partide de poker cu Vîntu, să petreacă, gratis, cu bucate și băuturi alese pe pontonul noului nostru asociat, împotriva căruia, sanchi, votase.
Toma și Mihaiu mai votaseră o dată la fel, ei doi, contra celorlalți din redacție, pe vremea cînd deciziile se luau cu unanimitate. Și anume la propunerea mea de a cere nou înființatului CNSAS să ne verifice redacția pentru a putea fi prima publicație certificată fără turnători. S-au opus, deci, Toma și Mihaiu.
PS Deși invitat pe ponton la Vîntu, eu, care am votat pentru vînzare, nu m-am dus nici măcar o singură dată.
Abia acum, citindu-va amintirile, am redeschis Catavencii, dupa o pauza de mai bine de 1 an. Am luat pauza asta fiindu-mi imposibil sa vad alaturate unor articole -scrise inca bine, in vechiul stil, de un umor caustic dar bine directionate moral dupa cum imi arata busola mea neiertatoare- alte articole, de un umor care mi s-a parut scremut, cand retetar (fie ea, reteta, si vechea consacrata), cand rudimentar contondent, articole indreptate fatis impotriva incercarilor societatii civile si catorva politicieni de a rezista, cu mai mic sau foarte mic succes (doar asta ar fi fost de ironizat, dupa parerea mea), asaltului prostiei si hotiei fauritoare de drumuri noi pt Romania centenara. Adica a inceput s-aduca, pe alocuri, a ^Romania mare^ a lui Vadim, ca unora le-o fi lipsind ironiile ^tribunului^ vis a vis de bascuta crosetata a Doinei Cornea, iar Ana Blandiana n-a mai fost facut de mult albie de porci…
Morala? Nu stilul face omul, ci caracterul… care-i stilul de a fi. Iar presa libera trebuie sa scape cumva de ^binefacatorii^ ei cu bani multi si caracter dubios.
Sarbatori fericite!