Primirea poetului englez Michael Edwards în Academia Franceză a fost un subiect pentru presa din Hexagon. Un subiect căruia, de pildă, Le Figaro i-a dedicat o pagină. Pentru că admiterea oricăriu nou membru e un subiect. Academia Franceză, după cum se știe (sau nu), are doar 40 de “nemuritori”. Patruzeci! În momentul de față, trei fotolii nu sînt ocupate pentru că, la ședințele de alegeri, nu s-a ajuns la nici un rezultat. Chiar Michael Edwards a candidat de trei ori, reușind, pînă la urmă, să fie admis. Nu vă plictisesc cu asta, vreau să spun că Academia Franceză e un loc cu un prestigiu imens, păstrat de ani la aceleași cote. Nu au fost făcuți membri nici Petain, în vremea regimului cu același nume, nici de Gaulle. În compensație, Academia Română e un loc de care-și bate joc Ioan Păun Otiman cum vrea el, după cum s-a văzut, vag, prin presa română. În Academia Română a fost membru plin Elena Ceaușescu, alături de Suzana Gâdea. Iar Nicolae Ceaușescu a fost membrui de onoare. Așa ceva nu se va șterge curînd de pe fața instituției. Dar nici cu asta nu vreau să vp plictisesc. Vreau să vă vorbesc despre cum este parazitată această instituție de o “Academie” privată, pre numele ei complet Academia Oamenilor de Știință din România. ca și cum în Academia Română ar fi oameni de neștiință (mă rog, mai sînt). Vedeți în deschiderea acestui articol stema celor două instituții. Surori gemene, nu alta. Cine sînt băieții deștepți din Academie? Păi, unii chiar membri titulari ai Academiei Ropmâne, alături de tot felul de veniți cu pluta și neaveniți. Iau exemplu Secţia Ştiinţe Istorice şi Arheologice, unde, alături de tov Scurtu, fost șef al Arhivelor Naționale (Scurtu îl avea adjunct pe Lungu! fără glumă!) îl regăsim pe acad, Răzvan Theodorescu, dar și pe Dinu Săraru, bancherul religiilor! Nu ați auzit de istoricul și arheologul Dinu Săraru?Nu se poate! Ca să nu mai vorbim de pictorul Dan Hatmanu, membru de onoare al Secției, remarcat prin aceea că l-a pictat pe Ceaușescu, un personaj istoric!

Bun, cred că v-ați dat seama despre teapa (sau țeapa) Academiei Oamenilor de Știință care a făcut mare lobby mare pe la toate guvernările să fie finanțată precum Academia Română. Nu știu în ce fază sînt aceste demersuri, poate există ziariști prin sală ca să preia subiectul.Așadar, membrii acestei Academii cu japca vor să ia bani de la stat, îndemnizații, onoruri etc. Acești uzurpatori se îmbracă într-o uniformă de “academicieni” și se numesc între ei academicieni.

Mai mult, membrii AOSR susțin că sînt continuatorii legitimi ai AOSR de dinainte de Război. Cine le-a dat legitimitatea? Ei înșiși. Au spus că sînt urmași legitimi, nimeni nu-i va contrazice. E ca și cum eu, de pildă, mi-aș schimba numele în Rebreanu și, apoi, aș spune că sînt urmașul legitim al lui Rebreanu, drept pentru care pretind toate bunurile lui Rebreanu!

 

 

6 thoughts on “Academia Română între jaf și japcă

  1. Iaca că-i băgaşi în seamă, maître, şi nu-i bine, cred. Lasă-i mai bine să fiarbă în suc propriu – vorba unui jenant bucătar vestit, andropauzat întru Domnul… Nu ştiu, zic şi eu… Măcar Academia Română, aşa permisivă cum e la mediocritate şi, pe ici, colo, tembelism, nene, “pur şi dur”, vorba aia – şi chiar ştiu ce spun şi nu vreau să intru-n amănunte – deci, Academia Română, cu toată mizeria ei ceauşistă şi “bălăngăneala” postceauşistă, e, totuşi, Academia Română. Dar ăştia (AOSR)?!! De ce să-i scoţi din anonimat (era să zic eu altfel), ca şi cum ar fi “spălăţei, curăţei, hai să vorbim de ei”? Ştie cineva de ei “pe plan judeţean”, ca să zic aşa, de ce să le facem reclamă?

      • Da, cred că în definitiv ai dreptate…

        PS: Dragule, nu trebuia să postezi chestia cu Petre Gheorghiu şi Rebengiuc, că aşa suspendată nu se mai înţelege de ce am scris-o şi nu cred că mai are vreun haz (nici măcar cît umorul crîncen al lui Marga cînd crede el că e spiritual).
        PPS: Auzi, da’ dacă-ţi place aşa tare, bine, conced: “eşti foaaaarte iute, domnule!” OK? 😀

  2. Of, “eşti iute, domnule!” – ca să zic şi eu cu admiraţie despre tine 🙂 , ca Petrică Gheorghiu (Trahanache) despre Rebengiuc (Tipătescu). Eh, totuşi, să fii iubit! 🙂 !

  3. Biju, am postat la Marcel Tolcea ceva (copy paste mai jos 🙂 ), te bagi?

    Maestre, citind îndemnul de-a da click pe playlist-ul (aoleu, n-o fi cumva playlista 🙂 ??) cu Tudor Chirilă, mi-a sărit în cale, ţuşti!, o idee; şi era să păţesc şi eu ca pensionarul din banc care nu putea să “prindă” un melc (“că doar ce mă aplecam eu cu mâna întinsă – şi melcul ţuşti!”); dar eu am fost “iute, domnule” (a se vedea blogul lui Biju) şi am prins-o – ideea, deci, nu melcul – da’ se zbate să scape mai ceva decât un melc şi am nevoie de ajutor calificat (o să vorbesc şi cu Biju în sensul ăsta)! Vă băgaţi?

    Ideea ar fi să facem un fel de concurs, un fel de preselecţie, ba nu, o listă deschisă de propuneri pentru Premiile Granny & Oscar – şi putem premia cea mai bună propunere (eu sponsorizez premiul cu un “Amadeo” 1990, un cupaj bulgăresc mortal de Tîrgovişte – au şi bulgarii o localitate Tîrgovişte, cu o podgorie super; cupajul e din Merlot, Cabernet Sauvignon, Traminer şi un Muscat Ottonel cules târziu, după ninsoare şi cu putregai!, sună bine, nu?).

    Deci deschid eu lista, categorii şi propuneri:

    HITURI UITATE:
    Mirabela Dauer – “Fotoliul din tigaie”, Casa de discuri “Dry Cooker”

    HITURI NEMURITOARE:
    “Cucurrucucú” (jazz version) – Jazz band Jilava, solo flaut Adi

    ECRANIZĂRI CELEBRE:
    J.D. Salinger & Kim Bassinger – “Nouă povestiri şi jumătate”

    COPRODUCŢII
    “Şi caii se mănâncă, nu-i aşa?”, COPRO-DUCŢIE România-Cipru-Olanda-Franţa-Marea Britanie

    CARTEA ANULUI:
    Dr. Victor Viorel Ponta – “De ce fură România altfel?

Leave a Reply to Scurtissime (261) | Diverse | Robintel Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *