Posted on
by

Ar trebui ca multe din emisiunile de televiziune din România să poarte un avertisment: “Atenție, se spun prostii!”. Avertismenul i-ar ajuta pe proștii care, în lipsa lui, ar crede (și cred,frate, la greu!) tot ce se spune pe  ecran. Un singur exemplu de prostie maximă spusă la Măruță de către fosta doamnă Columbeanu, trecută pe Pink, demonstrînd că gura bate toate părțile corpului.

”E un om important, s-a întâlnit de câteva ori şi cu Barack Obama, o dată chiar la el acasă. Eu am fost pe punctul să aranjez o întâlnire între Obama şi Băsescu, trebuie doar să vrea Traian Băsescu. Mr. Pink este un susţinător al lui Barack Obama. Mr. Pink cunoaşte multă lume. Acesta a fost la cină cu Angelina Jolie şi Brad Pitt”

Chiar nu mai am ce spune în plus. S-a spus totul despre prostia omenească în cîteva fraze.

Posted on
by

Citesc pentru prima dată, astăzi, site-ul unui mare om pe care, pe nedrept, nu l-am elogiat pînă acum.: Niels Schnecker. Desigur, l-am văzut pe la diverse televiziuni, dar una e imaginea din turbionul catodic, alta e imaginea așezată a acestui multilateral talent. NS este un om enciclopedic, aflăm de pe blog, e prezent, adică, în 21 de enciclopedii ale personalităților mondiale (și românești)într-o singură viață de om. Douăzecișiunu, simt nevoia să scriu și cu litere!  Și e membru în comitete și comisii din lumea largă. De pildă în World Federation of Europeans (pe care, din păcate, nu am găsit-o pe internet, dar se poate să nu fi căutat eu bine). Mă bucur că acest talent extraordinar a fost și Ambasador American  din moment ce i s-a atribuit titlul de Sovereign Ambassador al Ordinului Ambassadorilor Americani. Și altele, și altele. Nu pun la socoteală isprăvile militare ale domnului Niels Schnecker, pe site nu se vorbește despre ele, pesemne că nu se ridică la înălțimea celorlalte calități. Nu știu cîți dintre compatrioții noștri se mai pot mandri cu calitatea de membru al Lions Club Internațional, unde se știe că nu poți intra cu una, cu două, iar locurile sînt limitate! Să nu uităm, iarăși, faptul că NS este vorbitor a 9 limbi străine: Româna, Germana, Engleza, Franceza, Italiana, Ebraica, Yiddish, Afrikaans și, ultima pe listă cu voia dumneavoastră, LATINA! Din păcate, însă, reputatul analist financiar nu poate ține conferințe decît în șapte din aceste limbi. În Yiddish și în latină nu poate ține conferințe, nu știu din ce motive. Păcat. Păcat, de asemenea,  că și site-ul dumnealui care poate fi citit în mai multe limbi, nu are o variantă în latină. Ar fi interesant, ar avea cardinalii de la Vatican (și Papa) ce citi. Ceea ce este îmbucurător pentru toți cetățenii români și străini, însă, e faptul că-l pot întîlni pe Niels Schnecker, în caz că organizează evenimentele prevăzute aici. Așadar, chiar un botez se încadreză, dacă e vorba, desigur, de un eveniment VIp și/sau internațional.

MIe, unul, îmi pare rău că acest adevărat geniu nu a ajuns director la SNCFR. Pentru că el chiar era Marfă, frate!

 

Posted on
by

Pentru că, în cîteva zile, se va desfășura, la București, un simpozion dedicat centenarului Gherasim Luca , poet suprarealist considerat, la un moment dat, de unii critici, cel mai mare poet francez în viață, mă gîndesc să vă povestesc, în legătură cu acesta, o scurtă secvență din prima mea călătorie pariziană. Era în vara lui 90, cînd “am scăpat” la Paris pentru prima dată. Cu această ocazie am reușit să realizez, împreunăcu regretatul meu prieten Radu G. Țeposu,  un interviu cu Eugen Ionesco (publicat în revsta Amfiteatru) și un alt interviu cu Isidore Isou, botoșăneanul ajuns în capitala Franței, un avangardist de seamă, părintele letrismului (interviu publicat în revista Orizon). Pentru că făcusem rost de numărul de telefon a lui Gherasim Luca, mi-am propus să fac un interviu și cu el. M-am dus, timid, la o cabină telefonică, am format numărul și am așteptat plin de emoție. Oare ridică receptorul marele poet? Da, norocul mi-a surîs. Mi-a răspuns însuși Gherasim Luca. L-am întrebat dacă vrea să vorbim românește. El mi-a spus că ar prefera franceza. I-am spus că vreau să fac un interviu cu el. Mi-a răspuns, cu o voce tristă, că nu dă interviuri. Nu mai dă. Nu mai are nimic de spus. A spus tot ce avea în poezii. Am insistat, dar a rămas neclintit: “Nu am ce să spun”. Am închis telefonul cu sentimentul că am fost învins. Nu am reușit să fac nici un interviu cu Gherasim Luca.

Patru ani mai tîrziu, poetul s-a sinucis, s-a aruncat în Sena . Îl urma, la 24 de ani depărtare, pe Paul Celan, un alt mare poet,  înghițit și el de apele Senei.

Posted on
by

Pe Twitter îl am, printre cei pe are îl urmăresc, pe Papa Francisc. E o optiune a mea, nu m-a obligat nimeni, pur şi simplu mă interesează activitatea Suveranului Pontif pe această reţea de socializare. Din păcate, urmărindu-i contul, am avut prilejul să văd nişte măgării imense cu care i se răspunde Papei pentru mesajele sale. Neruşinare, obrăznicie, pornografie, miştocăreală de doi bani. Sigur, Papa nu le răspunde, la cum se comportă chiar le poate întoarce, în spirit biblic, şi celălalt obraz. Nu spun că toată lumea trebuie să-l urmărească pe Papă şi să-i citească mesajele. E opţional. Dar dacă ai ales să urmăreşti o persoană, un minim bun-simţ impune nişte reguli de convieţuire pe respectiva reţea.

Cunosc genul de oameni care reacţionează aşa, din teribilism, din nesimţire, din exacerbarea unui stîngism nătîng, ateu, din complexe de tot felul. Nu e curaj ceea ce îi animă pe ei. Dacă, totuşi, cei în cauză cred că e vorba de un act de îndrăzneală, îi invit să-l înjure, cu aceeaşi rîvnă, pe liderii religioşi islamici. Şi,  next level, să facă aceleaşi glume pe care le fac cu Papa, pe seama Profetului Mahomed. Dacă au cu adevărat curaj şi dacă spiritul hyper-laicizant îi mînă din spate. Aşadar, curajoşilor, pentru echilibru, daţi în Profet măcar cîte un tweet, la două trei împotriva Papei. Nu trebuie să vă daţi nici identitatea reală, nici adresa reală, cei care se ocupă de rezolvarea acestor conflicte o vor afla în timp util!

Posted on
by

Drumul spre Iad, se spune, e pavat cu bune intenţii. Şi, aş mai aduga eu, cu brevete de invenţii. Nu, nu mi-o luaţi în nume de rău pentru titlu şi pentru ce voi spune în această postare! M-am bucurat cînd am văzut că, din nou, România s-a afirmat la Geneva, la cel mai mare salon de invenţii din lume. An de an inventatorii români obţin premii, diplome, recunoaştere. Aparent, Marele premiu de la acest salon e un fel de Premiu Nobel al invenţiilor. Spun aparent pentru că am avut curiozitatea să deschid Palmaresul ediţiei din acest an al Salonului, cea în care România (de fapt nişte români, nu toată România) a luat Marele premiu. M-am uitat dacăexistă prin acest palmares vreo mare Universitate de cercetare din cele recunoscute mondial. Niciuna. Hopa! Dacă e printre cei care au înmînat premiile vreun laureat Nobel. Niciunul. Nu am zărit nici japonezi, nici americani, nici englezi. Cum, ei nu inventează? Poate că inventează, dar nu participă la Geneva. În schimb participă două universităţi din Iran. Şi din Arabia Saudită. Plus Universitatea din Sibiu, care dă şi un premiu, Lucian Blaga, (probabil după numele unui mare inventator!), plus miniserul Educaţiei din România, ţară în care s-au tăiat fondurile pentru cercetare! Nu vă mai plictisesc cu alte detalii, nici cu mari inventii premiate (o umbrelă a luat premiu, de pildă!). Vă semnalez ceva ce sună a şuşă de la o poştă. Citez, aproape la întîmplare,  din palmares:

“PRIX LUCIAN BLAGA, UNIVERSITÉ DE SIBIU DE ROUMANIE
remis par le Prof. Constantin OPREAN, Recteur,
au Professeur Docteur Ferdos HAJIAN PASHAKOLOAEE, d’Iran, pour sa conception
d’une façon de parler aux professeurs d’enfants et à leurs familles.”

(premiu dat unui prof iranian pentru concepţia sa referitoare la modul de a vorbi profesorilor de copii şi famiiilor lor)

La schimb,profesorul iranian oferă şi el un premiu

“PRIX DE L’UNIVERSITE ISLAMIQUE AZAD – R.I. D’IRAN
remis par le Professeur Docteur Ferdos HAJIAN PASHAKOLOAEE, Président de
l’Université AZAD, Branche de Tehran,
à Monsieur Liviu Daniel GHICULESCU et alea, de Roumanie, pour leur équipement pour
usinage simultané des structures de micro-fentes par électro étincelage érosif.”

Nu neg, o fi mare eveniment Salonul de la Geneva, dar cu astfel de gesturi de cumetrie, eu, unul, sînt convins că e vorba de o şuşă!

 

Posted on
by

Răspunsul este NU. Probabil că știți că Ponta i-a cerut lui Crin să-l pedepsească pe SRS, zis Ciripoi, cu nume de cod Deleranu pentru atitudine anti-PSD. Chiar dacă cereea a fost serioasă,Crin nu se va sinchisi să răspundă în nici un fel. Pot chiar să-mi imaginez că îl va suna pe Ciripoi să-l felicite pentru că i-a enervat partenerul. Nici vorbă să fie dat afară. Ciripoi este util acolo unde este, protejat, oarecum, de imunitatea parlamentară, gata să îndrepte furtunul cu dejecții din dotare pe oricine are boală “Șefu””. Iar șefu’ cam are boală pe mulți, așa că Ciripoi nu rămîne șomer.

 

Îl cunosc pe SRS din 1980, pe cînd era la Viața Studențească, o redacție ceva mai spălată, în care toată lumea se ferea de el, știau sau bănuiau că-i turnător. S-a dovedit că a fost. Și nu unul oarecare, ci un turnător cu inițiativă, activ, creativ în ceea ce privește răul pe care-l poate face oamenilor. Paradoxal, lui îi face bine să facă rău. Pentru cei născuți mai tîrziu, (re)povestesc o legendă în legătură cu Ciripoi. Deja lucra la Informația Bucureștiului, că depășise vîrsta pentru Viața Studențească. Ei, și cum era el plin de idei, la un moment dat Ciripoi anunță că-și depune carnetul de partid. Și, se spune, chiar l-a depus. Poate nu știți și nu vă imaginați ce însemna asta, ca act public. Însemna că Ciripoi este un super-curajos, un dizident cu sînge-n instalație. Încet și pe furiș, oameni cu un curaj mai șters sau inexistent s-au apropiat de Ciripoi și l-au felicitat. Legenda spune că după vreo două luni de colectat felicitări și declarații de solidaritate, Ciripoi și-a luat carnetul de partid de la secretarul BOB. Apoi, înrmat cu o listă amplă de cetățeni care sînt împotriva politicii partidului, Ciripoi s-a prezentat la cine trebuie, dîndu-i în vileag pe admiratorii dizidentului SRS!

Posted on
by

Întrebat de ce a plătit purcoiul de bani pentru a “închide” cheltuielile din Trofeul Calităţii, Năstase a spus că nu va răspunde, deocamdată. Cineva se întreba de ce a plătit dacă se consideră nevinovat. Da, asta e o întrebare. Că doar nu e mare făcător de bine care inventează Trofeul Carităţii. Deci, implicit, Năstase recunoaşte că e vinovat. S-ar putea să vină momentul în care  Tribunalul îl găseşte vinovat şi în dosarul Zambaccian, unde îl aşteaptă zece ani de Jilava. Dar asta nu ar trebui să-l sperie prea tare pe gînditorul politic Năstase. Va avea răgazul să scrie noi cărţi şi să lase ceva important în urma sa. Vă daţi seama, dacă în cîteva luni a reuşit să scrie un ditamai cărţoi, în zece ani va produce un raft de bibliotecă.

Adriene, eşti la maturitatea gîndirii politice. Ai idei, eşti creativ, e momentul să laşi o operă impresionantă în urma ta! Pînă la urmă, asta rămîne, nu intrigăraia din PSD! Du-te acolo unde ai linişte să scrii, să gîndeşti, să împlineşti o operă de mare gînditor. Restul e gargară! Eu, unul, mă angajez să cumpăr toate cărţile pe care le vei scrie în laboratorul de creaţie de la Jilava! Du-te, scrie, ruinează-mă!