Vă place casa din imagine? O recunoașteți? E fostul sediu al Uniunii Artiștilor Plastici din România, din strada Iorga. Spun fostul, pentru că plasticienii au fost evacuați cu forța de acolo. De un băiat șmecher din imobiliare, care a pus mîna pe clădire cu acte false. În general e greu să dovedești că actele sînt false, pentru că e o suveică administtivă bine pusă la punct, cu falsuri făcute la marea meserie, pe hîrtie veche, cu cerneală veche, chiar. Dar în acest caz, falsul a fost cît se poate de grosolan. Și vizibil din cauza prostiei autorului.Retrocedarea s-a făcut în baza unui act prin care Emanoil Slătineanu a primit de la soția sa, Viorica Arion, în data de 4 august 1940, imobilul din strada Nicolae Iorga, nr, 21.Actul e plastografiat la marea artă, se pare. Doar un amănunt le-a scăpat băieților isteți din imobiliare. În august 1940, Iorga mai trăia, deci nu avea nume de stradă. Iar actuala stradă Iorga se numea, atunci, Benito Mussolini. Deși evacuații au prezentat acest argument, au sesizat organele competente, nu au fost băgați în seamă, casa le-a fost pusă la dispoziție proștilor de falsificatori.

Continue reading →

Jeanette Bougrab a fost secretar de stat la Tineret în Guvernul Fillon, din vremea lui Sarkozy. Are sînge arăbesc, dar asta nu o împiedică să se opună islamizării Franței. În revista Le Figaro Magazine din 8 și 9 februarie, a fost publicat un interviu foarte interesant cu această luptătoare pentru păstrarea laicității Republicii Franceze, sub titlul “Comunitarismul împinge înapoi republica”. Extrag cîteva fragmente din acest interviu, un semnl de alarmă mai serios decît vrem noi să credem că e.

“Războiul contra terorismului are o natură nouă. Este un război cu fragmentație. (…) La trei zile după intervenția Franței în Mali, conflictul s-a deportat în Algeria. Cîtă vreme nu vom seca sursele de finanțare ale acestor mișcări teroriste, ele vor fi peste tot în lume. Trăim într-o lume globalizată. Jihadul se delocalizează, se exportă, se importă. îÎntr-o zi în Afganistan, apoi în Mali, mîine în Algeria, Franța și Europa (…) Bătălia trebuie să se dea și în Franța contra integrsmului și fundamentalismului. Trebuie să încetăm să cedăm la primele revendicări comunitare sau să anticipăm revendicări care încă nici măcar nu s-au exprimat. Nu putem tolera ca în țara noastră un desenator să fie păzit de cinci ofițeri de poliție pentru că l-a caricaturizat pe Profet, ca un filosof ca Robert Redeker să trăiască ascuns fără să poată să mai predea pentru că fundamentaliștii îi vor moartea sau ca un negustor egiptean să fie bumbăcit la Marsilia în timpul ramadanului. (…) trebuie să ne arătăm intransigenți. (…) Franța va muri pentru că nu-și va mai putea afirma principiile. Vedeți ce se întîmplă în Olanda, țară care se erijează în model de societate comunitaristă. Realizatorul Theo van Gogh a murit asasinat de un islamist. Deputata Ayaan Hirsi Ali a fost constrînsă la exil. Acolo au ajuns să construiască un spital “charia compatibil” unde bărbații sînt îngrijiți de bărbați și femeile de femei. Nu vreau un astfel de model pentru Franța.Deși, parțial el există, din păcate.Anumite teritorii ale republicii sînt pierduteTrebuie să le recîștigăm nemaiacceptînd revendicările comunitariste. (…) Stînga este primul responsabil. Ea a fost prima care a abdicat. (…) Astăzi, dacă aperi laicitatea ești acuzat că faci jocul Marinei Le Pen.E dramatic. Laicitatea este un principiu constituțional. ”

Măi, Adriene, măi! Acum, că s-a dovedit că eşti bandit, cred că pot da crezare unora din zvonurile pe care le-am auzit despre tine. Prin aceste rînduri vreau să contribui la lămurirea opiniei publice, deci nu cred că e cazul să mă dai în judecată. În plus, tot ce am auzit şi tot ce scriu merge cu profilul tău de hoţoman, de bandit care a încălat legea şi a fost prins, de puşcăriaş penal.

Aşa:

1) am auzit că nu ştiu ce nene din agricultură ţi-ar fi dat şpagă o sută de purcei de lapte şi că tu i-ai fi luat

2) Cică atunci cînd se apropia ziua ta era o foşgăială prin consignaţii şi creştea preţul la falsuri prezentate drept origionale unor gugumani care voiau să-ţi cumpere bunăvoinţa cu tablouri.

3) cică şi laptopul la care scriai era cadou de la o firmă de IT

4) Se zice că în achiziţia fregatelor din Marea Britaniei ai fi luat un comision de 7 milioane de euro fără să împarţi cu veilalţi semnatari ai cotractului din partea română. (nişte servicii secrete din Europa au şi detalii)

5) se zice că tu l-ai dat în gît pe Ponta cu doctoratul pentru că ai văzut că te înfundă şi nu-ţi ia apărarea

6) Nu m-ar mira să fie adevărat ce se spune şi ca tu să fi încasat gros, gros gros din privatizarea Petrom

7) Există suspiciuni că ai avea o vilă super pe Coasta de Azur, care, însă, nu ar fi pe numele tău. Şi cică cel pe al cărui nume e trecută nu mai vrea să ştie de tine.

8) Oamenii de afaceri B şi P, regi în diverse domenii, nu ar mai recunoaşte faptul că le-ai dat să-ţi păstreze nişte bani

9) Cică ouăle de la Cornu erau cumpărate de diverşi cetăţemi la dublu faţă de preţul pieţii, după care erau vîndute la preţul pieţii. Şi cică tu ştiau cine le cumpără şi-i protejai. Ei erau cei care-ţi numărau ouăle, banditule!

10) Ştiu diverse chestii despre tine dar cred că merită să le mai ţin. Poate ai cumva intenţia să te întorci în viaţa publică. Şi am dovezi în legătură cu ce ştiu şi nu spun.

Vai, cum mai trece vremea! Parcă ieri am dat sursa de inspirație nedeclarată a lui mircea badea care a făcut bani cu expresia “Sîntem români și asta ne ia tot timpul. pentru că au apărut generații noi pe intrnet și pentru că se uită prea repede, ia săâ facem aici un mic remember preluîndu-mi textul de atunci cu nerușinatul de copy-paste

“Păcat că marele umorist Orkeny Istvan, scriitor ungur, nu şi-a înregistrat şi el, tot la noi, la OSIM, cartea Nuvele-minut, Editura Univers, Bucureşti, 1973, traducere de Constantin Olariu. Aici se află expresia mamă, în nuvela-minut Racheta cosmica maghiara s-a intors pe pamint. Discutie cu ce doi cosmonauti“, pp. 194 – 197 ale ediţiei,  la pagina 196. Iată fragmentul cu pricina

Cum nu am acces la televiziunile din România (și nici nu-mi doresc, pe moment) am aflat doar de pe net despre asprele confruntări în legătură cu drapelul unguresc din secuime și alte alea. Chemări ale ambasadorului maghiar la ordine la MAE, amenințări voalate că nu vom tolera etc. Cred că toată această chestie a fost făcută pentru ca să nu se mai uite lumea la chestiunea bugetului. Să se războiască cu ungurii cei răi, nu cu parlamentarii cei buni. Ceea ce a dus la un plus de eficiență, s-a votat un buget fără văicăreli, un buget la sînge. La sînge de român. Acum ar trebui să se relaxeze discuția, să se lase mai moale pentru ca să poată reîncepe cînd vin facturile cu noul preț la curent și la gaze, adică prin 15 martie! Pică la țanc comemorarea de la Tîrgu-Mureș.

Dacă discuția despre Constituție nu e decît o perdea de fum ca să nu se vadă cum trece bugetul (și altele), atunci nu are rost să ne prindem în hora asta, că facem jocul altora. Dar dacă această discuție e serioasă, atunci fac și eu o observație și jumătate. Cea mai recentă modificare a fost una pro-Năstase în sensul că fostului premier de atunci i se părea prea mic un mandat de patru ani. Gurmand de putere, el a dorit un mandat de cinci ani, în așa fel încît să stea , după calculele lui, zece ani la Cotroceni, să se bucure și Dana de statutul de Prima Doamnă . Și n-a ajuns, în loc de asta stă niște ani la Jilava. Un fel de “Ce ție îți place altuia nu face! “Ceea ce se prefigurează acum este o constituție anti-Băsescu. Numai că, iarăși, inteligența nu-i dă afară din casă pe legiuitori. Băsescu nu mai candidează. Așa că limitările de putere adresate lui Băsescu se vor răsfrînge asupra altcuiva. Și ar fi comic (dacă nu ar fi trist) ca la Cotroceni să ajungă Ponta. Și să lupte tot mandatul pentru modificarea Constituției de azi!

Sursă imagine aici

Pînă astăzi nu am căutat în dicționar cuvîntul hahaleră. Nu era necesar, pentru mine cuvîntul se suprapune perfect peste imaginea lui Stelian Tănase. Nu am explicații exacte de ce cînd spun hahaleră mă gîndesc la el. Sau, mă rog, nu aveam pînă am citit, azi, definiția cuvîntului.

Îl cunosc pe Stelică de dinainte de 89, de cînd organiza concerte cu tot felul de trupe la Teatrul de Revistă Constantin Tănase, de la sala Victoria. Acolo, de cîteva ori, trupele au refuzat să mai intre pe scenă pînă nu s-au văzut cu banii în buzunar. Stelică nu le prea dădea bani la toți, de ajungeau unii să cînte gratis și să-și și plătească trenul pînă la București, dacă veneau din țară. Nu dădea banii pentru că era hahaleră, nu? Stelică Tănase se prezenta pe la restaurantul Uniunii Scriitorilor și explica tot felul de lucruri, înfoindu-se în pene, susținea  că el e un scriitor important, dar că scrie pentru sertar. Pînă la urmă a publicat un roman înainte de 89 și nu a făcut gaură în cer. Deh, lucrurile tari erau în sertar! Nu se știa exact cu ce se ocupă Stelică, am aflat mai tîrziu că e instructor la o casă de Cultură. Unii spuneau că are pile la partid. A editat un supliment al Teatrului Tănase (semn că avea, totuși, ceva pile, că doar nu oricine edita ce voia) numit Cărăbuș. Am scris și eu la el, promisese niște bani frumoși. Am inventat o carte de scrisori ale unor femei îndrăgostite către Julio Iglesias din care “traduceam” pentru Cărăbuș. M-a plătit, că mai avea nevoie de “marfă”.Dar nu conform promisiunilor, să ne înțelegem!

Continue reading →

Voi evoca aici un fapt despre care am mai vorbit cu ani înainte. Dar tocmai pentru că amnezia e un sport naţional, vreau să re-fixez în memoria colectivă acest fapt de arme al lui George Copos. Da, Copos, fostul vicepremier, fostul responsabil al taberelor stundeţeşti (înainte de 89), fost (sau încă actualul? ) patron al echipei Rapid. Pe cînd fiica lui era elevă la Lceul Jean Monet din Bucureşti, domnul Copos, proaspăt capitalist de succes, s-a remarcat prin faptul că a construit, în acea şcoală, o toaletă (un WC) numai pentru fiica sa. O privată foarte privată, de la care doar fiica domnului Copos avea cheia. După ce domnişoara a terminat şcoala, domnul Copos a înmînat cheia, ca pe un trofeu, direcţiunii. Şi toaleta cu pricina  există şi azi ca toaletă a profesorilor. Nimănui nu i s-a părut abuziv gestul, deplasat, de cacao al proprietarului de cofetării. Nu, lumea ştia de asta, s-a scris şi în presă (În Academia Caţavencu) dar nu s-a luat nici o măsură. De subliniat că aici, la acest liceu, a studiat, printre alţii, Nicu Ceauşescu, iar taică-su, aşa dictator cum a fost, nu i-a făcut fiului său o privată de aur. Mai pe nou, tot aici a studiat şi Andrei Năstase, cu un tată mult mai bogat decît Copos şi mult mai puternic. Şi nici Năstase, El Însuşi, nu a făcut un WC separat pentru fiii săi (că şi ăla micu tot acolo a făcut şcoala).

Dacă aş fi rugat repede să dau un exemplu de mîrlănie tipică pentru urcatul scroafei în copac, aş povesti, oricui, întîmplarea de mai sus.

Pe 13 ianuarie, 2013, la Paris a avut loc o manifestaţie de protest împoriva preconizatei adopătri a Căsătoriei pentru toţi, act normativ care ar permite căsătoria cuplurilor de homosexuali, adopţia pentru aceste cupluri şi dispariţia cuvintelor tată şi mamă de pe certificatele de naştere ale francezilor. Manifestaţia a adunat peste un milion de oameni, deşi poliţia, la presiuni politice, a dat o cifră mult mai mică. După această maifestaţie, primarul Parisului, Bertrand Delanoë, aparţiînd PS, gay declarat, a pretins organizatorilor plata a 100.000 de euro pentru stricăciuni ale unor peluze pariziene călcate de manifestanţi (după ce, în mod straniu, poliţia s-a retras de acolo!). Organizatorii au avut, ca răspuns, o idee genială: să împartă suma la un milion, şi să sugereze tuturor participanţilor să trimită cecuri de 1o centime pentru primărie, cerînd şi chitanţă! Iată o super-idee care îl va lecui pe Bertrand Delanoë de la astfel de manevre dosnice  josnice!