Cum poţi să crezi că PNL poate fi altceva decît partidul PeNaL, cum a dovedit-o, pînă acum, sub  somnoroasa conducere a lui Crin Antonescu? Şi cum poţi crede că acest partid va respecta legile ţării cînd nu e în stare să-şi respecte propriul statut? Am sperat că venirea unui neamţ va inspira un pic de ordine în partid. Dar nu e aşa. Mă refer, aici, la întîmplarea că Sorin Roşca Stănescu, un şmecheraş de doi bani, un oportunist jalnic, este băgat în seamă şi lăsat să participe la Delegaţia Permanentă a PNL deşi a fost exclus din acest partid. Un infractor faţă de statutul liberal, nu numai că nu e luat de guler şi poftit afară, ci e lăsat să-şi dea cu părerea în chestiuni care privesc chiar regulamentul partidului.

Domnu’ Johannis, dacă aşa vedeţi lucrurile, invitaţi-l să-şi dea cu părerea şi pe Relu Fenechiu, din penitenciarul Iaşi, prin videoconferinţă, că precis şi el are idei constructive. Că, oricum, omul lui de încredere vi l-aţi luat consilier.

UPDATE Doamna Cristina Pocora, pe care am întrebat-o pe Twitter despre această situaţie, mi-a răspuns că SRS a redevenit membru înscriindu-se în PNL sector 1. Apoi, fiind senator, a intrat de drept în Delegaţia permanentă. Asta mi se pare şi mai jenant. Te dă afară Delegaţia Permanentă, cu majoritate,  şi tu mergi şi te reînscrii la sector. Atunci de ce tot circul cu excluderea? Nu există o perioadă de interdicţie, de carantină? Aşadar, în PNL funcţionează şi un mic atelier de “revirginare” a celor daţi afară.

 

Am o admiraţie aparte pentru scriitorul francez Jean d’Ormesson, îmi plac intervenţiile lui stilate şi înţelepte din viaţa politică. Desigur, poate că în slăbiciunea asta a mea să cîntărească şi faptul că şi-a petrecut cîţiva ani ai juneţii la Bucureşti, tatăl lui fiind diplomat francez.

Am citit azi o replică a lui d’Ormesson datînd de acum treizeci de ani, adresată lui Raymond Aron, pe cînd acesta voia să-şi depună candidatura pentru un fotoliu al Academiei Franceze. Replica a fost reamintită de ziarul le Figaro, ediţia de azi, într-un articol care vorbeşte despre opoziţia de stînga împotriva alegerii lui Alain Finkielkraut în acelaşi for al nemuritorilor francezi. Jean d’Ormesson, admirator al lui Raymond Aron l-a lămurit cum stau lucrurile: “Aveţi împotrivă cinci grupări diferite: antisemiţii, evreii, antigaulliştii ş gaulliştii. Cu aceste patru categorii hai să spunem că s-ar mai putea aranja. Dar a cincea grupare e mortală: sînt cei pe care dumneavoastră i-aţi făcut să înţeleagă, cu o ocazie sau alta, că sînteţi mai inteligent decît ei”. 

“Avocatul Gheorghită Mateuț a sustinut ca Relu Fenechiu nu este vinovat si a respectat legislatia privind achiziţiile publice. El a arătat că sistemul energetic naţional era vechi, iar din acest motiv avea nevoie de transformatoare vechi, second hand. Avocatul a contestat raportul Garzii Financiare susținând că este o probă nelegală. ” Am citat de aici Sublinierea îmi aparţine. Am ţinut să consemnez acest exemplu despre cît de departe pot merge minţile avocaţilor români care apără marii infractori. Să spui cu seninătate aşa ceva înseamnă, totuşi, să crezi că absolut toată lumea din sală e proastă.  Dacă cineva ar fi întrebat de ce s-a plătit pentru acele transformatoare ca şi cînd ar fi fost noi, probabil că avocatul Mateuţ ar fi spus cu seninătate că “sistemul de achiziţii era nou, aşa că s-a plătit preţul de transformator nou”.

Fotografia este de aici

Recunosc, am fost cam inactiv pe blog în ultima vreme. Explicaţii ar fi multe  (iar printre ele nu se numără lipsa de timp). Cea mai importantă e lehamitea care m-a cuprins faţă de ceea ce se întîmplă în ţara noastră şi în lumea largă. Nădăjduiesc să mă reapuc de scris aici mai ritmic şi mai implicat. Anul care vine va fi pentru mine anul unui proiect literar ambiţios, pe care l-am tot rostogolit de vreo zece ani încoace. Mi-am propus să mă apuc de el, e un roman care necesită o documentare mai crîncenă  decît cea pentru Negru şi Roşu. M-aş bucura ca la sfîrşitul lui 2014 să vă pot oferi această carte! Cam atît despre mine.

Vouă vă urez un an în care să aveţi proiecte noi, împliniri pe măsură. Să nu vă sece rezerva de pasiune, să fiţi dăruiţi cu noroc, fericire şi un plus de prosperitate! La Mulţi Ani!

 

 

Pentru mine, instituţia mulţumitului e sfîntă. Dacă nu ne mulţumim unii altora, lumea e mai tristă. Aşa cred, aşa am crescut, aşa îmbătrînesc. Din păcate, mi  s-a întîmplat ceva de neconceput. Nu am mulţumit cuiva pentru un sprijin foarte important. Nu pentru că am uitat, ci pentru că, deşi îmi e în reflex să mulţumesc, am avut un moment în care, pur şi simplu, emoţionat peste măsură, nu am făcut ceea ce era de cuviinţă. Acum, cînd rememorez întîmplarea, desigur că aş putea găsi scuze, dar ele nu ţin loc de mulţumesc. Tocmai de aceea, în mod public, îmi fac mea culpa şi spun un MULŢUMESC sincer persoanei pe care am nedreptăţit-o, atunci, prin lipsa unui gest firesc.

Pe vremuri a fost GhinIon Iliescu, dacă mai ţineţi minte. Pe unde mergea el se întîmpla ceva rău. Acum e Victoraş care pare că aduce şi el nişte ghinion. Sînt fapte.  L-a vizitat premierul Franţei, s-a întîmplat un accident feroviar în ţara sa, Ayrault  a plecat cu avionul direct la locul accidentului. A fost Ponta în Spania, l-a primit premierul spaniol, apoi aflăm că a avut loc un groaznic  accident feroviar  în Spania.

Să-l vedem cum se descurcă cu privatizarea CFR Marfă!

Pronunţarea sentinţei în procesul Transformatorul s-a mai amînat cu o săptămînă. Inculpatul pare afectat de această amînare, dorindu-şi, după cum declară, să se termine acest proces care-i afectează viaţa de opt ani de zile. Cam toţi inculpaţii din zona politică susţin că procesele trenează şi că asta le afectează viaţa. Dacă nu eşti atent (sau dacă eşti fan Crin), poţi rămîne chiar cu impresia asta: “sărmanul Relu, cum lungesc ăştia procesul, opt ani de zile e de neimaginat! “. Numai că adevărul e altul. Dacă era vorba un inculpat oarecare, procesul ar fi de multă vreme încheiat şi făptaşul legat. Dar domnul Fenechiu se zbate cu cei mai buni avocati, care uzează de toate chichiţele pentru a trena procesul şi pronunţarea sentinţei. (Chiar şi Felix pare nemumlumit că e tîrît prin tribunale, ca şi cum nu el ar fi recurs la toate jmecheriile jenante pentru a amîna sentinţa sau pentru a ajunge la prescrierea infracţiunii. ).

O altă stratagemă ieftină pe care o foloseşte şi Relu Fenechiu este recursul la familie: părinţii domnului ministru sînt afectaţi , am aflat ieri, de acest proces. (Şi Năstase spunea că băieţii lui sînt afectaţi de imaginea de răufăcător tîrît prin tribunale, deşi asta nu l-a împiedicat pe Andrei să-şi deschidă, estimp,  o discotecă în  Băneasa  Herestrău, probabil cu un rest de fonduri de la Mătuşa Tamara! ).

Nu pot să nu remarc  o replică recentă a aceluiaşi Fenechiu: “Dacă sînt condamnat, plec acasă”. Nu, domnule  ministru, dacă sînteţi condamnat mergeţi la puşcărie!

 

 

Citesc articolul din evz.ro despre recensămînt. Şi ajung la următoarea frază: “Sunt căsătoriţi 4,81 milioane bărbaţi şi 4,86 milioane femei” . E vorba de căsătoriţi, nu de văduvi. Şi cum, în România, căsătoriile sînt mixte, nu cumva ar trebui să avem semnul egal între numărul bărbaţilor căsătoriţi şi cel al femeilor? Pentru că, artitmetic vorbind, rezultă că vreo 50 de mii de femei sînt sau căsătorite între ele, sau căsătorite cu nimeni. O fi recensămîntul lui Dragnea care a umplut nişte autocare cu femei măritate şi le-a plimbat dintr-un judeţ în altul?

În seara asta, la un “marché nocturne des artisans”, adică tîrg al meseriaşilor, am văzut ceva ce m-a surprins. Pe o treaptă, o doamnă ţinea în  mînă o cutie de plastic, trasparentă. Semăna cu un acvariu mai mic, portabil. Era clar, cumpărase cutia de la tîrg. Femeia avea un aer obosit, dar mulţumit. Am mers pînă am ajuns la standul care vindea astfel de cutii, de mai multe dimensiuni şi forme. Doi vînzători, cu aer şmecheresc, prezentau marfa: nişte melci în cochilii viu colorate “de mîna omului”, captivi în cutii. “Este noul animal de companie” spunea unul dintre vînzători, uitîndu-se direct în ochii victimei care era însoţită de doi copii mărişori. “Înlocuieşte peştişorul roşu şi e  mai viabil decît el. Luaţi-l în mînă, vedeţi ce cochilie frumoasă are, sînt modele diferite, vă alegeţi ce vreţi”. N-am stat să văd dacă vînzarea s-a finalizat sau nu. În loc să mă amuze, întîmplarea m-a întristat. Mi-am adus aminte că,la cîteva sute de kilometri mai încolo,  în România, un tip cum e  Crin Antonescu vinde melci ca animale de companie. Şi că există destui oameni care cumpără aşa ceva. Şi cred că melcul îi va face fericiţi.

Da, n-am să închei cu nici o glumă.

Ar trebui ca multe din emisiunile de televiziune din România să poarte un avertisment: “Atenție, se spun prostii!”. Avertismenul i-ar ajuta pe proștii care, în lipsa lui, ar crede (și cred,frate, la greu!) tot ce se spune pe  ecran. Un singur exemplu de prostie maximă spusă la Măruță de către fosta doamnă Columbeanu, trecută pe Pink, demonstrînd că gura bate toate părțile corpului.

E un om important, s-a întâlnit de câteva ori şi cu Barack Obama, o dată chiar la el acasă. Eu am fost pe punctul să aranjez o întâlnire între Obama şi Băsescu, trebuie doar să vrea Traian Băsescu. Mr. Pink este un susţinător al lui Barack Obama. Mr. Pink cunoaşte multă lume. Acesta a fost la cină cu Angelina Jolie şi Brad Pitt”

Chiar nu mai am ce spune în plus. S-a spus totul despre prostia omenească în cîteva fraze.