Am aflat că actualul pușcăriaș Sorin Roșca Stănescu era un fel de consilier al lui Klaus Johannis, după ce îl frecventase, la urecher, și pe Crin Antonescu. Tupeul extraordinar al lui Ciripoi era imparabil, drept pentru care avea intrare oricînd în preajma neamţului, redactînd, în numele PNL diverse comunicate de presă. Doar polițiștii care l-au ridicat i-au putut smulge pixul de partid din mînă. . Apetența primarului de Sibiu pentru pușcăriași pare evidentă, din moment ce, și în prezent, pleacă urechea la cuvintele unuia din “gemenii lui Fenechiu”, Andrei Murariu, fost șef la IICMER. Nu pot să nu văd în această tristă situație altceva decît dorința lui Johannis de a scăpa de corvoada de candidat și de a se întoarce la primăria Sbiului. Pălăria de la Cotroceni i-ar fi prea mare.

A fost considerată, la un moment dat, cea mai frumoasă femeie din lume! Brigitte Bardot, zisă B.B. a rămas, cu imaginile de atunci, un simbol al frumuseții. Dar vremea aceea s-a dus. Pentru cei mai mulți, B.B. înseamnă, acum, Bed and Breakfast!

Pe 28 septembrie Brigitte Bardot va împlini 80 de ani. Deja poate fi socotită un simbol al longevității. Așa trece gloria lumii!

Sigur ştiţi că, mereu, cînd e vorba de dezvoltarea Europei occidentale, noi, românii, spunem că, în vreme ce noi apăram creştinismul şi ne luptam cum puteam cu turcii, cu semiluna, cu islamul ajuns la Gurile Dunării, Occidentul, liniştit, înălţa catedrale. E o realitate istorică destul de uşor de apărat.

Am observat că, în ziua de azi,  roata Istoriei s-a cam întors. În vreme ce noi, românii, ridicăm liniştiţi mîndră Catedrală, Occidentul, săracul, luptă (cum poate) cu islamul.

Citesc în presă că iar a avut loc un accident în străinătate și că, iar, prompt, statul român a trimis un elicopter etc etc. E vorba de un accident de autocar în care și-a păierdut viața o femeie. Primii răniți au fost aduși în țară. Vai, ce bun e statul român, vor exclama cei care vor afla știrea. Da, statul român se interesează numai de accidentele de autocar. Doar alea sînt asistate cu ce trebuie, cu elicoptere, cu salvări, cu apariții tv ale lui Raed Arafat. Vorbesc în calitate de om care s-a ocupat de situația post-accident a unui autocar răsturnat în Provence, acum ceva timp. Am fost la locul accidentului, am gestionat situația răniților, am mers la spitale, am făcut mult mai mult decît scria în fișa postului de la Marsilia. A fost o foarte bună implicare a statului român (și una excepțională a statului francez), s-a făcut celulă de criză etc. În acel accident a pierit un copil mic. Restul accidentaților a reușit să scape cu viață, răspîndiți cu 11 elicoptere (ale francezilor) în spitalele din zonă. Unii au fost repatriați înainte de a se vindeca și au ajuns în spitale românești depășite de situație. Dra asta e altă poveste. Cum altă poveste e cea cu accidentul a patru cetățeni români care, e drept, au intrat pe contrasens pe o autostradă și au murit toți. Patru morți. Eram tot pe post la Marsilia și am făcut demersurile pentru a afla numele celor decedați, am anunțat în țară și aici s-a încheiat povestea. Nu s-a trimis nici un elicopter să ia trupurile neînsuflețite. Nu a mai intervenit statul român.

Mi se pare nedrept să se aplice măsuri inegale în astfel de cazuri de accidente care au loc în străinătate. Se răstoarnă un autocar, gata, se ridică deja elicopterele, se fac celule de criză. Mor sau se accidentează niște români în mașinile lor, statul nu reacționează deloc. E treaba celor acidentați. Să se descurce familiile, să trateze cu societățile de asigurare.

Cu toată compasiunea și pentru accidentații din autocare, și pentru cei din automobile personale, mă întreb cum de s-a ajuns la această situație. Nu cumva se urmărește un beneficiu electoral? Ar fi trist să se gîndească cineva la procente pe spatele unor autocare răsturnate.

După cum (probabil) se știe, Academia Cațavencu este un titlu de revistă preluat ostil de dubiosul om de afaceri Dan Adamescu, deși era , la respectiva licitație, și o ofertă din partea redacției. Prin șmecherii (cum ar fi împingerea la licitație a ziaristei Sabina Fati, care nu avea nici o treabă acolo), pînă la urmă planul a funcționat, titlul a fost smuls din mîna celor care l-au inventat și l-au adus în topul publicațiilor de la noi, urmînd să fie oferit unui colectiv de stînsură care nu avea nici o legătură cu spiritul revistei. Într-o lume civilizată, primii cărora li s-ar fi propus să lucreze sub noul propiretar ar fi fost cei îndrituiți, adică readactorii fondatori. Dar nici vorbă de așa ceva, Adamescu nu a cumpărat titlul ca să asigure continuitatea, ci ca să fie sigur de discontinuitate. Să poată chiar să îngroape acest titlu. Evoluția ulterioară a lucrurilor demonstrează asta.

Bun, am făcut precizarea de mai sus pentru a sublinia că nu există nici o legătură între Academia Cațavencu de azi și cea de ieri, în afara siglei. Nu voi discuta despre caracterul celor care s-au repezit la “noua” publicație, dar la telent și la umor mă pot referi. Din cît am răsfoit eu revista asta, mulți din cei care scriu acum acolo n-ar fi trecut de poșta redacției la vechea Academia Cațavencu. Și știu ce spun!

Mi se pare interesant că mercenarii lui Adamescu au protestat atunci cînd patronul a făcut ceea ce își propusese, adică a lăsat gazeta să moară prin neplata salariilor. Deja chiar credeau că scot revista Academia Cațavencu pentru totdeauna!

Nu m-ar deranja toată această situație dacă nu aș fi citit pe ici, pe colo, declarații ale acestor impostori care își însușesc istoria și faima brandului de dinainte de furtul lui Adamescu. Băieți, jos labele de pe istoria Academiei Cațavencu, nu aveți nici o treabă cu ea.

 

Adrian Năstase s-a întărit în puşcărie, după cum declară el însuşi aici. Bravo, Bombo! Zici că puşcăria e o instituţie depăşită (deşi, se vede, marilor bărbaţi le serveşte la dîrzenie). O spui ca fost profesor de drept sau ca şpăgar condamnat? Observ, Adriene, că ai devenit un miştocar care face cu boltă peste toată lumea, dai indicaţii puterilor statului, bagi ţara în alegeri anticipate, deşi ţi s-a cam interzis să ai vreo funcţie publică (inclusiv pe aceea de consilier neplătit) vreme de cinci ani. Şmecherule, recidivistule!

Nu ne mai aburi cu ce trebuie să facă România după părerea ta, mai bine spune-ne dacă ţi-ai făcut tatuajul ăla cu “singur între patru pereţi”, dacă ai cunoscut băieţi interesanţi la bulău, cum a fost la duş, (eraţi mai mulţi?), dacă ai numărat ouă în vremea asta, cîte, cînd, de cîte ori.Cînd ai zis că puşcăria duce la recidivă, te-ai gîndit să te întorci acolo?  Cam asta ar interesa lumea, cum a fost viaţa ta de zi cu zi printre borfaşi, ce ai învăţat de la ceilalţi.

Poate că puşcăria a pierdut un deţinut model (că de aia ai ieşit, ţii minte, nu?!) , dar, în mod sigur, comedia românească, voluntară şi involuntară, a cîştigat un miştocar cu glume vîrtoase. Bagă, Adriene, din alea să rîdă poporul!

(FOTO Adevărul/Marian Iliescu) 

 

 

 

La  doar o săptămînă după ce a recunoscut plagiatul şi a mărturisit că nu e român, ci un amestec de italian şi albanez, Ponta se dă român autentic. Român şi ortodox.

Băi, Viorele, băi dragă impostorule, lasă jos cărămida cu care te baţi în piept. Tu eşti un halogen, măi, asta eşti (îţi explică Adrian Severin ce înseamnă şi care e chestia cu halogenii). Nu ai sînge de dac şi de roman, bre. Unde era familia ta cînd românii adevăraţi se trăgeau din daci şi din romani? Ce făceaţi voi în mia de ani cînd nu se ştie ce făceam noi, românii? Şi dacă eşti italian, e clar că eşti papistaş! Deci nici ortodox adevărat, de secole, nu eşti! Huo! Bre, dacă ai tăi au venit acum o sută şi ceva de ani, aduşi de imperiul austor-ungar (v-aţi dat cu asupritorii neamului nostru din Transilvania), atunci să ştii că eşti jenant de neromân faţă de neamul lui Johannis care e de cîteva secole bune în Ardeal. Şi nici măcar nu a trebuit să-şi ascundă originile cum faci tu.

Doar Daciana ce te mai salvează cu românismul şi cu religia. Daciana Sîrbu. Că sîrbiisînt ortodocşi.

Tu nu eşti român, să-ţi fie clar. Români sîntem noi, ăştialalţi, care te votăm pe tine ca proştii.

 

Să punem de un pamflet şi să ne imaginăm că un deputat ungur face scandal pentru că tinerii maghiari  din România sînt chemaţi la oaste  pentru a fi trimişi în zone de conflict (ştiu, armata nu mai e obligatorie, de aia ziceam să ne imaginăm) Imediat ar sări un prost din România să-i răspundă şi ar scrie un text gen M-am săturat de Ungaria!(nu dau link, textul însă există, nu trebuie să ni-l imaginăm. Prostul român se numeşte Bogdan Diaconu (atenţie, pamflet!). Care nu mai vrea nici un amestec al Budapestei în treburile minorităţii maghiare din Transilvania. Bun, să zicem că-i dăm dreptate acestui sărman cu duhul moştenitor al lui Vadim Tudor. Să mai termine ungurii cu amestecul în chestiunile interne (e un iz mărunt de gîndire ceauşistă autentică în asta, dar treacă de lanoi).

Dar nu după multe zile, acelaşi deputat cu inteligenţă discretă, face spume la gură pentru că tinerii români din Ucraina au fost chemaţi la oaste. Tinerii nu vor la oaste şi asta, în plan omenesc, e uşor de înţeles, puţini vor să meargă la război, în general.  Doar că, fiind (pînă una-alta) cetăţeni ucrainieni, au datoria faţă de ţara lor de a răspunde prezent. De altfel, un fotbalist brazilian care s-a naturalizat în Ucraina a fost şi el chemat la oaste!

Dacă ungurii din primul exemplu ar refuza să se încorporeze, i-am acuza de trădare şi i-am beşteli în toate felurile. Iar ipoteticul deputat maghiar care le-ar sări în apărare ar fi împroşcat cu toate produsele retorice ale lui Bogdan Diaconu. Acelaşi Bogdan Diaconu, acum, în cazul cu Ucraina, ameninţă că Bucureştiul nu va sta cu mîinile în sîn. Cred că ar fi potrivit ca Bucureştiul să scoată mîinile din sîn şi să se ia cu ele de cap din cauza acestui naţionalist de doi bani care face parte din partidul aflat la guvernare.

Textul e simplu: “Am greşit în urmă cu 16 ani. Dacă omoram pe cineva, eram pus în libertate” şi se găseşte aici. E limpede, deşi, mai apoi, Ponta o scaldă, că Jusţia a decis că nu e vinovat etc.A greşit dar nu e vinovat. Bravo, dottore!  Dar  şeful pesediştilor nu pomeneşte nimic despre forurile academice prestigioase care au dat clar verdictul, după care au fost desfiinţate şi înfiinţate comisii de pupincurşti cu coloană de moluscă şi ageamii universitari. Cît despre  enunţul “dacă omoram pe cineva, eram pus în libertate”, să reţinem, totuşi, Victore, că nu e clară deloc moartea procurorului Panait. (sura foto aici)