Preşedintele Sarkozy nu a fost un prieten al românilor din Franţa. Unii au pus asta pe seama faptului că avea rădăcini ungureşti. Nici pe socialistul Hollande nu-l dă prietenia pentru noi afară din Palatul Elizeu. Şi el  nu are decît rădăcini franţuzeşti . Ba, mai mult,  în guvernul lui se află domnul Pierre Moscovici, deţinătorul unor rădăcini româneşti, iar asta ar trebui să sune bine pentru noi. Dar se vede că nu sună deloc. Ieri a fost proclamată la UMP, victoria lui Jean François Copé. După cum merg lucrurile în Hexagon, Hollande nu va mai avea parte de un nou mandat, aşa că victoria din 2017 îi va revni candidatului dreptei, care în mod natiral ar trebui să fie Copé. Iar la el chiar ar trebui să avem ceva trecere, deoarece bunicului lui, doctorul Marcu Hirs Copelovici, este născut la Iaşi, unde a şi practicat medicina şi de unde a fugit în timpul prigoanei legionare. Aşadar, poate va străluci puţin soarele şi pe uliţa noastră din Franţa, peste cinci ani!

 

 

 

A nu ştiu cîta execuţie de la începutul anului s-a petrecut, ieri sau alaltăieri,  în Corsica, la Ajaccio, (unde există o comunitate românească destul de importantă). Pentru a înţelege puţin ceea ce se întîmplă acolo, vă spun ce am aflat şi eu de la un corsican adevărat (doctor la Marsilia) cu privire la doliul din insula Frumuseţii (aşa i se mai spune). Doliul este, aici, de două feluri; cu răzbunare, şi atunci durează doar şase luni şi b) fără răzbunare, caz în care se întinde pe toată durata vieţii. Aşa că e complicat de aplicat justiţia europeană într-un loc în care cutumele sînt atît de puternice. Ceea ce se aplică aici este Legea Tăcerii. Din acest punct de vedere, trebuie să recunoaştem, nici nu se putea un loc mai potrivit pentru Mutu!