Povestea asta o știu cîțiva, nu sînt unicul ei depozitar. A circulat în epocă prin mediile ce țineau de media. Un bărbat căsătorit l-a rugat pe unul dintre cei mai buni prieteni ai lui ceva în sensul următor: “Auzi, bagă-te pe nevastă-mea, dă-te la ea, eu vă prind și pot să am motiv de divorț. M-am săturat de ea”. Povestea spune că prietenul nu a așteptat mult, astfel încît soțul și-a prins soția cu el. A divorțat  repede. După care, supriză, prietenul s-a însurat cu recent divorțata. O poveste paralelă susține că, de fapt, această primă poveste a fost lansată chiar de soț, ca să iasă el bine, să nu afle lumea că nevasta pur și simplu l-a înșelat cu un bun prieten de-al său. Prima poveste e cinică, a doua e și cinică, și jenantă cît încape.

Cît de ticălos să fii să recurgi la astfel de metode? Pînă unde poți merge cu micimea sufletească? Cîtă nerușinare trebuie să existe în tine pentru a coborî în mocirla unui astfel de scenariu?

Nu vă spun numele celor din tripletă, mai ales că unul din ei nu mai trăiește. Ticălosul din poveste mai trăiește. Nu vă spun numele lui nici dacă-l exclude Crin curînd din partid! 🙂

26 thoughts on “O poveste jenantă de ieri despre un om politic de azi

      • mai cunoasteti si alte ticalosii structurale ale altor oameni vizibili in spatiul public dar pe care ati decis sa NU le publicati? daca da, de ce?

          • Nistorescu nu a intrat în politică. E și el un jeg, dar nu cunosc ceva de talia poveștii de mai sus.
            În plus, în vreme ce Dvs stați cu mîinile în sîn, eu am avut niște procese de presă chiar cu persoane importante. Așa că am cam scris la viața mea. Spiritul civic anonim are și el farmecul lui, bănuiesc, dar e lipsit de riscuri. V(r)igilenții fără nume, e plină lumea de ei.

          • ma minunez ca am umplut lumea, suna putin a desconsiderare. e bizar caci in alte postari ati demascat niste “raspopiti” de la academia catavencu (prezentati cu nume si prenume) a propos de subiectul (etern, fascinant) RMGC- la asta faceam referire. Eu nu sunt scriitor (deci nu pot accede la premiul nobel), nici ziarist (sa am rubrici la ziare), nici filolog (sa scriu elevat si cu stil), sunt un simplu…”virgilent”, scriu si eu pe bloguri, in timpul (putin) liber. in plus scriu la obiect si politicos, ceea tot e ceva.
            am gresit cu ceva?

          • Doomnule Virgil,
            Nu vă plîngeți că nu aveți timp liber, după cum postați de des, numai asta nu vă lipsește. Apoi, decideți-vă: sau am demascat prea puțin, sau am demscat prea mult. Că ambele afirmații vă chinuie. Văd o frustrare în rîndurile Dvs., vă căinați că nu sînteți nici scriitor, nici jurnalist, nici filolog. V-am oprit cumva eu să fiți orice din toate astea? Că simt o umbră de reproș în aceste regrete.
            Si, ca să vă scot din starea de frustrare, o veste bună: Nu puteți lua Nobelul pentru literatură, dar să știți că la Nobelul pentru Pace nu trebuie talent, doar să luptați pentru ceilalți. Hai că nu e greu! 🙂

          • Scuze, cred ca am fost gresit inteles. ma gandeam ca a fost “aspra” mustruluiala aplicata lui SRS, desi si altii, inclusiv A Catavencu, fosti redactori sefi pe la mari ziare, poate si de la GDS ar fi meritat putina atentie din partea Dvs.
            Nu sunt frustrat, in general, si nu am mult timp (cu dovezi, evident)
            Am votat TB in 2004. Cred ca fara SRS si altii ca el (inclusiv Vantu) nu ar fi iesit TB. Ce vreau sa spun e ca chiar si atunci cand “binili invinge” in spate sunt si tot felul de nasoi.
            Am vazut ca de curand ati avut comentarii mai “contondente” legate de A nastase, colegi de la AC “raspopiti”, SRS, graficieni de pe la PRM, etc- ma gandeam ca mai sunt si altii “pe teava”- probabil ca unii merita cu varf si indesat!
            Si pe final, repet- e placut sa poti dialoga aplicat, ponderat si politicos cu altii- polemica e buna!

          • În legătură cu polemica, de acord.
            Problema este că eu nu vreau mai mult decît pot. Nu voi provoca războaie ca să iau premiul Nobel pentru pace. Am scris cînd am simțit nevoia să pun lucrurile la punct. Acum nu sînt mai ziarist decît Dvs. nu lucrez la nici un ziar. Scriu doar, lunar, la Vinul.ro (o revistă pe gustul meu!). Contondența față de Năstase vi se pare nouă. Înseamnă că nu m-ați următir de multă vreme. În 90 și ceva am fost primul care am făcut niște dezvăluiri. Și el știe asta. Cînd vor fi și alții pe țeavă veți afla de pe blog. Acum sînt mai desprins de treburile astea, locuiesc în afara României, într-un exil voluntar și mă concentrez să scriu un roman. Un alt roman. Cam asta e

  1. La jigodia asta turnatoare nu ma mira actul!
    Cum nu m-ar mira daca se va afla ca el a “instrumentat” asa zisa “sinucidere” a beizadelei. E usor sa gasesti un boschetar fie deja mort, fie “ii aranjezi sinuciderea” si sa-l ingropi, iar beizadeaua sa zburde prin America de Sud si sa scape de puscarie in calitate de criminal.
    De ce oare nu a venit jigodia la “inmormintarea” beizadelei???

    • daca ar fi blogul meu as considera afirmatiile Dvs un pic exagerate, poate chiar le-as cenzura. nu vreau sa va suparati, credeti ca exista posibilitatea cat de mica ca totusi sa va inselati?

      • Stimate domn,
        Eu unul am spus ca “nu m-ar mira”, nu ca sint convins ca beizadeaua umbla bine-merci prin America de Sud sau oriunde aiurea in lume. Deci, ca sa raspund intrebarii Dvs., da, exista o posibilitate ca parerea mea sa nu corespunda realitatii.
        Daca Dvs. imi aduceti argumente serioase legate de neparticiparea “tatalui sinucisului” la ingropaciune, eu promit sa imi revizuiesc opinia.
        Poate aveti puterea de a cere un test ADN al corpuili celui ingropat sub numele beizadelei?

        • personal m-ar deranja f tare ca in calitate de 1.tata (nu in calitate de mare om de caracter) dupa, sa presupunem, un deces real al fiului meu (efectuat in plus si voluntar, eventual ca urmare a unor regrete), intr-un articol referitor la pacatele mele, sa mi se amestece si chestia asta. as avea senzatia unei cruzimi gratuite, repet, in conditiile in care decedatul si cu mine am avea partial acelasi ADN.
          personal as avea ulterior, de data asta in calitate de 2.acuzator, o sa-i zicem stanjeneala, daca ceea ce am presupus (lipsa legaturii genetice intre omu’ cu caracter nasol si raposat) de fapt nu s-ar verifica.
          intr-un final cred ca va pot nitel acuza de un oarecare exces de zel “stilistic”.

  2. Bijule, era o secretara la o redactie pe unde a lucrat SRS. Am intrebat-o ce parere are despre SRS (d-na cunoastea mai pe toti ziaristii din generatia lui SRS). Raspunsul dinsei a fost clar: “asta e un golan.”

Leave a Reply to Vasile Jerca Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *