Zicea nea Stendhal că romanul e o oglindă plimbată de-a lungul unui drum. Dacă avea dreptate, atunci această postare e un taxiu plimbat prin sectorul doi. Unde am văzut un afiş care mi-a amintit de tinereţile mele, pe la cămin, în studenţie, cînd doream să ne distrăm: “Băi, nu facem şi noi o petrecere?”, “ba da, dar nu prea avem cu ce”, “Cum nu avem, eu aduc muzica”, “Hai că eu aduc tăria”, “Eu cumpăr nişte bere”, “Eu aduc nişte haleală”. “Bun, dar băiatul ăsta cărunt nu aduce nimic?”, “Care băiat?”, “Ăsta, Gabi”, “Cum să nu aducă, Gabi Oprea aduce resurse!”, “Foarte tare, resurse pentru toţi?”, “Nu, nene. Gabriel Oprea aduce resurse pentru sectorul doi”. “Şi vine singur?”, “Nu, alături de Onţanu!”.
Cum să pui un asemenea slogan? De unde are Gabriel Oprea resurse de le aduce pentru sectorul doi? Din armată? Din alte sectoare? Ce fel de resurse, de trădare? Poate că era mult mai bun sloganul cazon: “Gealu’ Gabriel Oprea face sectorul”, “Singur?”, ” Nu, alături de Gealu’ Onţanu”, ca să răspundem tot cazon.