Există cîteva subiecte pe care le-am ratat la vremea lor, în perioada în care am fost “slujbaş” la Marsilia. Unul dintre ele este alegerea lui Zgonea în fruntea Camerei Deputaţilor. Mi se pare că, dacă a fost gîndită cum cred eu, mutarea a fost genială. pentru că acest domn a rămas, conform rumorilor publice, de trei ori repetent. Îl bate cu trei la doi pe Crin Antonescu, repetent doar de două ori. Dacă, zic, a fost premeditată, alegerea lui Zgonea a fost menită să banalizeze tema repetenţiei. În fond, nu-i aşa, ce dacă ai rămas repetent de două, trei ori, acolo, eşti tare dacă  reuşeşti ca prin forţele tale să ajungi al doilea şi al treilea om în stat!? Da, oameni buni, da stimaţi alegători, avem în fruntea Parlamentului cinci ani de repetenţie! Şi unde merg cinci ani de repetenţie, de ce n-ar merge şi un plagiat? Iar acolo unde e plagiat, hai să treacă şi nişte incompatibilităţi, că hora poate fi mai mare! Chiar aşa am ajuns să nu se mai găsească, în chip de conducători decît repetenţi? Atunci să nu ne mai mirăm de calitatea învăţămîntului. Ce rost are să înveţi să devii un pîrlit de bugetar, cînd, dacă rămîi repetent ai şansa să-i conduci pe fraierii de tocilari?

A avut şi Fane Spoitoru, cînd s-a întors din Canada,  o vorbă pe care am parafrazat-o în titlul postării: sîntem cea mai ţară prostă. E greu să-l contrazicem.