Acum cînd Israelul este ameninţat în fiecare clipă, cînd nesiguranţa şi alarmele domnesc pe străzi, cînd media distorsionează atît de mult faptele încît ar părea că auto-apărarea e o vină profundă, acum, zic, vă fac o recomandare de lectură. Citiţi-l pe Saul Bellow, laureat al Nobelului pentru literatură, care a călătorit în Israel (Bellow locuia la Chicago) şi a încercat să înţeleagă ce se petrece acolo. Cartea Pînă l Ierusalim şi înapoi a apărut la Polirom. Iată o frază care spune multe: „Iei prinzul cu oameni fermecatori, intr-o sufragerie ca oricare alta. Stii ca gazda ta si-a pierdut un fiu, ca sora sa si-a pierdut copiii in razboiul din 1973… In timpul ceremonialului domestic al farfuriilor care circula si al paharelor care se umplu este greu sa te gindesti la un inamic distructiv. Ceea ce trebuie sa stii este ca un singur lucru din viata evreilor nu s-a schimbat odata cu crearea statului evreu: nu poti considera dreptul tau la viata ca fiind ceva de la sine inteles.” (Saul Bellow)
Salut revenirea d-voastra in blogosfera. Daca nu pica guvernul Ungureanu, acum erati probabil tot la Marsilia dar fara blog; in tot raul si un bine.
“Pana la Ierusalim si inapoi” am inceput s-o citesc cu 4 ani in urma si am citit-o pana la pasajul in care autorul se intalneste cu Abba Eban. Intrebat ce crede despre felul in care defineste Soljenitin destinderea Est-Vest, Abba Eban a raspuns ceva in genul ca nu te poti astepta ca dizidenta rusa sa prezinte Rusia in mod obiectiv. Atunci cand avea loc aceasta discutie se cam stia ce s-a intamplat si se intampla in spatele Cortinei de fier. M-am gandit in felul urmator : daca aceasta afirmatie am pune-o in seama unui politician european sau American si in loc de destinderea Est-Vest am spune politica de pace a lui Hitler de la jumatatea anilor 30 (si atunci se vorbea mult despre pace, destindere) iar in loc de dizidenta rusa am spune minoritatea evreiasca din Germania acelor timpuri: cum ar suna acest raspuns ? Ca dracu. Asa ca nu am mai simtit nevoia sa continui lectura cartii. Poate ca atunci m-am pripit.
Saul Bellow este unul dintre scriitorii mei preferaţi, în într-un top 5 personal. Omul nu ştiu cum era, e clar că după ce a divorţat de cea de-a patra soţie, româncă, l-a cam atacat pe Eliade, cu care , pînă atunci, fusese prieten (a se vedea Ravelstein). Cartea asta de călătorii mi-a plăcut foarte mult, mai ales după ce am vizitat (de trei ori) Israelul. E o carte de înţelept cu umor etc.
Da, da, Saul Bellow e si in topul meu si chiar ma gandeam ca nu m-am mai intors de mult la scrierile lui (cu exceptia interviului de Norman Manea pe care l-am citit recent). Cartea de fata poate fi o buna cale de intoarcere si, cine stie, poate o tentatie de a vedea locurile…? Inteleg ca si asta cantareste un pic:)