“care prin ţigani şe înţeleg şi alţii” (Ion Budai-Deleanu)

Ieri am auzit la un post de radio franţuzesc (mi se pare că era Bleu Provence) o discuţie despre romi. Nu era vorba chiar de expulzări, ci despre un grup de romi care s-a aşezat la marginea unei păduri, nu am reţinut în ce regiune, şi a început să culeagă ciuperci. Normele locale pentru cules ciuperci fără a plăti taxe prevăd cinci kilograme de om, pe zi. Romii, se spunea la radio, au cules mult mai mult şi s-au dus şi au vîndut ciupercile în Spania. Aşadar, era vorba de contrabandă cu ciuperci şi de faptul că romii nu plătesc taxe pentru această acţiune rentabilă. Concluzia, surprinzătoare, a fost că romii ar trebui trimişi acasă, în România. Era limpede că tema de la postul de radio era, cumva, servită. Se vorbeşte mult despre romi în aceste zile în Franţa, e o temă recurentă. Cînd era preşedinte Sarkozy s-a spus că tevatura cu romii şi cu expulzările  e din cauza dreptei, că e o temă electorală. Acum sînt socialiştii la putere, iar atitudinea ministrului de interne, Manuel Vals, condamnată de partenerii ecologişti de guvernare cum că ar fi de dreapta, a fost, surpinzător, de partea lui Vals. Da, Partidul Socialist care a condamnat pentru asta dreapta, pe cînd era în opoziţie, continuă expulzările. (Inutil, pentru că, cu Schengen sau nu, romii se întorc în Franţa).

Ipocrizia socialistă are, totuşi, o explicaţie. Pînă acum, singura realizare a lui Hollande este adoptarea legii care prevede căsătoria homosexuală, sfidînd milioane de francezi care au ieşit în stradă. Pentru a-şi recîştiga încrederea, guvernul Ayrault trebuie să facă ceva. Expulzarea romilor e cel mai simplu lucru. Şi, în plus, are o mare putere simbolică. În Franţa există cartiere întregi prin care nu poţi trece. La Marsilia s-au ucis, cu mitraliere, 55 de oameni de la începutul anului pînă acum. cartierele cele mai periculoase nu sînt cele în care s-au instalat romii. Ci cartierele cu populaţie magrebiană. Cei care apasă pe trăgaci în Marsilia, în reglări de conturi, nu sînt romi, ci arabi. Dar nu se poate spune asta. E împotriva spiritului republican. Franţa a inventat drepturile omului, nu?! Îţi sare lumea în cap, se revoltă suburbiile violente. Nu se poate vorbi de adevărata problemă a oraşlor franceze fără sp fii etichetat de extremist. 

dar despre romi se poate vorbi. Ei nu au putere, nu fac demonstraţii în stradă, nu incendiază maşini. Întind mîna la o îndemnizaţie de expulzare. Aşa că pot fi folosiţi ca o temă mică pentru a ascunde adevărata temă care ar trebui să anime discuţiile societăţii franceze. Aşa, e mai simplu să spui că nişte romi au cules nişte ciuperci în plus. Şi să le ceri expulzarea. Că despre kalaşnikoave nu e potrivit să discutăm, cine ştie ce se mai poate întîmpla..

 

Așadar, Victor Ponta, premierul României, s-a dus în concediu la Miami, Fl, SUA,. Da, vor zice fanii, ce e rău că premierul se odihnește într-un loc celebru? Nimic, le răspund. Numai că acest concediu demonstrează, printre altele, că Victor Ponta nu a găsit nici un loc în România pentru a se odihni. Fostul președinte francez Valery Giscard d’Estaing a pierdut al doilea mandat (și) pentru că și-a făcut concediul altundeva decît în Franța, într-un safari african. Revin: domnul Ponta, cu soția, cu copiii și cu bona au plecat în Florida pentru, probabil, două săptămîni. Iată o evaluare de costuri: biletele la avion la Business Clas costă în jur de 20.000 de euro, după cum se poate vedea aici. Nu am pus first (unde costa aproape 56 de mii de euro), ci business class. Un hotel de cinci stele , demn de un demnitar de prim rang face , că am găsit ieftin, încă 6000 de euro. Timp de două săptămîni hai să punem 500 de euro de cheltuială pentru toată familia, pe zi (trei mese modeste). Ajungem la 7500 de euro în total. Nu punem cumpărăturile, șampania etc., poate familia Ponta are tot ce-i trebuie.  Facem adunarea și avem 33500 euro,. Treiștrei de mii cinci sute euro. Sigur, doamna Daciana, ca europarlamentar cîștigă suficient cît să acopere cheltuiala de concediu (cum și doamna Vălean, soția lui Crin, își poate duce soțul în destinații de lux). dar dacă această cheltuială nu e făcută din bugetul familiei Ponta? dacă și acest concediu e plătit de cine a cumpărat biletele de la Concertul de Anul Nou de la Viena și de cine a achitat costurile călătoriei lui Ponta în Japonia înainte de a fi premier? Dacă e așa cum presupun, ce dă Ponta în schimbul acestei vacanțe?

Am citit, în numărul din 19 iulie al revistei Figaro Magazine, un interviu cu Alain Delon pe tema numărului “Unde au dispărut bărbaţii?” Interviul poartă titlul :’Nu mai sînt modele“. Nu am drepturi de traducere pentru tot interviul, voi lua cîteva fragmente doar. La prima întrebare “Vi s-a întîmplat vreodată să vă întrebaţi, şi dumneavoastră, unde sînt bărbaţii?”, actorul răspunde” Cine pune întrebarea asta? Femeile? Cunosc destule care se întreabă unde au dispărut gagiii… Sînt mai puţini pentru că din ce în ce mai multe femei au devenit bărbaţi. Femeile s-au bătut pentru a avea drepturi, au obţinut ce voiau, foarte bine…Dar de ce să mergi pînă acolo încît să te comporţi ca bărbaţii, de ce vor ele să le semene? Nu înţeleg”. În următorul răspuns vine nuanţarea: “Le înţeleg, de fapt, pînă la un punct.Trebuie să fim atenţi, însă, la limite, la echilibrul între bărbaţi şi femei. Pe vremea mea se spunea că nu trebuie ca femeile să ducă războaiele. Dacă mîine ar trebui să se bată, s-ar bate ca bărbaţii… nu sînt sigur că ar cîştiga. În acest moment se caută să se şteargă diferenţele. Pe cînd chiar diferenţele dintre un bărbat şi o femeie sînt frumoase..”(….) “Era o vreme cînd , pe stradă, puteai să distingi între bărbaţi şi femei, acum nu ştii cine ce e. (…)Şi apoi mai există ideea subînţeleasă că a fi cu cineva de sex opus sau de acelaşi sex e la fel. Asta e grav! Nu sînt împotriva mariajului gay, mă doare-n cot, dar sînt contra adopţiei copiilor. O să mi se spună că trebuie să mă adaptez şi să trăiesc în pas cu vremea. Chiar dacă par un bătrîn prost, asta mă şochează!” Vă supun atenţiei un fragment în care acest cuceritor face un elogiu femeii : “Datorez viaţa şi cariera mea femeilor. Cînd am revenit din armată, la 22 de ani, ele sînt cele care m-au învăţat. Era fascinant pentru un tînăr bărbat obişnuit cu fetele de vîrsta lui, să fie iubit de femei ceva mai în vîrstă decît el,  care au înţeles viaţa. (…) sînt femei cu un caracter puternic care n-au avut nevoie să-şi afirme masculinitatea.E atît de frumos, o femeie-femeie care nu caută să ascundă ceea ce e. Astăzi femeile mai păstrează calităţi feminine, dar într-un fel mai disimulat. Păcat, pentru că nu există ceva mai frumos pe lume decît femeia! Asta am gîndit mereu. O femeie adevărată care are aerul unei femei..” 

Trebuie să recunoaştem că Alain Delon se pricepe la ‘făcutul din vorbe”. Pentru mine rămîne nu doar un mare actor, ci şi un intelectual, cu lecturi ample (l-am văzut la o emisiune discutînd despre cărţi cu competenţă şi bine informat), un bărbat care face viaţa mai frumoasă. Mai ales femeilor!

Sigur, motivul oficial pentru neintrarea în Spaţiul Schengen este legată de detalii ale stadiului graniţelor, MCV-ului etc. Dar, neoficial, mai e ceva: proştii din Europa nu sînt pregătiţi pentru libera circulaţie a proştilor din România. Dovada certă e furtul operelor de artă de la Muzeul din Rotterdam. Pe scurt, nişte idioţi, oligofreni (sau cum vreţi să le ziceţi în încercarea de a-i defini) au mers în Olanda să fure ceva. S-au gîndit să fure de la muzeu ceva uşor de dus, care ar putea să-l intereseze pe Becali. Ca să ajungă la muzeu au folosit GPS-ul! Deci, nici vorbă de studiu la faţa locului, de harta amănunţită a încăperilor (cum fac deştepţii din filme). Nu, băieţii au intrat, au furat, au băgat în perne marfa şi s-au gîndit că scot vreo 50 de mii de euro de la Becali. marfa fiind de vreo 20 de milioane. Se pare, din unele versiuni, că Becali nefiind interesat (el cumpără de predilecţie tablouri care-l reprezintă pe el) , mama idioţilor (ştiţi ce se spune despre mama idioţilor, nu?) a aruncat tablourile în foc.

Ce comentarii să faci pe seama acestui şir de stupidităţi comise de gaşca de la Slobozia? dar despre stupiditatea paznicilor de muzeu din Rotterdam? Singura prostie care fi putut depăşi dimensiunea acestui furt ar fi fost transmiterea lui în direct la OTV.

Deşi nu sîntem în spaţiul Schengen, vedeţi, idioţii, totuşi, nimeresc Europa (cu GPS-ul). Atunci de ce ne-am mai strădui să fim admişi? Pentru proştii care nu au GPS?

 

La sugestia unui foarte bun prieten am citit, chiar pe 7 iulie, un articol despre fuga lui Paul Verlaine din domiciliul conjugal pentru a-l urma pe Rimbaud. Textul se află aici. Rezum pentru cei care nu au acces la limba franceză. Pentru că Mathilde, soția sa (care avea 18 ani și cu care avea, deja, un fiu de 7 luni) era bolnavă, Paul Verlaine (de 28 de ani) pleacă după un doctor. Și nu se mai întoarce. Pleacă alături de Rimbaud (un poet drăguț, aș zice, jucat în nu știu ce film de di Caprio) la Bruxelles. Soția nu-și explică absența și, a doua zi, cum se mai întremează, merge să-și caute bărbatul la poliție și la morgă. Dar ia-l de unde nu-i! Cei doi sînt deja la Bruxelles, cu bani împrumutați de la mama lui Verlaine și cam fără acte, astfel încît, în drum, coboară cu o stație înainte din tren și traversează pe jos frontiera. Verlaine îi trimite o scrisoare soției, care se duce după el la Bruxelles. Au o întîlnire fierbine care-l convinge pe Verlaine să urce alături de tînăra și frumoasa lui soție în trenul de Paris. Dar la fronieră, Verlaine coboară (tot din cauza actelor) și, în loc să treacă frontoiera, se întoarce la Bruxelles, la Rimbaud. Mathilde înțelege pînă la urmă și divorțează. Nu-l va mai lăsa pe Paul să-și revadă niciodată băiatul, de frică să nu-i ofere acestuia un exemplu rău. Cam ăsta e articolul. Surpriza, însă, este la comentarii. Un cititor reproșează autorilor articolului că nu au vorbit de chinurile la care a fost supus Verlaine de soție. Și o califică pe Mathilde de homofobă!

Asta chiar e tare! Adică tînăra femeie e abandonată de soțul trimis după medic și, hodoronc-tronc, e homofobă! Cum ați vrea să fie săraca Mathilde? Să iasă la miting și să suțină minoritatea gay? Să își declare simpatia față de cuplurile de același sex? Eventual să-și găsească și ea o femeie alături de care să trăiască fericită? Dacă în loc de Rimbaud, Verlaine ar fi ales o femeie cu care să fugă, Mathilde era heterofobă?

 

 

Astăzi am avut o mică revelaţie în Lourdes, o localitate franceză de pelerinaj pentru creştinii catolici. Într-o intersecţie, întorcîndu-mă de la un restaurant foarte bun. după o masă bună şi un vin pe măsură, cu care am sărbătorit o fiinţă foarte dragă (cea mai dragă!), am văzut ceea ce puteţi vedea şi Dvs. în imaginea de mai jos. E cea mai tare denumire pentru un cimitir, nu am mai văzut-o pînă acum. Am auzit de Reînvierea, Pomenirea, Eternitatea etc. Dar Cimitirul Egalităţii nu ştiam că există. Asta e realitatea. Ne zbatem aici, vrem să cîştigăm, să obţinem, să avem. Iar după aceea, la final,  domneşte, poate eternă, Egalitatea!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

(sigur, Parcarea Egalităţii e penibilă în acest context, deşi există în poză!)

Sigur, cu o rîndunică nu se face primăvară! Dar dacă am avea astfel de întîmplări ceva mai des, viaţa ar fi mai frumoasă!